1. Cursul acesta este foarte simplu. Poate nu simţi că ai nevoie de un curs care, la urma urmei, te învaţă că numai realitatea e adevărată. Dar oare crezi lucrul acesta? Când vei percepe lumea reală, vei recunoaşte că nu l-ai crezut. Însă repeziciunea cu care noua şi singura ta percepţie reală va fi tradusă în cunoaştere nu îţi va lăsa decât o clipă să realizezi că numai asta e adevărat. Şi atunci tot ce ai făurit va fi dat uitării: binele şi răul, falsul şi adevăratul. Căci, când Cerul se va face una cu pământul, până şi lumea reală o să dispară din privirea ta. Sfârşitul lumii nu e distrugerea ei, ci traducerea ei în Cer. Reinterpretarea lumii e transferul întregii percepţii la cunoaştere.
2. Biblia vă spune să deveniţi precum copilaşii. Copilaşii recunosc că nu înţeleg ce percep şi, de aceea, întreabă ce înseamnă. Nu fă greşeala de a crede că înţelegi câte percepi, căci le pierzi înţelesul. Spiritul Sfânt însă ţi-a păstrat înţelesul lor şi, dacă Îl laşi să îl interpreteze, îţi va reda ce ai aruncat. Cât crezi însă că le cunoşti înţelesul, nu vei vedea ce nevoie ai să Îl întrebi.
3. Nu ştii ce înseamnă nimic din ce percepi. Nici unul dintre gândurile tale nu e pe deplin adevărat. Recunoaşterea acestui lucru e fermul tău început. Nu eşti îndrumat greşit, ci nu ai acceptat nicio îndrumare. Ai mare nevoie să fii instruit cum să percepi, căci nu înţelegi nimic. Recunoaşte acest lucru, dar nu îl accepta, căci înţelegerea e moştenirea ta. Percepţiile se învaţă şi nu eşti fără Profesor. Dar dorinţa ta de-a învăţa de la El depinde de dorinţa de-a pune sub semnul întrebării tot ce ai învăţat de la tine, căci tu - care ai învăţat greşit - nu ar trebui să îţi fii propriul profesor.
4. Nimeni nu îşi poate ascunde adevărul decât sieşi. Dar Dumnezeu nu îţi va refuza Răspunsul pe care l-a dat. Cere, atunci, ce e al tău, dar nu este făcut de tine, şi nu te apăra de adevăr. Tu ai făcut problema la care Dumnezeu a răspuns. Pune-ţi, aşadar, doar o simplă întrebare:
Vreau problema sau vreau răspunsul?
Hotărăşte că vrei răspunsul, şi îl vei avea, căci îl vei vedea aşa cum este, şi e al tău deja.
5. Te plângi, poate, că acest curs nu e destul de concret ca să îl înţelegi şi să îl foloseşti. Dar nu i-ai urmat, poate, recomandările concrete. Nu e un curs de jocuri de idei, ci de aplicaţii practice. Nimic nu poate fi mai concret decât să ţi se spună că, dacă ceri, ţi se va da. Spiritul Sfânt va răspunde la fiecare problemă concretă cât crezi că problemele sunt concrete. Răspunsul Lui e atât multiplu, cât şi unu, cât crezi că unu e multiplu. Poate că te temi de concreteţea Lui, temându-te de ce crezi că va pretinde de la tine. Dar numai cerând vei învăţa că tot ce ţine de Dumnezeu nu pretinde nimic de la tine. Dumnezeu dă, nu ia. Când refuzi să ceri, refuzi crezând că a cere este a lua, şi nu a împărtăşi.
6. Spiritul Sfânt îţi va da doar ce e al tău şi nu va lua nimic în schimb. Căci ce e al tău e totul şi îl împărtăşeşti cu Dumnezeu. Asta e realitatea sa. Spiritul Sfânt, Care voieşte numai să refacă, să fie oare în stare să interpreteze greşit întrebarea pe care trebuie să o pui ca să îi înveţi răspunsul? Ai auzit răspunsul, dar ai înţeles greşit întrebarea. Crezi că a cere îndrumarea Spiritului Sfânt e totuna cu a cere privaţiune.
7. Puiul lui Dumnezeu, nu îţi înţelegi Tatăl. Crezi într-o lume care ia, căci crezi că poţi căpăta luând. Şi, prin percepţia aceasta, ai pierdut din vedere lumea reală. Te temi de lume aşa cum o vezi tu, dar lumea reală e tot a ta, la cerere. Nu ţi-o refuza, căci nu poate decât să te elibereze. Ce ţine de Dumnezeu nu îi va înrobi Fiul, pe care l-a creat liber şi a cărui libertate e ocrotită de Fiinţa Sa. Fericit eşti tu, cel dispus să ceri adevărul de la Dumnezeu fără nicio frică, pentru că numai aşa poţi învăţa că răspunsul Lui e eliberarea de toată frica.
8. Frumos odor al lui Dumnezeu, ceri doar ce ţi-am promis. Crezi că te-aş înşela? Împărăţia Cerului e înăuntrul tău. Crede că adevărul e în mine, căci ştiu că e în tine. Fiii lui Dumnezeu nu au nimic ce să nu împărtăşească. Cere adevărul de la orice Fiu de-al lui Dumnezeu, şi l-ai cerut de la mine. Nu există unul printre noi care să nu aibă în el răspunsul, să îl dea oricui i-l cere.
