1. Să percepi cu adevărat înseamnă să fii conştient de toată realitatea prin conştienţa propriei tale realităţi. Dar, pentru asta, nicio iluzie nu se poate ridica să îţi întâlnească privirea, căci realitatea nu lasă loc pentru nicio greşeală. Asta înseamnă că îţi percepi fratele doar aşa cum îl vezi acum. Trecutul lui nu are realitate în prezent, aşa că nu îl poţi vedea. Reacţiile tale trecute faţă de el nu mai sunt nici ele; şi, dacă reacţionezi tocmai la ele, vezi doar un chip al lui făcut de tine, la care ţii în locul lui. Când pui iluziile sub semnul întrebării, întreabă-te dacă e chiar normal să percepi „fostul" ca „acum". Dacă iţi aminteşti trecutul când îţi priveşti fratele, nu vei fi în stare să percepi realitatea care este acum.
2. Ţi se pare „firesc" să îţi foloseşti experienţa din trecut ca punct de referinţă din care să judeci prezentul. Dar este nefiresc pentru că este un delir. Când vei învăţa să îi vezi pe toţi fără nicio referire la trecut, al lor sau al tău după cum îl percepi, vei putea să înveţi din ce vezi acum. Căci trecutul nu îşi poate arunca umbra să întunece prezentul decât dacă te temi de lumină. Şi numai dacă te temi ai alege să porţi întunericul cu tine şi, ţinându-l în minte, să îl vezi ca pe un nor întunecat care îţi învăluie fraţii şi le ascunde realitatea de privirea ta.
3. Întunericul acesta e în tine. Cristos, aşa cum ţi-e revelat acum, nu are trecut, căci este imuabil, şi în imuabilitatea Lui stă eliberarea ta. Căci, dacă este cum a fost creat, nu există nicio vinovăţie în El. Niciun nor de vinovăţie nu s-a ridicat să Îl umbrească, aşa că Se dezvăluie în toţi cei pe care îi întâlneşti, pentru că Îl vezi prin El Însuşi. A renaşte înseamnă a te desprinde de trecut şi a privi prezentul fără condamnare. Norul care ţi-l umbreşte pe Fiul lui Dumnezeu este trecutul, un nor pe care, dacă îl vrei trecut şi dus, trebuie să nu îl vezi acum. Dacă îl vezi acum în iluziile tale, nu s-a dus de la tine, deşi nu este.
4. Timpul poate atât elibera, cât şi încarcera, în funcţie de-a cui interpretare o foloseşti. Trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt un şir continuu decât dacă vâri continuitatea pe ele. Le poţi percepe continue şi le poţi face aşa pentru tine. Dar să nu te amăgeşti şi să crezi apoi că aşa şi este. Căci este delirant să crezi că realitatea e ce vrei să fie, potrivit folosului pe care i-l acorzi. Vrei să distrugi continuitatea timpului împărţindu-l în trecut, prezent şi viitor în propriile tale scopuri. Vrei să anticipezi viitorul pe baza experienţei tale din trecut şi să ţi-l croieşti în consecinţă. Făcând-o însă,
aliniezi trecutul cu viitorul şi nu laşi miracolul, ce ar putea surveni între ele, să îţi dea drumul să renaşti.
5. Miracolul îţi permite să îţi vezi fratele fără trecutul lui şi să îl percepi astfel renăscut. Greşelile lui au trecut toate şi, percepându-l fără ele, îl eliberezi. Şi, pentru că trecutul lui este al tău, te bucuri şi tu de această eliberare. Nu lăsa să ţi-l umbrească vreun nor întunecat din trecutul tău, căci adevărul se găseşte numai în prezent şi îl vei găsi dacă îl cauţi acolo. L-ai căutat unde nu este şi, de aceea, nu l-ai găsit. Învaţă deci să îl cauţi unde e, şi li se va dezvălui ochilor ce văd. Trecutul tău a fost făcut la mânie şi, dacă îl foloseşti să ataci prezentul, nu vei vedea libertatea pe care o deţine prezentul.
6. Judecata şi condamnarea sunt lăsate în urmă şi, dacă nu le porţi cu tine, vei vedea că ai scăpat de ele. Uită-te cu iubire la prezent, căci deţine singurele lucruri de-a pururi adevărate. Toată vindecarea stă în el căci continuitatea lui este reală. Se extinde în acelaşi timp la toate aspectele Fiimii, permiţându-le să ajungă unele la altele. Prezentul este de dinainte de-a fi fost timpul, şi va fi când timpul nu mai este. În el sunt toate lucrurile veşnice, iar ele sunt un singur lucru. Continuitatea lor este atemporală şi comunicarea lor e neîntreruptă, căci nu le separă trecutul. Numai trecutul poate separa, şi el nu este nicăieri.
7. Prezentul ţi-i oferă pe fraţii tăi în lumina care te-ar uni cu ei şi te-ar elibera de trecut. Vrei, atunci, să le pui la socoteală trecutul? Căci, dacă o faci, alegi să rămâi în întunericul care nu e şi refuzi să accepţi lumina care ţi se oferă. Căci lumina desăvârşitei viziuni se dă la fel de liber cum se şi primeşte, şi poate fi acceptată numai fără limite. În această unică dimensiune a timpului - o constantă care nu se schimbă şi în care nu se vede ce ai fost - Îl vezi pe Cristos şi Îi chemi martorii să se răsfrângă asupra ta pentru că i-ai chemat. Şi nu vor nega adevărul din tine, pentru că l-ai căutat în ei şi l-ai găsit acolo.
