1. Numai iubirea e puternică, fiind neîmpărţită. Cei puternici nu atacă pentru că nu văd ce nevoie au să o facă. Înainte de-a fi putut să îţi intre în minte ideea de atac, precis te-ai perceput slab. Din cauză că te-ai atacat şi ai crezut că atacul a fost efectiv, te vezi slăbit. Nemaipercepându-te egal cu fraţii tăi şi considerându-te mai slab, încerci să „egalizezi" situaţia pe care ai făcut-o. Foloseşti, în acest scop, atacul fiindcă eşti convins că atacul a reuşit să te slăbească.
2. Iată de ce recunoaşterea propriei tale invulnerabilităţi este atât de importantă pentru refacerea sănătăţii tale mintale. Căci, dacă îţi accepţi invulnerabilitatea, recunoşti că atacul nu are efect. Deşi te-ai atacat, vei demonstra că nu s-a întâmplat nimic de fapt. Atacând, aşadar, nu ai făcut nimic. Odată ce îţi dai seama de acest lucru, nu vei mai vedea niciun rost în atac, căci e limpede că nu funcţionează şi că nu te poate proteja. Dar recunoaşterea invulnerabilităţii tale nu are numai o valoare negativă. Dacă atacurile tale asupra ta nu au reuşit să te slăbească înseamnă că mai eşti puternic. Şi nu e nevoie, aşadar, să „egalizezi" situaţia ca să îţi stabileşti puterea.
3. Nu îţi vei da seama de completa inutilitate a atacului decât recunoscând că atacul tău asupra ta nu are efecte. Căci alţii reacţionează la atac dacă îl percep şi, dacă încerci să îi ataci, nu vei putea să nu interpretezi asta ca întărire. Singurul loc în care poţi anula toate întăririle este în tine. Căci eşti întotdeauna prima ţintă a atacului tău şi, dacă acesta nu a fost niciodată, nu are consecinţe.
4. Iubirea Spiritului Sfânt este puterea ta, căci a ta e împărţită şi nu este, de aceea, nicidecum reală. Nu te poţi încrede în propria ta iubire atunci când o ataci. Nu poţi învăţa ce e iubirea desăvârşită cu o minte scindată, căci o minte scindată s-a prefăcut singură într-un student slab. Ai încercat să faci din separare un lucru veşnic, pentru că ai vrut să reţii caracteristicile creaţiei, dar cu propriul tău conţinut. Creaţia însă nu ţine de tine, iar studenţilor slabi trebuie să li se predea într-un mod special.
5. Ai literalmente nişte handicapuri care te împiedică să înveţi. Priceperea ta de-a învăţa e atât de deteriorată pe alocuri, încât nu poţi progresa decât sub îndrumarea constantă şi răspicată a unui Profesor Care poate transcende resursele tale limitate. El devine Resursa ta pentru că de la tine nu poţi învăţa. Situaţia de învăţare în care te-ai pus e de-a dreptul imposibilă şi, în situaţia aceasta, e clar că ai nevoie de un Profesor special şi o programă specială. Studenţii slabi nu sunt buni de ales ca profesori, nici pentru ei, nici pentru altcineva. Nu le-ai cere tocmai lor să întocmească programa prin care îşi vor putea depăşi limitele. Dacă ar înţelege ce e dincolo de ele, nu ar fi handicapaţi.
6. Nu cunoşti semnificaţia iubirii, şi acesta este handicapul tău. Nu căuta să te înveţi ce nu înţelegi şi nu încerca să fixezi obiective curriculare unde ale tale e clar că au eşuat. Obiectivul încercării tale de-a învăţa a fost acela de-a nu învăţa, iar asta nu poate duce la reuşita învăţării. Nu poţi transfera ce nu ai învăţat, iar deteriorarea capacităţii de-a generaliza e un crucial eşec în procesul de învăţare. I-ai întreba oare pe cei ce nu au reuşit să înveţe la ce folosesc mijloacele de învăţare? Habar nu au. Dacă ar putea interpreta corect mijloacele respective, ar fi reuşit să înveţe de la ele.
7. Am spus că regula eului este „Caută şi nu găsi". Tradusă în termeni curriculari, înseamnă: „încearcă să înveţi, dar să nu reuşeşti". Rezultatul acestui obiectiv curricular e evident. Fiecare mijloc autentic de predare, fiecare veritabilă îndrumare şi fiecare ghid raţional ce îţi poate arăta cum să înveţi vor fi greşit interpretate, din moment ce servesc cu toate la facilitarea învăţării la care se opune această programă ciudată. Dacă încerci să înveţi cum să nu înveţi şi ţelul predării tale e propria lui zădărnicire, la ce altceva poţi să te aştepţi decât la confuzie? O asemenea programă nu are nicio noimă. Această încercare de-a „învăţa" ţi-a slăbit atât de mult mintea, încât nu poţi iubi, căci programa pe care ai ales-o e împotriva iubirii şi e egală practic cu un curs despre cum să te ataci. Un obiectiv suplimentar al acestei programe este să înveţi cum să nu depăşeşti scindarea ce îi face credibil ţelul primar. Şi nu vei depăşi scindarea în această programă, căci tot ce o să înveţi va fi în folosul ei. Mintea ta însă vorbeşte împotriva învăţării tale, după cum şi învăţarea ta vorbeşte împotriva minţii tale, aşa că lupţi împotriva întregii învăţări, şi izbuteşti, căci asta vrei. Dar poate nu îţi dai seama, nici acum, că există un lucru pe care vrei să îl înveţi şi că îl poţi învăţa, pentru că ai ales să îl înveţi.
8. Tu, care ai încercat să înveţi ce nu vrei, ar trebui să prinzi curaj, căci - deşi programa pe care ţi-ai stabilit-o singur e de-a dreptul deprimantă - dacă o priveşti, e ridicolă doar. Modul de-a realiza un ţel să fie oare cel de-a nu-l atinge? Demisionează acum din rolul de profesor propriu. Nu e o demisie
ce duce la depresie. E doar rezultatul unei sincere evaluări a tot ce te-ai învăţat până acum şi a consecinţelor ce au decurs în urma învăţării. În condiţii de învăţare potrivite - pe care nu le poţi nici furniza, nici înţelege -, vei deveni un excelent student şi un excelent profesor. Dar nu ai devenit încă, şi nu vei deveni până ce întreaga situaţie de învăţare nu devine exact opusul celei pe care ai stabilit-o.
9. Înţeles corect, potenţialul tău de-a învăţa este nelimitat pentru că te va duce la Dumnezeu. Poţi preda calea ce duce la El şi o poţi învăţa, dacă urmezi Profesorul Care o cunoaşte şi Care înţelege programa Lui de-a o învăţa. Programa e întru totul neambiguă, pentru că obiectivul nu este împărţit, iar mijloacele şi scopul concordă pe deplin. Trebuie să oferi doar atenţie deplină. Restul ţi se va da. Căci vrei într-adevăr să înveţi cum trebuie şi nimic nu se poate împotrivi deciziei Fiului lui Dumnezeu. Învăţarea lui este la fel de nelimitată ca el.
“A Course in Miracles”
