2. Sentimentele de vinovăţie sunt păstrătoarele timpului. Ele provoacă frica de ripostă sau de abandon, asigurându-te astfel că viitorul va fi ca trecutul. Asta e continuitatea eului. Ea îi dă eului un fals sentiment de siguranţă făcându-l să creadă că nu poţi scăpa de el. Dar poţi şi trebuie. Dumnezeu îţi oferă, în schimb, continuitatea veşniciei. Când alegi să faci acest schimb, vei înlocui simultan vinovăţia cu bucuria, răutatea cu iubirea şi durerea cu pacea. Rolul meu e doar acela de-a-ţi descătuşa voinţa şi de-a te pune în libertate. Eul tău nu poate accepta această libertate şi i se va opune în toate clipele posibile şi în toate felurile posibile. Şi, ca zămislitor al lui, recunoşti ce poate face pentru că tu i-ai dat puterea să o facă.
3. Aminteşte-ţi mereu Împărăţia şi aminteşte-ţi că tu, care faci parte din Împărăţie, nu poţi fi pierdut. Mintea care era în mine este în tine, căci Dumnezeu creează cu desăvârşită nepărtinire. Lasă Spiritul Sfânt să îţi aducă mereu aminte de nepărtinirea Lui şi lasă-mă să te învăţ cum să o împărtăşeşti cu fraţii tăi. Oare cum altfel ţi se poate da şansa să ţi-o revendici? Cele două voci vorbesc simultan pentru două interpretări diferite ale aceluiaşi lucru; sau aproape simultan, căci eul vorbeşte întotdeauna primul. Alte interpretări nu au fost necesare până nu s-a făcut cea dintâi.
4. Eul pronunţă sentinţe, iar Spiritul Sfânt îi revocă decizia, aşa cum o instanţă superioară are puterea să revoce deciziile unei instanţe inferioare în această lume. Deciziile eului sunt mereu greşite, pentru că au la bază greşeala pe care au fost făcute să o susţină. Nimic din ce percepe eul nu e interpretat corect. Eul nu numai că citează Scriptura pentru a servi propriilor lui scopuri, ci chiar interpretează Scriptura pentru a-i servi drept mărturie. Biblia e un lucru înfricoşător după judecata eului. Percepând-o înspăimântătoare, o interpretează cu teamă. Temându-te, nu faci apel la Instanţa Superioară, crezând că şi judecata ei ar fi în defavoarea ta.
5. Există multe exemple care arată cât de amăgitoare sunt interpretările eului, dar câteva vor fi de-ajuns să îţi arate cum le poate reinterpreta Spiritul Sfânt în Propria Lui lumină.
6. „Ce vei semăna, aceea vei şi secera", în reinterpretarea Lui, înseamnă că vei cultiva în tine ce consideri că merită să cultivi. Faptul că judeci că merită face să merite în ochii tăi.
7. „A Mea este răzbunarea, zice Domnul" e uşor de reinterpretat dacă îţi aminteşti că ideile sporesc numai prin împărtăşire. Afirmaţia subliniază că răzbunarea nu poate fi împărtăşită. Dă-o deci Spiritului Sfânt, Care o va desface în tine căci nu îşi are locul în mintea ta, ce face parte din Dumnezeu.
8. „Voi pedepsi păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam", în interpretarea eului, e o afirmaţie deosebit de crudă. Ea devine o simplă încercare de-a garanta supravieţuirea eului însuşi. Pentru Spiritul Sfânt, afirmaţia înseamnă că, şi în generaţiile următoare, El va putea să reinterpreteze ce au înţeles greşit generaţiile anterioare, eliberând astfel gândurile de capacitatea de-a produce frică.
9. „Cei răi vor pieri" devine o afirmare a Ispăşirii, dacă prin „vor pieri" se înţelege „vor fi desfăcuţi". Fiecare gând lipsit de iubire trebuie desfăcut, un cuvânt pe care eul nici măcar nu îl poate înţelege. Pentru eu, să fii desfăcut înseamnă să fii distrus. Eul nu va fi distrus pentru că face parte din gândirea ta, dar - lipsit fiind de capacitatea de-a crea, deci de-a împărtăşi - va fi reinterpretat pentru a te elibera de frică. Partea minţii tale pe care ai dat-o eului se va întoarce pur şi simplu în Împărăţie, unde îşi are locul mintea ta întreagă. Poţi amâna întregirea Împărăţiei, dar nu poţi introduce în ea conceptul de frică.
10. Nu trebuie să te temi că Instanţa Superioară te va condamna. Ea va respinge pur şi simplu acuzaţiile ce ţi se aduc. Unui copil de-al lui Dumnezeu nu i se pot aduce niciun fel de acuzaţii, şi fiecare mărturie la existenţa vinovăţiei în creaţiile lui Dumnezeu mărturiseşte strâmb împotriva lui Dumnezeu Însuşi. Deferă bucuros tot ce crezi Instanţei Superioare a lui Dumnezeu, căci vorbeşte pentru El şi vorbeşte, de aceea, adevărat. Ea va respinge acuzaţiile ce ţi se aduc, indiferent cu câtă grijă le-ai fi construit. Deşi par incontestabile, nu ţin în faţa lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt nu le va da ascultare, căci nu poate mărturisi decât adevărat. Verdictul Lui va fi mereu „A Ta e Împărăţia", căci El ţi-a fost dat să îţi aminteşti ce eşti.
11. Când am spus „Eu, Lumină am venit în lume", am vrut să spun că am venit să împărtăşesc lumina cu tine. Aminteşte-ţi referirea pe care am făcut-o la oglinda întunecoasă a eului şi mai aminteşte-ţi că am spus: „Să nu priveşti în ea". Mai e adevărat că de tine depinde unde te uiţi să te găseşti. Răbdarea pe care i-o arăţi fratelui tău este răbdarea pe care ţi-o arăţi ţie. Nu merită răbdare un copil de-a lui Dumnezeu? Am avut nesfârşită răbdare cu tine pentru că voia mea e cea a Tatălui nostru, de la Care am învăţat nesfârşită răbdare. Vocea Lui a fost în mine după cum este în tine, îndemnând la răbdare faţă de Fiime, în Numele Creatorului ei.
12. Trebuie să înveţi acum că numai o răbdare nesfârşită produce efecte imediate. Iată cum se schimbă timpul cu veşnicia. O răbdare nesfârşită face apel la o iubire nesfârşită şi, producând rezultate acum, face timpul să nu fie necesar. Am spus în repetate rânduri că timpul e un instrument didactic care va fi desfiinţat când nu va mai fi util. Spiritul Sfânt, Care vorbeşte pentru Dumnezeu în timp, ştie şi El că timpul e lipsit de înţeles. Îţi aduce aminte de acest lucru în fiecare clipă ce se scurge în timp, căci funcţia Lui specială e aceea de-a te readuce în veşnicie şi de-a rămâne pentru a-ţi binecuvânta creaţiile acolo. El e singura binecuvântare pe care o poţi da cu adevărat, căci e binecuvântat cu adevărat. Deoarece Dumnezeu ţi L-a dat de bunăvoie, trebuie să Îl dai cum L-ai primit.
Timp şi veşnicie - Curs de miracole
Timp şi veşnicie - Curs de miracole
