17 iulie 2017

Trezirea la izbăvire




„Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut"

1.  E imposibil să nu crezi ce vezi, dar e la fel de imposibil să vezi ce nu crezi. Percepţiile se construiesc pe baza experienţei, iar experienţa duce la credinţe. Percepţiile nu se stabilizează până nu se fixează credinţele. Prin urmare, ce crezi chiar vezi. Iată ce am vrut să se înţeleagă prin:
„Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut", căci cei ce cred în înviere o vor vedea. Învierea e triumful deplin al lui Cristos asupra eului, nu prin atac, ci prin transcendenţă. Căci Cristos Se ridică într-adevăr deasupra eului şi a tuturor lucrărilor acestuia, şi Se suie la Tatăl şi la Împărăţia Sa.

2.  Vrei să iei parte la înviere sau la răstignire? Vrei să îţi condamni fraţii sau să îi eliberezi? Vrei să îţi transcenzi închisoarea şi să te sui la Tatăl? Aceste întrebări sunt toate una şi aceeaşi, şi li se răspunde la toate deodată. A existat multă confuzie referitor la ce înseamnă percepţia, căci cuvântul e folosit atât pentru conştienţă, cât şi pentru interpretarea conştienţei. Dar nu poţi fi conştient fără interpretare, căci ce percepi este interpretarea ta.

3.  Cursul acesta e cât se poate de clar. Dacă nu îl vezi cu claritate înseamnă că interpretezi în defavoarea lui şi, de aceea, nu îl crezi. Şi, din moment ce credinţa determină percepţia, nu percepi ce înseamnă şi, de aceea, nu îl accepţi. Experienţe diferite însă duc la credinţe diferite şi, odată cu ele, la percepţii diferite. Căci percepţiile se învaţă odată cu credinţele, şi experienţa chiar te învaţă. Eu te conduc spre un nou tip de experienţă, pe care vei deveni tot mai puţin dispus să o negi. E uşor să înveţi de la Cristos, căci perceperea cu El nu implică absolut nicio sforţare. Percepţiile Lui sunt conştienţa ta firească, şi nu te obosesc decât distorsiunile introduse de tine. Lasă Cristosul din tine să interpreteze pentru tine, şi nu încerca să limitezi ce vezi prin credinţe mici şi înguste, nedemne de Fiul lui Dumnezeu. Căci, până nu intră Cristos în ce I se cuvine, Fiul lui Dumnezeu se va vedea fără Tată.

4.  Eu sunt învierea ta şi viaţa ta. Tu vieţuieşti în mine pentru că vieţuieşti în Dumnezeu. Şi toţi vieţuiesc în tine, după cum vieţuieşti şi tu în toţi. Oare poţi, atunci, să percepi nevrednicia într-un frate fără să o percepi în tine? Şi poţi să o percepi în tine fără să o percepi în Dumnezeu? Crede în înviere pentru că s-a înfăptuit, şi s-a înfăptuit în tine. Asta e la fel de adevărat acum pe cât va fi întotdeauna, căci învierea e Voia lui Dumnezeu, ce nu cunoaşte nici timp, nici excepţii. Dar să nu faci excepţii nici tu, căci nu vei percepe ce s-a înfăptuit pentru tine. Căci ne suim la Tatăl împreună, după cum a fost la început, este acum şi va fi în veci, că aşa e firea Fiului lui Dumnezeu după cum l-a creat Tatăl lui.

5.  Nu subaprecia puterea devoţiunii Fiului lui Dumnezeu, nici puterea pe care o are asupra lui dumnezeul la care se închină. Căci se pune singur la altarul propriului dumnezeu, fie că e dumnezeul pe care l-a făcut, fie Dumnezeu Care l-a creat. Iată de ce înrobirea lui e la fel de totală ca libertatea lui, căci se va supune doar dumnezeului pe care îl acceptă. Dumnezeul răstignirii cere să răstignească, şi cei ce i se închină se supun. În numele lui se răstignesc, crezând că puterea Fiului lui Dumnezeu se naşte din sacrificiu şi durere. Iar Dumnezeul învierii nu cere nimic, căci nu e Voia Lui să ia. El nu cere ascultare, căci ascultarea implică supunere. Nu vrea decât să înveţi voia ta şi să o urmezi, nu în spiritul sacrificiului şi al supunerii, ci în voioşia libertăţii.

