1. În întuneric ai făcut obscură slava pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi puterea cu care Şi-a înzestrat Fiul nevinovat. Toate acestea stau ascunse în fiecare loc întunecat, învăluit în vinovăţie şi în sumbra negare a inocenţei. În spatele întunecatelor uşi pe care le-ai închis nu e nimic, pentru că nimic nu poate face obscur darul lui Dumnezeu. Închiderea uşilor e ceea ce perturbă recunoaşterea puterii lui
Dumnezeu ce străluceşte în tine. Nu îţi alunga puterea din minte, ci lasă tot ce îţi ascunde slava să fie adus la judecata Spiritului Sfânt, unde să se şi desfacă. Pe cine vrea să mântuiască El întru slavă e mântuit întru ea. El I-a făgăduit Tatălui că prin El vei fi eliberat de micime întru slavă. Şi e cât se poate de credincios făgăduinţei făcute lui Dumnezeu, căci El împărtăşeşte cu Dumnezeu făgăduinţa care I s-a dat să o împărtăşească cu tine.
2. El continuă să o împărtăşească, pentru tine. Şi va înlocui tot ce făgăduieşte altceva, mare sau mic, oricât de mult sau de puţin ar valora, cu singura făgăduinţă ce I s-a dat să o depună pe altarul Tatălui tău şi al Fiului Său. Fără Fiul Său, niciun altar nu Îi este închinat lui Dumnezeu. Şi toate lucrurile aduse aici care nu sunt la fel de demne de Amândoi vor fi înlocuite de daruri întru totul acceptabile Tatălui şi Fiului. Poţi oare să Îi oferi lui Dumnezeu vinovăţia? Nu poţi, atunci, să i-o oferi nici Fiului Său. Căci nu sunt separaţi, şi Darurile făcute Unuia I se oferă Celuilalt. Nu Îl cunoşti pe Dumnezeu pentru că nu ştii acest lucru. Şi totuşi, Îl cunoşti pe Dumnezeu şi ştii şi acest lucru. Toate acestea sunt în siguranţă în tine, unde străluceşte Spiritul Sfânt. El nu străluceşte în diviziune, ci în locul de întâlnire în care Dumnezeu, unit cu Fiul Său, îi vorbeşte Fiului Său prin El. Comunicarea între ce nu poate fi divizat nu poate înceta. Sfântul loc de întâlnire al Tatălui neseparat de Fiu e în Spiritul Sfânt şi în tine. Aici e de-a dreptul imposibilă perturbarea comunicării pe care Dumnezeu Însuşi o voieşte cu Fiul Său. Continuă şi neîntreruptă, iubirea se revarsă constant între Tată şi Fiu, după cum vor Amândoi. Şi aşa şi este.
3. Nu îţi lăsa mintea să rătăcească pe culoare întunecate, departe de centrul luminii. Tu şi fratele tău puteţi alege să vă purtaţi pe drumuri greşite, dar puteţi fi reuniţi doar de Călăuza desemnată pentru voi. El vă va duce negreşit acolo unde Dumnezeu şi Fiul Său vă aşteaptă recunoaşterea. Ei sunt uniţi în a vă dărui unitatea, înaintea căreia toată separarea dispare. Uneşte-te cu ce eşti. Nu te poţi uni decât cu realitatea. Slava lui Dumnezeu şi a Fiului Său îţi aparţin cu adevărat. Ele nu au opus şi nu îţi poţi acorda nimic altceva.
4. Nu există substitut pentru adevăr. Iar adevărul îţi va limpezi acest lucru când vei fi adus în locul în care trebuie să te întâlneşti cu adevărul. Iar acolo trebuie să fii condus, prin blânda înţelegere care nu te poate duce altundeva. Unde e Dumnezeu eşti şi tu. Acesta este adevărul. Nimic nu poate preschimba în necunoaştere cunoaşterea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Tot ce a creat Dumnezeu îşi cunoaşte Creatorul. Căci aşa e înfăptuită creaţia de Creator şi de creaţiile Sale. În sfântul loc de întâlnire, Tatăl se contopeşte cu creaţiile Sale şi creaţiile Fiului Său se contopesc cu Ei. Există o singură legătură care îi uneşte pe toţi, ţinându-I în unitatea din care vine creaţia.
5. Legătura cu care Se uneşte Tatăl cu cei cărora le dă puterea de-a crea nu poate fi desfiinţată niciodată. Cerul însuşi e unirea cu toată creaţia şi cu singurul ei Creator. Iar Cerul rămâne Voia lui Dumnezeu în ce te priveşte. Cu excepţia acestuia, nu pune alte daruri pe altarele tale, căci nimic nu poate coexista cu acesta. Aici, micile tale prinosuri se contopesc cu darul lui Dumnezeu, şi numai ce e demn de Tatăl va fi acceptat de către Fiu, căruia îi şi este hărăzit. Cui Dumnezeu Însuşi i Se dă, Dumnezeu îi este dat. Micile tale daruri vor dispărea pe altar, unde Şi l-a pus pe-al Său.
„A COURSE IN MIRACLES”
