2 noiembrie 2017

De la percepţie la cunoaştere




1.  Toată vindecarea e eliberare de trecut. Iată de ce Spiritul Sfânt e singurul Vindecător. El te învaţă că trecutul nu există, un fapt care ţine de sfera cunoaşterii şi care, de aceea, nu poate fi cunoscut în lume de nimeni. Ar fi chiar imposibil să fii în lume cu această cunoştinţă. Căci mintea care cunoaşte acest fapt cunoaşte, fără echivoc, şi faptul că locul ei e în veşnicie, şi nu foloseşte percepţia deloc. De aceea, ea nu ia în seamă unde se află, căci noţiunea de „unde" nu înseamnă nimic pentru ea. Ştie că este pretutindeni, după cum are şi de toate, pentru totdeauna.

2.  Diferenţa foarte reală dintre percepţie şi cunoaştere devine foarte evidentă când te gândeşti la următorul lucru: nu e nimic parţial în cunoaştere. Fiecare aspect e întreg şi, de aceea, niciun aspect nu e separat. Tu eşti un aspect al cunoaşterii, fiind în Mintea lui Dumnezeu, Care te cunoaşte. Toată cunoaşterea trebuie să fie a ta, căci în tine e toată cunoaşterea. Percepţia, până şi în cel mai elevat aspect, nu e completă niciodată. Chiar şi percepţia Spiritului Sfânt, cea mai desăvârşită percepţie cu putinţă, nu are niciun înţeles în Cer. Percepţia poate ajunge pretutindeni sub îndrumarea Lui, căci viziunea lui Cristos vede totul în lumină. Dar nicio percepţie, oricât de sfântă, nu va dura la nesfârşit.

3.  Percepţia desăvârşită deci are multe elemente în comun cu cunoaşterea, făcând posibil transferul la aceasta. Dar ultimul pas trebuie întreprins de Dumnezeu, căci ultimul pas în izbăvirea ta, care pare a fi în viitor, a fost realizat de Dumnezeu la crearea ta. Separarea nu a întrerupt-o. Creaţia nu poate fi întreruptă. Separarea e doar o formulare greşită a realităţii, fără absolut niciun efect. Miracolul, fără funcţie în Cer, e necesar aici. Aspecte ale realităţii pot fi văzute încă şi vor înlocui aspecte ale irealităţii. Aspecte ale realităţii pot fi văzute în toate şi peste tot. Dar numai Dumnezeu le poate reuni încununându-le pe toate laolaltă cu darul final al veşniciei.

4.  Aparte de Tată şi de Fiu, Spiritul Sfânt nu are funcţie. El nu e separat nici de Unul, nici de Altul, fiind în Mintea Amândurora şi cunoscând că Mintea este Una. El e un Gând al lui Dumnezeu, şi Dumnezeu ţi L-a dat pentru că nu are Gânduri pe care nu le împărtăşeşte. Mesajul Lui vorbeşte de veşnicie în timp şi, de aceea, viziunea lui Cristos priveşte totul cu iubire. Dar până şi viziunea lui Cristos nu e realitatea Lui. Aspectele aurii ale realităţii, ce scapără în lumină sub ochii Lui plini de iubire, lasă să se întrevadă Cerul de dincolo de ele.

5.  Iată miracolul creaţiei: faptul că e una pe vecie. Fiecare miracol pe care i-l oferi Fiului lui Dumnezeu e doar percepţia adevărată a unui aspect al întregului. Deşi fiecare aspect este întregul, nu poţi să ştii asta până nu vezi că fiecare aspect este acelaşi lucru, perceput în aceeaşi lumină şi, de aceea, unul. Fiecare făptură pe care o vezi fără trecut te apropie astfel de finalul timpul, aducând în întuneric vederea vindecată şi vindecătoare, dând lumii putinţa de-a vedea. Căci lumina trebuie să intre în lumea întunecată să facă posibilă viziunea lui Cristos chiar şi aici. Ajută-L să dăruiască lumină tuturor celor ce cred că rătăcesc în întuneric şi lasă-L să îi reunească în privirea Lui tihnită care îi face pe toţi una.