9. Cere-i orice Fiului lui Dumnezeu, şi îţi va răspunde Tatăl lui, căci Cristos nu Se înşeală în privinţa Tatălui Său şi Tatăl Său nu Se înşeală în privinţa Lui. Nu te înşela, atunci, nici tu în privinţa fratelui tău şi vezi ca realitatea lui doar gândurile lui iubitoare, căci - negând că mintea lui este scindată - o vei vindeca pe-a ta. Acceptă-l aşa cum îl acceptă Tatăl lui şi vindecă-l întru Cristos, căci Cristos e vindecarea lui şi a ta. Cristos e Fiul lui Dumnezeu Care nu e nicidecum separat de Tatăl Său, al Cărui fiecare gând e la fel de iubitor ca Gândul Tatălui Său prin care a fost creat. Nu te înşela în privinţa Fiului lui Dumnezeu, căci trebuie să te înşeli astfel în privinţa ta. Şi, înşelându-te în privinţa ta, te înşeli în privinţa Tatălui tău, în Care nu e cu putinţă nicio înşelare.
10. În lumea reală nu există boală, căci nu e separare, nici diviziune. Numai gândurile iubitoare sunt recunoscute şi, din moment ce nimeni nu e lipsit de ajutorul tău, Ajutorul lui Dumnezeu te însoţeşte pretutindeni. Când devii dispus să accepţi acest Ajutor cerându-L, Îl vei da pentru că Îl vrei. Nimic nu îţi va întrece puterea de vindecare, căci nimic nu se va refuza simplei tale rugăminţi. Ce probleme nu o să dispară în Prezenţa Răspunsului dumnezeiesc? Cere, atunci, să înveţi realitatea fratelui tău, pentru că tocmai asta vei percepe în el, şi îţi vei vedea frumuseţea reflectată într-a lui.
11. Nu accepta modul variabil în care se percepe fratele tău, căci mintea lui scindată e a ta şi nu îţi vei accepta vindecarea fără a lui. Căci împărtăşiţi lumea reală după cum împărtăşiţi şi Cerul, şi vindecarea lui e a ta. Să te iubeşti înseamnă să te vindeci, şi nu îţi poţi realiza obiectivul percepând bolnavă o parte a ta. Frate, ne vindecăm împreună după cum - tot împreună - trăim şi iubim. Nu te înşela în privinţa Fiului lui Dumnezeu, căci e una cu el însuşi şi una cu Tatăl său. Iubeşte-l pe preaiubitul Tatălui său, şi vei învăţa Iubirea Tatălui faţă de tine.
12. Dacă percepi vreo ofensă într-un frate, smulge ofensa din mintea ta, căci eşti ofensat de Cristos şi te înşeli în privinţa Lui. Vindecă întru Cristos şi nu fi ofensat de El, căci nu există nicio ofensă în El. Dacă te ofensează ce percepi, te-ai ofensat singur şi îl condamni pe Fiul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu nu îl condamnă. Lasă Spiritul Sfânt să înlăture toate ofensele Fiului lui Dumnezeu la propria-i adresă şi nu percepe alta decât prin îndrumarea Lui, căci El vrea să te mântuiască de toată condamnarea. Acceptă-I puterea de vindecare şi foloseşte-o pentru toţi cei pe care ţi-i trimite, căci voieşte să îl vindece pe Fiul lui Dumnezeu, în privinţa căruia nu Se înşeală.
13. Copiii percep stafii şi monştri şi balauri înspăimântători, şi sunt de-a dreptul îngroziţi. Dar, dacă întreabă pe cineva în care au încredere ce înseamnă lucrurile pe care le percep şi sunt dispuşi să îşi lepede propriile lor interpretări în favoarea realităţii, frica lor dispare odată cu ele. Când e ajutat să îşi traducă „stafia" într-o perdea, „monstrul" într-o umbră şi „balaurul" într-un vis, copilul nu mai e înspăimântat şi râde fericit de propria lui frică.
14. Tu, puiule, te temi de fraţii tăi şi de Tatăl tău şi de tine însuţi. Dar nu faci decât să te înşeli în privinţa lor. Întreabă-L ce sunt ei pe Profesorul realităţii şi, auzindu-I răspunsul, vei râde şi tu de spaimele tale şi ţi le vei înlocui cu pace. Căci frica nu stă în realitate, ci în minţile copiilor ce nu înţeleg realitatea. Numai lipsa lor de înţelegere îi înspăimântă şi, când învaţă să perceapă adevărat, nu se mai tem. Şi, datorită acestui lucru, vor cere din nou adevărul când sunt înspăimântaţi. Nu realitatea fraţilor tăi sau a Tatălui tău sau a ta te înspăimântă. Nu cunoşti ce sunt şi, de aceea, îi percepi ca stafii şi monştri şi balauri. Întreabă-L care e realitatea lor pe Cel Ce o cunoaşte, şi îţi va spune ce sunt ei. Căci nu îi înţelegi şi, deoarece eşti înşelat de ce vezi, ai nevoie de realitate să îţi spulbere spaimele.
15. Oare nu ţi-ai da spaimele în schimbul adevărului, dacă schimbul e al tău la cerere? Căci, dacă Dumnezeu nu Se înşeală în privinţa ta, tu te poţi înşela numai în privinţa ta. Dar poţi să înveţi adevărul despre tine de la Spiritul Sfânt, Care te va învăţa că în tine, ca parte a lui Dumnezeu, nicio înşelare nu e cu putinţă. Când te vei percepe fără să te înşeli, vei accepta lumea reală în locul celei false pe care ai făcut-o. Şi atunci Tatăl tău Se va pleca până la tine şi va face ultimul pas pentru tine ridicându-te la El.
“A Course in Miracles”
"Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele."
