Exact cum
crinul fără teamă, fără griji, neîmpovărat atrage puterea de a creşte şi se
înveşmântă cu frumuseţe din elementele din jur, tot aşa face şi mintea umană
fără teamă, fără griji, neîmpovărată atrăgându-şi de mii de ori din ceea ce îi
e necesar pentru a-şi îndeplini planurile şi a-şi împlini fericirea.
Pierzi acea
putere în momentul în care începi să te îngrijorezi. Însemnând puterea de a
face orice fel de afacere, de la puterea de a vorbi cu cineva până la a mătura
strada. Orice om de afaceri ştie că e în cea mai favorabilă situaţie când
mintea lui se poate fixa asupra unui plan, şi uita orice altceva.
Orice artist
ştie că realizează cea mai bună lucrare când mintea lui e complet fixată, concentrată
şi absorbită de activitatea clipei. Fiindcă atunci e capabilă să îşi folosească
toată puterea, şi mai mult, îşi atrage tot mai multă putere, şi ce e mereu atât
de fascinante că o dobândeşte pentru totdeauna.
Te aud
spunând: “Nu pot să mă opresc din îngrijorare. Timpurile sunt grele, lefurile
mici, viaţa scumpă; familia e mare, trebuie găzduită, e nevoie de pat şi haine,
şi asta e în mintea mea zi şi noapte.
Vorbeşti
despre lipsa îngrijorării în asemenea circumstanţe. E lipsit de sens.”
Vezi, prietene,
am încercat să îţi prezint toate obiecţiile tale. Şi să spui că nu poţi să îţi
opreşti îngrijorarea e tot un nonsens, cel puţin în prezent.
Dar în ceea
ce priveşte rezultatele nu sunt diferenţe – pierderea puterii prin îngrijorare,
de fapt deteriorare sănătăţii, slăbirea minţii prin îngrijorare, îmbătrânirea
corpului, şi pierderea sau ruperea de tine însuţi de puterea minţii de a atrage
putere, care, dacă are permisiunea de a opera liber precum crinul, îţi va da
totul ca să te bucuri de zi, deşi ai, sau crezi că ai, de mii de ori mai mult.
Un om poate
mânca şi se poate bucura doar de un prânz pe zi, deşi are bani destul ca să
plătească o mie. Dacă eşti în mulţime ţâşnind în panică poţi fi luat de restul
şi poţi fi zdrobit.
Viaţa e acum
trăită de mii e o mulţime de loviţi de panică de teama venirii a ceea ce
doresc, sau teama de ceva sau de altceva. Orice teamă de orice fel poate
produce pierderea puterii.
Nu vreau să
spun că oamenii trebuie să înceteze să se îngrijoreze. Nu există cuvinte precum
“trebuie” în dicţionarul meu.
Oamenii nu se
pot opri din îngrijorare. Acest obicei e născut odată cu noi.
Strămoşii
noştri vreme de generaţii s-au îngrijorat înaintea noastră. Dar ceea ce face
diferenţa ca rezultate distructive e “să îţi iei gândul de la ziua de mâine”.
Legea
implicată continuă să acţioneze. E fără milă în acţiunea ei. E la fel de sigur
că trece peste tine şi te zdrobeşte dacă mergi în acest fel, precum locomotiva
dacă te aşezi pe şine în faţa ei.
Calea cea mai
bună e să profiţi de lege, şi să mergi pe drumul ei cel drept.
Cum?
Gândindu-te la lucruri pline de speranţă în loc de cele fără speranţă.
Să te
gândeşti la succes în loc de cădere. De ce, obiceiul gândirii disperate, la
lucruri dezagreabile e confirmat aici în New England, atunci când remarci “E o
zi frumoasă.”
Jumătate din
aceşti lupi de mare croncănitori, scormonitori vor mormăi: “Da, dar e una din
ale tale – vorbe în vânt”.
La fel de
sigur cum universul e guvernat de legea fixă şi imuabilă, la fel de sigur
această lege că de această lege afli citind “Dacă te gândeşti la lucruri
strălucitoare, atragi spre tine lucruri strălucitoare. Dacă te gândeşti la
lucruri întunecate, îţi tai firele invizibile care te leagă de lucrurile strălucitoare
şi faci instantaneu legătura cu „circuitul pământean‟ atrăgând lucruri
întunecate.”
Poate că spui
că e simplist sau copilăresc. Acum, ce e simplist în acest univers?
Germinarea
seminţei e numită o chestiune simplă. Dar nimeni nu ştie cauza reală a
germinării ei. E doar ştiut, că dacă e pusă în pământ, când are o anumită
cantitate de căldură solară şi ceva umezeală, va încolţi.
Creşterea şi
descreşterea ibricului de ceai de pe foc i-a dat lui Watts prima lui idee
despre imensa forţă a scânteii. Asta e, el a căpătat acolo primul indiciu
despre puterea scânteii, sau mai degrabă de dincolo de ea.
Asta e căldura. Dar mai e o putere dincolo de
căldură. Ce e aceea? Nu se ştie. Simplu, într-adevăr! Ce e în lume aşa de
simplu?
Sfârşit
Prentice Mulford