6.  Învierea trebuie să îţi câştige loialitatea cu voioşie, căci e simbolul bucuriei. Toată puterea ei de-a captiva stă în faptul că reprezintă ce vrei să fii. Libertatea de-a lăsa în urmă tot ce te răneşte, te umileşte şi te înspăimântă nu ţi se poate impune, dar ţi se poate oferi prin graţia lui Dumnezeu. Şi o poţi accepta prin graţia Sa, căci Dumnezeu e plin de graţie cu Fiul Său, acceptându-l fără rezerve ca al Său. Cine, atunci, este al tău? Tatăl ţi-a dat tot ce e al Său, şi El Însuşi e al tău cu ei. Păzeşte-i în învierea lor, căci altfel nu te vei trezi în Dumnezeu, înconjurat în siguranţă de ce e al tău de-a pururi.

7.  Nu îţi vei găsi pacea până nu scoţi cuiele din mâinile Fiului lui Dumnezeu şi nu îi iei şi ultimul spin de pe frunte. Iubirea lui Dumnezeu Îi împresoară Fiul pe care dumnezeul răstignirii îl condamnă. Nu preda că am murit în zadar. Predă în schimb că nu am murit, demonstrând că trăiesc în tine. Căci desfacerea răstignirii Fiului lui Dumnezeu e lucrarea izbăvirii, în care fiecare are un rol de o valoare egală. Dumnezeu nu Îşi judecă nevinovatul Fiu. De vreme ce i S-a dat lui, cum ar putea să fie altfel?

8.  Te-ai ţintuit pe o cruce şi ţi-ai pus pe cap o cunună de spini. Dar nu îl poţi răstigni pe Fiul lui Dumnezeu, căci Voia lui Dumnezeu nu poate să moară. Fiul Lui a fost izbăvit de propria lui răstignire, şi nu îl poţi ceda morţii pe cel căruia Dumnezeu i-a dat viaţă veşnică. Visul răstignirii îţi şade încă greu pe pleoape, dar ce vezi în vise nu e realitate. Cât îl percepi răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, dormi. Şi, cât crezi că îl poţi răstigni, ai doar coşmaruri. Tu, care începi să te trezeşti, mai eşti conştient de vise şi nu le-ai uitat încă. Uitarea viselor şi conştienţa lui Cristos vin odată cu trezirea altora să îţi împărtăşească izbăvirea.

9.  Te vei trezi la propria ta chemare, căci Chemarea de-a te trezi e înăuntrul tău. Dacă trăiesc în tine, eşti treaz. Dar trebuie să vezi lucrările pe care le fac prin tine, căci altfel nu vei percepe că ţi le-am făcut. Nu pune limite la ce crezi că pot face prin tine, căci altfel nu vei accepta ce pot face pentru tine. Dar s-a făcut deja şi, dacă nu dai tot ce ai primit, nu vei cunoaşte că izbăvitorul tău este viu şi că te-ai trezit cu el. Izbăvirea se recunoaşte doar împărtăşind-o.

10.  Fiul lui Dumnezeu e mântuit. Adu-i Fiimii doar această conştienţă, şi vei avea un rol în izbăvire la fel de valoros ca al meu. Căci rolul tău trebuie să fie ca al meu dacă îl înveţi de la mine. De crezi că al tău e limitat, îl limitezi pe al meu. Miracolele nu au o ordine a dificultăţii pentru că toţi Fiii lui Dumnezeu sunt de-o valoare egală şi egalitatea lor e unitatea lor. Întreaga putere a lui Dumnezeu e în
fiecare parte a Sa, şi nimic din ce Îi contrazice Voia nu e nici mare, şi nici mic. Ce nu există nu are talie, şi nici măsură. Lui Dumnezeu toate Îi sunt cu putinţă. Iar lui Cristos Îi este dat să fie ca Tatăl.

“A Course in Miracles”

"Dumnezeu este Lumina în care văd."

Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.