1. Când eşti epuizat, aminteşte-ţi că ţi-ai făcut rău. Mângâietorul tău te va odihni, dar tu nu o poţi face. Nu ştii cum, căci - dacă ai şti - nu te-ai fi putut epuiza. Dacă nu ţi-ai face rău singur, nu ai putea suferi nicicum niciodată, căci nu e Voia lui Dumnezeu pentru Fiul Său. Durerea nu ţine de El, căci El nu ştie de atac şi pacea Lui te împresoară în tăcere. Dumnezeu e foarte silenţios, căci nu e niciun conflict în El. Conflictul e rădăcina tuturor relelor, căci - orb fiind - nu vede pe cine atacă. Dar îl atacă întotdeauna pe Fiul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu eşti tu.
2. Fiul lui Dumnezeu are într-adevăr nevoie de mângâiere, căci nu ştie ce face, din moment ce crede că voia lui nu e a lui. Împărăţia e a lui, şi totuşi rătăceşte fără casă. Acasă în Dumnezeu, se simte singur, şi fără prieteni printre toţi fraţii săi. Oare ar lăsa Dumnezeu să fie adevărat aşa ceva, când El Însuşi nu a voit să fie singur? Şi, dacă voia ta este a Lui, nu poate fi adevărat în ce te priveşte, pentru că nu e adevărat în privinţa Lui.
3. O, puiule, dacă ai şti ce îţi voieşte Dumnezeu, bucuria ta ar fi deplină! Iar ce voieşte El s-a întâmplat, căci a fost adevărat întotdeauna. Când va veni lumina şi vei spune: „Voia lui Dumnezeu este a mea", vei vedea o asemenea frumuseţe, încât vei şti că nu vine de la tine. Din bucuria ta vei crea frumuseţe în Numele Lui, căci bucuria ta nu va putea fi mai reţinută decât a Lui. Mica lume pustie va dispărea în neant, şi inima ţi se va umple de atâta bucurie, încât vei sări direct în Cer şi direct în Prezenţa lui Dumnezeu. Nu îţi pot spune cum va fi, căci inima nu ţi-e pregătită. Îţi pot spune însă - şi îţi reamintesc deseori - că Dumnezeu îţi voieşte ţie ce Îşi voieşte Lui, iar ce îţi voieşte El îţi aparţine.
4. Calea nu e grea, dar este foarte diferită. A ta este calea durerii, de care Dumnezeu nu ştie nimic. E într-adevăr o cale grea şi foarte solitară. Frica şi chinul sunt oaspeţii tăi, care merg cu tine şi stau cu tine tot drumul. Călătoria în întuneric însă nu e calea Fiului lui Dumnezeu. Păşeşte în lumină şi nu îţi vedea întunecaţii tovarăşi de drum, căci nu sunt tovarăşi demni de Fiul lui Dumnezeu, care a fost creat din lumină şi în lumină. Marea Lumină te înconjoară mereu şi emană din tine. Cum poţi să îţi vezi întunecaţii tovarăşi de drum într-o asemenea lumină? Dacă îi vezi e doar pentru că negi lumina. Dar neagă-i pe ei în schimb, căci lumina e aici şi limpede calea.
5. Dumnezeu nu Îi ascunde nimic Fiului Său, chiar dacă Fiul vrea să se ascundă. Fiul lui Dumnezeu însă nu Îşi poate ascunde slava, căci Dumnezeu îl voieşte slăvit şi i-a dat lumina care străluceşte în el. Nu îţi vei pierde drumul niciodată, căci te conduce Dumnezeu. Când rătăceşti, nu faci decât să întreprinzi o călătorie nereală. Întunecaţii tovarăşi de drum, calea întunecată - sunt toate nişte iluzii. Întoarce-te spre lumină, căci mica scânteie din tine e parte dintr-o lumină atât de mare, încât te poate scoate din tot întunericul pentru totdeauna. Căci Tatăl tău este Creatorul tău şi eşti ca El.
6. Copiii luminii nu pot sălăşlui în întuneric, căci întunericul nu este în ei. Nu te lăsa înşelat de mângâietorii întunecaţi şi nu îi lăsa niciodată să pătrundă în mintea Fiului lui Dumnezeu, căci nu au loc în templul Său. Când eşti tentat să Îl negi, adu-ţi aminte că nu există alţi dumnezei de pus înaintea Lui şi acceptă-I în pace Voia pe care ţi-o voieşte. Căci nu o poţi accepta altfel.
7. Numai Mângâietorul lui Dumnezeu te poate mângâia. În liniştea templului Său, El aşteaptă să îţi dea pacea care e a ta. Dă pacea Lui, ca să poţi intra în templu şi să o găseşti aşteptându-te. Dar să fii sfânt în Prezenţa lui Dumnezeu, căci nu vei cunoaşte altfel că eşti acolo. Căci ce nu e ca Dumnezeu nu poate pătrunde în Mintea Lui, pentru că nu a fost Gândul Lui şi, de aceea, nu Îi aparţine. Iar mintea ta trebuie să fie la fel de pură ca a Lui, dacă vrei să cunoşti ce îţi aparţine. Păzeşte-I templul cu grijă, căci El Însuşi stă acolo şi sălăşluieşte în pace. Nu poţi intra în Prezenţa lui Dumnezeu avându-i alături pe întunecaţii tovarăşi de drum, dar nu poţi intra nici singur. Toţi fraţii tăi trebuie să intre cu tine, căci - până nu îi vei accepta pe ei - nu poţi să intri tu. Căci nu poţi înţelege întregimea până nu eşti întreg, şi nicio parte din Fiu nu poate fi exclusă dacă Fiul ţine să ştie întregimea Tatălui său.
8. În mintea ta poţi să accepţi întreaga Fiime şi să o binecuvântezi cu lumina pe care i-a dat-o Tatăl tău. Atunci vei fi demn să locuieşti cu El în templu, pentru că e voia ta să nu fii singur. Dumnezeu Îşi binecuvântează Fiul de-a pururi. Dacă vrei să îl binecuvântezi în timp, vei fi în veşnicie. Timpul nu te poate separa de Dumnezeu dacă îl foloseşti în folosul celor veşnice.
„A COURSE IN MIRACLES”
