Cristos e în mine şi, unde este El, trebuie să fie Dumnezeu, căci Cristos face parte din El.
1. Frica de Voia lui Dumnezeu e una dintre cele mai ciudate credinţe făurite vreodată de mintea umană. Ea nu ar fi putut să apară dacă mintea nu ar fi fost deja profund scindată, făcându-i posibil să se teamă tocmai de ce este ea. Realitatea nu poate „ameninţa" decât iluziile, din moment ce realitatea poate susţine numai adevărul. Însuşi faptul că Voia lui Dumnezeu, care este ce eşti, e percepută înfricoşătoare demonstrează că te temi de ce eşti. Atunci, nu de Voia lui Dumnezeu te temi, ci de a ta.
2. Voia ta nu e cea a eului şi, din acest motiv, eul e împotriva ta. Ce pare a fi frica de Dumnezeu e de fapt frica de propria ta realitate. E imposibil să înveţi ceva cu consecvenţă într-o stare de panică. Dacă scopul acestui curs e să te ajute să îţi aminteşti ce eşti şi dacă crezi că eşti ceva înfricoşător, trebuie să rezulte că nu vei învăţa cursul acesta. Dar motivul pentru care există cursul e tocmai faptul că nu cunoşti ce eşti.
3. Dacă nu cunoşti care e realitatea ta, de ce eşti atât de sigur că e ceva înfricoşător? Asocierea adevărului cu frica - foarte artificială în cel mai bun caz - e deosebit de nepotrivită în minţile celor ce nu cunosc care e adevărul. Tot ce poate să însemne e că asociezi, arbitrar, ceva ce îţi întrece conştienţa cu ceva ce nu vrei. E evident, atunci, că judeci ceva de care eşti total inconştient. Ai aranjat această situaţie ciudată aşa încât să îţi fie imposibil să scapi din ea fără o Călăuză Ce cunoaşte care e realitatea ta. Rostul acestei Călăuze e doar acela de a-ţi aminti ce vrei. Nu caută să îţi impună o voie străină. Ci depune toate eforturile posibile, în limitele pe care I le impui, să îţi restabilească voia în conştienţă.
4. Ţi-ai întemniţat voia dincolo de conştienţă, unde şi rămâne, dar de unde nu te poate ajuta. Când am spus că funcţia Spiritului Sfânt e distingerea adevăratului de fals în mintea ta, am vrut să spun că El are puterea să pătrundă cu privirea ce ai ascuns şi să recunoască Voia lui Dumnezeu acolo. Faptul că recunoaşte această Voie îi poate conferi realitate pentru tine pentru că El e în mintea ta şi, de aceea, El e realitatea ta. Şi atunci, dacă felul în care îţi percepe mintea îţi aduce realitatea acesteia, El te ajută de fapt să îţi aminteşti ce eşti. Singura sursă de frică în acest proces e ce crezi că vei pierde. Dar de avut nu poţi să ai decât ce vede Spiritul Sfânt.
5. Am subliniat de multe ori că Spiritul Sfânt nu îţi va cere niciodată niciun sacrificiu. Dar, dacă îţi ceri singur sacrificiul realităţii, Spiritul Sfânt trebuie să îţi aducă aminte că asta nu e Voia lui Dumnezeu pentru că nu e voia ta. Nu există nicio diferenţă între voia ta şi cea dumnezeiască. Dacă nu ai avea o minte scindată, ai recunoaşte că a voi e mântuire pentru că e comunicare.
6. E imposibil să comunici în limbi străine. Tu şi Creatorul tău puteţi comunica prin creaţie, pentru că asta, şi numai asta, e Voia Voastră îngemănată. O minte împărţită nu poate comunica, pentru că vorbeşte de lucruri diferite aceleiaşi minţi. Îşi pierde astfel capacitatea de-a comunica simplu, căci o comunicare confuză nu înseamnă nimic. Un mesaj nu poate fi comunicat decât dacă are sens. Cât sens pot să aibă mesajele tale, când ceri ce nu vrei? Dar, cât timp te temi de voia ta, tocmai asta ceri.
7. Deşi susţii cu tărie că Spiritul Sfânt nu îţi răspunde, ar fi mai înţelept, poate, să vezi ce fel de întrebări pui. Tu nu ceri numai ce vrei. Căci te temi că s-ar putea să primeşti lucrul dorit, şi chiar că l-ai primi. Iată de ce i-l ceri cu stăruinţă profesorului ce nu ţi-l poate da cu niciun chip. Faptul că nu vei putea învăţa nicicând de la el ce anume este îţi dă iluzia siguranţei. Dar nu îţi vei găsi niciodată siguranţa punându-te la adăpost de adevăr, ci numai în adevăr. Realitatea e unica siguranţă. Voia ta e mântuirea ta pentru că e aceeaşi cu cea dumnezeiască. Separarea nu e decât credinţa că este diferită.