8. Acum e timpul mântuirii, căci acum e eliberarea de timp. Întinde-ţi mâna să îţi atingi toţi fraţii şi atinge-i cu atingerea lui Cristos. În veşnica ta uniune cu ei stă continuitatea ta, neîntreruptă pentru că e împărtăşită pe deplin. Fiul nevinovat al lui Dumnezeu e numai lumină. Nu există întuneric niciunde în el, căci e întreg. Cheamă-ţi toţi fraţii să îi ateste întregimea, după cum te chem şi eu să mi te alături. Fiecare voce are rolul ei în cântecul izbăvirii, imnul bucuriei şi al recunoştinţei pentru lumină, închinat Creatorului luminii. Lumina sfântă ce emană din Fiul lui Dumnezeu e mărturia că lumina lui e a Tatălui său.
9. Răsfrânge-ţi lumina asupra fraţilor tăi în amintirea Creatorului tău, căci ţi-L vei aminti chemând mărturiile la creaţia Lui. Cei pe care îi vindeci depun mărturie pentru vindecarea ta, căci în întregimea lor o vei vedea pe a ta. Şi, în timp ce imnurile tale de laudă şi bucurie se înalţă la Creatorul tău, El îţi va înapoia mulţumirile în clarul Lui Răspuns la chemarea ta. Căci nu se poate să Îl cheme Fiul, şi să nu îi răspundă. Iar Chemarea pe care ţi-o adresează El e doar chemarea pe care I-o adresezi tu. Şi în El îţi răspunde pacea Lui.
10. Copil al Luminii, nu ştii că lumina e în tine. Dar o vei găsi prin martorii ei, căci - odată ce le-ai dat lumina - ţi-o vor înapoia. Cei pe care îi vezi în lumină îţi aduc tot mai aproape momentul în care vei conştientiza lumina ta. Iubirea duce întotdeauna la iubire. Bolnavii, care cer iubire, sunt recunoscători pentru ea şi, în bucuria lor, lucesc de sfântă gratitudine. Iată ce îţi oferă ţie, cel ce le-a dat bucurie. Ei sunt călăuzele care te duc la bucurie, căci - primind-o de la tine - o vor păstra. Tu i-ai ales călăuze către pace, căci ai făcut-o manifestă în ei. Şi, văzând-o, frumuseţea ei te cheamă acasă.
11. Există o lumină pe care lumea aceasta nu o poate da. Dar tu poţi să o dai, după cum ţi s-a şi dat. Iar, când o dai, ea se răsfrânge să te cheme să ieşi din lume şi să o urmezi. Căci lumina aceasta te va atrage cum nu te poate atrage nimic din lumea aceasta. Şi te vei lepăda de lume şi îţi vei găsi alta. Această altă lume străluceşte de iubirea pe care i-ai dat-o tu. Şi aici totul îţi va aduce aminte de Tatăl tău şi de sfântul Lui Fiu. Lumina e nelimitată şi se împrăştie în toată lumea aceasta cu o tihnită bucurie. Toţi cei pe care i-ai adus cu tine îşi vor răsfrânge lumina asupra ta, şi tu îţi vei răsfrânge lumina asupra lor cu recunoştinţă, pentru că te-au adus aici. Lumina ta se va uni cu a lor într-o putere atât de irezistibilă, încât îi va scoate pe ceilalţi din întuneric când privirea ta se va opri asupra lor.
12. A te trezi la Cristos înseamnă a urma legile iubirii din proprie voinţă şi din tihnita recunoaştere a adevărului din ele. Atracţia luminii trebuie să te atragă de bunăvoie, iar bunăvoinţa e semnalată dând. Cei ce acceptă iubire de la tine devin martori benevoli la iubirea ce le-ai dat-o tu, şi ei sunt cei ce ţi-o oferă. În somn, eşti singur şi conştienţa ţi-e limitată doar la tine. De aceea vin coşmarurile. Visezi izolare din cauză că ochii îţi sunt închişi. Nu îţi vezi fraţii, şi în întuneric nu poţi să vezi lumina pe care le-ai dat-o.
13. Şi totuşi, legile iubirii nu sunt suspendate din cauză că dormi. Le-ai urmat prin toate coşmarurile tale şi ai dat cu fidelitate, căci nu ai fost singur. Chiar şi în somn te-a ocrotit Cristos, asigurându-ţi lumea reală pentru când te vei trezi. În numele tău, El a dat pentru tine şi ţi-a dat darurile date de El. Fiul lui Dumnezeu e în continuare la fel de iubitor ca Tatăl lui. Continuu cu Tatăl lui, el nu are trecut separat de El. Aşa că nu a încetat să fie martorul Tatălui său şi propriul său martor. Deşi a dormit, viziunea lui Cristos nu l-a părăsit. Aşa se face că poate chema la el martorii care îl învaţă că nu a dormit niciodată.
„A COURSE IN MIRACLES”
