1. Proiecţia face percepţia. Lumea pe care o vezi e ce i-ai dat tu, şi nimic mai mult. Dar, deşi nu e nimic mai mult, nu e nici mai puţin. Iată de ce, pentru tine, ea este importantă. E mărturia stării tale mentale, reprezentarea exterioară a unei condiţii interioare. Cum gândeşte omul, aşa şi percepe. De aceea, nu căuta să schimbi lumea, ci alege să îţi schimbi gândirea la adresa lumii. Percepţia e un rezultat, nu o cauză. Iată de ce ordinea dificultăţii miracolelor e un nonsens. Tot ce e privit cu viziune e vindecat şi sfânt. Tot ce e perceput fără viziune nu are înţeles. Şi, unde nu e înţeles, e haos.
2. Osânda veşnică e judecata pe care o pronunţi asupra ta, şi pe aceasta o vei proiecta asupra lumii. Vezi-o osândită, şi nu vezi decât ce ai făcut să îl răneşti pe Fiul lui Dumnezeu. Dacă vezi dezastru şi catastrofă, ai încercat să îl răstigneşti. Dacă vezi sfinţenie şi speranţă, te-ai alăturat Voii lui Dumnezeu de a-l elibera. Nu există opţiuni la mijloc, între aceste două decizii. Şi vei vedea mărturia opţiunii tale, şi vei învăţa să recunoşti de aici pentru care ai optat. Lumea pe care o vezi nu face decât să îţi arate câtă bucurie ţi-ai îngăduit să vezi în tine şi să accepţi să ai. Şi, dacă acesta este înţelesul ei, atunci puterea de a-i da bucurie trebuie să fie în tine.
„A COURSE IN MIRACLES”