8. Nicio minte corectă nu poate crede că voia ei e mai puternică decât cea dumnezeiască. De aceea, dacă o minte crede că voia ei e diferită de cea dumnezeiască, nu poate decât să decidă fie că nu există Dumnezeu, fie că Voia lui Dumnezeu e ceva înfricoşător. Prima îl explică pe ateu, iar cea de-a doua, pe martir, care crede că Dumnezeu cere sacrificii. Fiecare dintre aceste două decizii demente va stârni panică, pentru că ateul crede că e singur, iar martirul crede că Dumnezeu îl răstigneşte. Dar nimeni nu vrea cu adevărat nici abandon, nici ripostă, chiar dacă mulţi le caută pe amândouă. Poţi oare să Îi ceri Spiritului Sfânt astfel de „daruri" şi să te aştepţi cu adevărat să le primeşti? El nu îţi poate da ce nu vrei. Când Îi ceri Dătătorului Universal ceva ce nu vrei, ceri ceva ce nu poate fi dat pentru că nu a fost creat. Nu a fost creat niciodată, pentru că nu a fost niciodată voia ta pentru tine.
9. În cele din urmă, fiecare trebuie să îşi amintească Voia lui Dumnezeu pentru că, în cele din urmă, fiecare trebuie să se recunoască pe el însuşi. Recunoaşterea aceasta e recunoaşterea că voia lui şi cea dumnezeiască sunt una. În prezenţa adevărului, nu există nici increduli, nici sacrificii. În siguranţa realităţii, frica e total lipsită de înţeles. Să negi ce este nu poate decât să pară înfricoşător. Frica nu poate fi reală fără o cauză, iar Dumnezeu e singura Cauză. Dumnezeu este Iubire şi tu ÎI vrei cu adevărat. Asta este voia ta. Cere asta şi ţi se va răspunde, pentru că vei cere doar ce îţi aparţine.
10. Când îi ceri Spiritului Sfânt ceva ce ţi-ar dăuna, El nu poate răspunde pentru că nimic nu îţi poate dăuna, aşa că ceri exact nimica. Orice dorinţă pornită din eu e o dorinţă de-a primi nimica; să ceri aşa ceva nu e o rugăminte. Ci o negare sub forma unei rugăminţi. Spiritul Sfânt nu e preocupat de formă, fiind conştient numai de înţeles. Eul nu Îi poate cere Spiritului Sfânt nimic, căci există o totală absenţă de comunicare între ei. Dar tu Îi poţi cere totul Spiritului Sfânt, pentru că rugăminţile pe care I le adresezi sunt reale, venind din mintea ta corectă. Să nege oare Spiritul Sfânt Voia lui Dumnezeu? Şi poate oare să nu o recunoască în Fiul Lui?
11. Tu nu recunoşti enorma risipă de energie pe care o faci negând adevărul. Ce ai spune de cineva care ţine să încerce imposibilul, crezând că atingerea lui e egală cu reuşita? Credinţa că trebuie să ai imposibilul ca să fii fericit contrazice total principiul creaţiei. Dumnezeu nu a putut voi ca fericirea să depindă de ce nu poţi să ai niciodată. Faptul că Dumnezeu este Iubire nu cere crezare, ci acceptare. Faptele, e posibil să le negi, deşi e imposibil să le schimbi. Dacă îţi acoperi ochii cu mâinile, nu vei vedea pentru că încalci legile vederii. Dacă negi iubirea, nu o vei cunoaşte căci cooperarea ta e legea propriei ei fiinţe. Nu poţi să schimbi legile pe care nu le-ai făcut tu, iar legile fericirii au fost create pentru tine, nu de tine.
12. Orice încercare de-a nega ce este trebuie să fie înfricoşătoare şi, dacă e o încercare puternică, va produce panică. Voitul în contra realităţii, deşi un lucru imposibil, poate fi transformat într-un obiectiv foarte stăruitor deşi nu îl vrei. Gândeşte-te însă la rezultatul acestei decizii ciudate. Îţi dedici mintea unui lucru nedorit. Cât de reală poate fi această dedicare? Dacă nu îl vrei, nici nu a fost creat. Dacă nu a fost creat, e nimic. Oare chiar poţi să te dedici nimicului?
13. Dumnezeu, în dedicarea Lui faţă de tine, te-a creat dedicat totului şi ţi-a dat cui te dedici. Altfel, nu ai fi fost creat perfect. Realitatea e totul şi ai totul pentru că eşti real. Nu poţi face irealul pentru că absenţa realităţii e înfricoşătoare, iar frica nu poate fi creată. Cât crezi că frica e posibilă, nu vei crea. Contraordinele realităţii fac realitatea să fie fără înţeles, iar realitatea este înţeles.
14. Aminteşte-ţi, aşadar, că Voia lui Dumnezeu e posibilă deja şi că, în afară de ea, nimic nu va mai fi. Iată simpla acceptare a realităţii, căci numai asta e real. Nu poţi să distorsionezi realitatea, şi să cunoşti ce este. Iar, dacă distorsionezi realitatea, vei fi cuprins de nelinişte, depresie şi panică, în final, pentru că încerci să faci din tine ceva ireal. Când simţi aceste lucruri, nu încerca să cauţi adevărul dincolo de tine, căci adevărul nu poate fi decât în tine.
Spune-ţi, aşadar:
Cristos e în mine şi, unde este El, trebuie să fie Dumnezeu, căci Cristos face parte din El.
*** A Course in Miracles *** "Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu."