6.  Toţi sunt identici: frumoşi şi egali ca sfinţenie cu toţii. Iar El îi va oferi Tatălui Său, după cum i-au fost oferiţi şi Lui. Există un singur miracol, după cum există şi o singură realitate. Şi fiecare miracol pe care îl faci le conţine pe toate, după cum şi fiecare aspect al realităţii pe care îl vezi se amestecă liniştit cu singura realitate a lui Dumnezeu şi se dizolvă în ea. Singurul miracol care a fost vreodată e preasfântul Fiu al lui Dumnezeu, creat în singura realitate care este Tatăl lui. Viziunea lui Cristos e darul pe care ţi-l face El. Fiinţa Lui e darul pe care i-l face Tatăl Lui.

7.  Mulţumeşte-te cu vindecarea, căci darul lui Cristos poţi să îl acorzi şi darul Tatălui tău nu poţi să îl pierzi. Oferă darul lui Cristos tuturor şi pretutindeni, căci miracolele, oferite Fiului lui Dumnezeu prin Sfântul Spirit, te acordă cu realitatea. Spiritul Sfânt îţi cunoaşte rolul în izbăvire, şi ştie cine sunt cei ce te caută şi unde să îi găseşti. Cunoaşterea întrece cu mult ce te priveşte individual. Tu, care eşti parte a ei şi ea toată, nu trebuie să îţi dai seama decât că ea ţine de Tatăl, nu de tine. Rolul tău în izbăvire te duce la ea prin restabilirea unităţii ei în mintea ta.

8.  Când îţi vei vedea fraţii ca tine însuţi, vei fi cedat cunoaşterii, căci vei fi învăţat să te eliberezi prin Cel Ce cunoaşte ce este libertatea. Uneşte-te cu mine sub sfânta flamură a învăţăturii Lui şi, pe măsură ce ne întărim, puterea Fiului lui Dumnezeu se va pune în mişcare în noi, şi nu vom lăsa pe nimeni neatins şi pe nimeni singur. Şi, deodată, timpul se va termina şi ne vom uni cu toţii în veşnicia lui Dumnezeu Tatăl. Lumina sfântă pe care ai văzut-o în afara ta, în fiece miracol pe care l-ai oferit fraţilor tăi, ţi se va înapoia. Şi, ştiind că lumina e în tine, creaţiile tale vor fi şi ele acolo cu tine, după cum eşti şi tu în Tatăl tău.

9.  Aşa cum miracolele în lumea aceasta te unesc cu fraţii tăi, tot aşa şi creaţiile tale îţi stabilesc paternitatea în Cer. Eşti martorul Paternităţii lui Dumnezeu şi El ţi-a dat puterea să creezi martori la a ta, care este ca a Sa. Renegă-ţi aici un frate, şi renegi martorii la paternitatea ta în Cer. Miracolul pe care l-a creat Dumnezeu e desăvârşit, după cum sunt şi miracolele pe care le-ai stabilit în Numele Lui. Ele nu au nevoie de vindecare, şi nici tu, când le accepţi.

10.  În lumea aceasta însă, desăvârşirea ta e nemărturisită. Dumnezeu o cunoaşte, dar tu nu o cunoşti şi, de aceea, nu Îi împărtăşeşti mărturia la aceasta. Şi nu Îl mărturiseşti nici pe El, căci realitatea e mărturisită toată la un loc. Dumnezeu aşteaptă să stai mărturie pentru Fiul Lui şi pentru El Însuşi. Miracolele pe care le faci pe pământ sunt înălţate la Cer şi la El. Ele stau mărturie pentru ce nu cunoşti; şi, când vor ajunge la porţile Cerului, Dumnezeu le va deschide. Căci nu vrea să îşi lase preaiubitul Fiu pe dinafară, nici dincolo de El.

„A COURSE IN MIRACLES”


Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.