1. Dacă boala este separare, decizia de-a vindeca şi de-a fi vindecat e primul pas spre a recunoaşte ce vrei cu adevărat. Fiecare atac o îndepărtează cu un pas şi fiecare gând tămăduitor o aduce mai aproape. Fiul lui Dumnezeu are atât Tată, cât şi Fiu, fiind atât Tată, cât şi Fiu. Să uneşti a avea şi a fi înseamnă să îţi uneşti voia cu a Lui, căci El ţi Se voieşte pe El Însuşi. Iar tu I te voieşti Lui căci, în înţelegerea perfectă pe care o ai despre El, ştii că există o singură Voie. Dar, când ataci o parte din Dumnezeu şi din Împărăţia Lui, înţelegerea ta nu e perfectă, aşa că ce vrei cu adevărat ţi-e pierdut.
2. Vindecarea devine, aşadar, o lecţie de-a dobândi înţelegere şi, cu cât o exersezi mai mult, cu atât devii mai bun ca student şi ca profesor. Dacă ai negat adevărul, ce martori mai buni poţi să ai la realitatea lui decât cei ce au fost vindecaţi de el? Fii atent însă să te numeri printre ei, căci vindecarea ta se înfăptuieşte fiind dispus să li te alături. Fiecare miracol pe care îl înfăptuieşti îţi vorbeşte de Paternitatea lui Dumnezeu. Fiecare gând tămăduitor pe care îl accepţi - de la fratele tău sau din propria ta minte - te învaţă că eşti Fiul lui Dumnezeu. În fiecare gând dăunător pe care îl deţii, oriunde l-ai percepe, stă negarea Paternităţii lui Dumnezeu şi a apartenenţei tale la Fiime.
3. Iar negarea e la fel de totală ca iubirea. Nu poţi nega o parte din tine, pentru că restul o să pară separat şi, de aceea, fără înţeles. Şi, fiind fără înţeles pentru tine, nu îl vei înţelege. A nega înţelesul înseamnă a nu reuşi să înţelegi. Te poţi vindeca numai pe tine, căci numai Fiul lui Dumnezeu are nevoie de vindecare. Tu ai nevoie de ea pentru că nu te înţelegi şi, de aceea, nu ştii ce faci. Din moment ce ţi-ai uitat voia, nu ştii ce vrei cu adevărat.
4. Vindecarea e un indiciu că vrei să întregeşti. Iar disponibilitatea aceasta îţi deschide urechile la Vocea Spiritului Sfânt, al Cărui mesaj e întregimea. El îţi va da posibilitatea să mergi mult mai departe de vindecarea pe care vrei să o întreprinzi, căci - lângă mica ta disponibilitate de-a întregi -
Îşi va aşeza Propria Lui Voie deplină şi o va întregi pe-a ta. Oare ce nu poate să înfăptuiască Fiul lui Dumnezeu cu Paternitatea lui Dumnezeu în el? Şi totuşi, invitaţia trebuie să vină de la tine, căci ai învăţat, cu siguranţă, că oaspetele pe care îl inviţi va sălăşlui cu tine.
5. Spiritul Sfânt nu poate vorbi unei gazde neprimitoare, pentru că nu va fi auzit. Oaspetele Veşnic rămâne, dar Vocea Lui păleşte în companie străină. El are nevoie de ocrotirea ta numai din cauză că grija ta e un indiciu că Îl vrei. Gândeşte ca El chiar câtuşi de puţin, şi mica scânteie devine o lumină aprinsă ce îţi umple mintea aşa încât El să devină singurul tău Oaspete. De câte ori pofteşti eul înăuntru, reduci primirea pe care I-o faci Lui. El va rămâne, dar te-ai aliat împotriva Lui. Indiferent ce călătorie alegi să întreprinzi, El va merge cu tine, aşteptând. Poţi să ai încredere deplină în răbdarea Lui, căci nu poate părăsi o parte a lui Dumnezeu. Dar tu ai nevoie de mult mai mult decât răbdare.
6. Nu îţi vei afla odihna până nu îţi cunoşti funcţia şi până nu ţi-o îndeplineşti, căci numai aşa voia ta şi cea a Tatălui tău se vor uni pe deplin. A-L avea înseamnă a fi ca El, iar El ţi S-a dat ţie. Tu, care Îl ai pe Dumnezeu, trebuie să fii ca Dumnezeu, căci funcţia Lui a devenit a ta odată cu darul Lui. Reinvită această cunoaştere în mintea ta şi nu lăsa să intre nimic din ce ar putea să o facă obscură. Oaspetele pe Care ţi L-a trimis Dumnezeu te va învăţa cum să o faci, dacă recunoşti mica scânteie şi eşti dispus să o laşi să crească. Disponibilitatea ta nu trebuie să fie perfectă, pentru că a Lui este. Dacă vrei să îi oferi doar un locşor, El ţi-l va lumina atât de tare, încât îl vei lăsa bucuros să crească. Şi, prin creşterea aceasta, vei începe să îţi aminteşti creaţia.
7. Vrei să fii ostaticul eului sau gazda lui Dumnezeu? Vei accepta doar pe cine inviţi. Eşti liber să determini cine va fi oaspetele tău şi cât va rămâne cu tine. Dar nu e o libertate reală, căci mai depinde de felul în care o vezi. Spiritul Sfânt e de faţă, deşi nu te poate ajuta fără să-L inviţi. Iar eul nu e nimic, fie că îl inviţi să intre, fie că nu îl inviţi. Libertatea reală depinde de găzduirea realităţii, şi - dintre oaspeţii tăi - numai Spiritul Sfânt e real. Află, atunci, Cine sălăşluieşte cu tine recunoscând ce e deja de faţă, şi nu te mulţumi cu mângâietori imaginari, căci Mângâietorul lui Dumnezeu este în tine.
A Course in Miracles
Pacea lui Dumnezeu
