1. În vise nu apare oare o lume ce pare foarte reală? Gândeşte-te însă ce e această lume. E clar că nu e lumea pe care ai văzut-o înainte de-a dormi. De fapt, e o distorsiune a lumii, concepută pornind exclusiv de la ce-ai fi preferat. Aici eşti „liber" să transformi toate câte au părut să te atace şi să le prefaci într-un omagiu la adresa eului ultragiat de „atac". Nu ţi-ai dori aşa ceva dacă nu te-ai vedea una cu eul, care mereu se consideră - şi te consideră, deci - ţintă de atac şi extrem de vulnerabil la acesta.
2. Visele sunt haotice din cauză că sunt dominate de dorinţele tale contradictorii; şi, de aceea, ele nu au nicio tangenţă cu ce e adevărat. Ele sunt exemplul cel mai bun pe care l-ai putea avea de folosire a percepţiei pentru a substitui adevărul cu iluziile. Nu le iei în serios când te trezeşti pentru că îţi devine evident că, în ele, realitatea e încălcată atât de crunt. Ele sunt însă un mod de-a privi lumea şi de-a o schimba ca să îi convină eului mai bine. Ele ilustrează în mod frapant atât că eul este incapabil să tolereze realitatea, cât şi că eşti dispus să schimbi realitatea în folosul lui.
3. Pe tine nu te deranjează diferenţele dintre ce vezi în somn şi ce vezi când te trezeşti. Recunoşti că tot ce vezi când te trezeşti se şterge în vise. Dar, când te trezeşti, nu te aştepţi să nu mai fie. În vise, tu aranjezi totul. Oamenii devin ce vrei să fie şi le comanzi ce să facă. Nu ţi se impun limite când e vorba de ce poţi să substitui. Un timp, ai impresia că ţi s-a dat lumea să faci ce vrei din ea. Nu îţi dai seama că o ataci, încercând să o înfrângi şi să o faci să te slujească.
4. Visele sunt istericale perceptuale, în care ţipi literalmente: „Aşa vreau să fie!" Şi aşa pare să fie.
Şi totuşi, visul nu îşi poate depăşi obârşia. Mânia şi frica pătrund în el şi, într-o clipă, iluzia satisfacţiei e invadată de iluzia spaimei. Căci visul capacităţii tale de-a stăpâni realitatea substituind-o cu o lume pe care o preferi chiar că e înspăimântător. Încercările tale de-a şterge orice urmă de realitate sunt foarte înfricoşătoare, dar asta nu eşti dispus să accepţi. Aşa că o substitui cu fantezia că realitatea e înfricoşătoare, şi nu ce vrei să îi faci tu. În felul acesta, vinovăţia capătă realitate.
5. Visele îţi arată că ai puterea să faci o lume aşa cum vrei să fie şi că, fiindcă o vrei, o vezi. Şi, cât timp o vezi, nu te îndoieşti de realitatea ei. Dar e clar că e o lume în mintea ta, care pare să fie în afară. Tu nu reacţionezi la ea ca şi cum ai fi cel ce a făcut-o, nici nu îţi dai seama că sentimentele pe care le produce visul trebuie să vină de la tine.
Figurile din vis şi ce fac ele par să facă visul. Nu îţi dai seama că tu le faci să acţioneze pentru tine, căci - dacă ţi-ai da seama - vinovăţia nu le-ar aparţine lor, iar iluzia satisfacţiei ar dispărea. În vise, aceste aspecte nu sunt obscure. Pari să te trezeşti şi visul dispare. Dar ce nu recunoşti este că lucrul ce a pricinuit visul nu a dispărut cu el. Dorinţa ta de-a face o altă lume, nereală, rămâne cu tine. Şi lumea la care pari să te trezeşti e doar o altă formă a aceleiaşi lumi pe care o vezi în vise. Tot timpul ţi-l petreci visând. Visele tale din timpul somnului şi cele pe care le ai când eşti treaz au forme diferite, atâta tot. Conţinutul lor e acelaşi. Ele sunt protestul tău la adresa realităţii, precum şi ideea ta fixă şi dementă că o poţi schimba. În visele pe care le ai când eşti treaz, relaţia specială deţine un loc special. Prin ea încerci să îţi împlineşti visele din timpul somnului. Din ea nu te trezeşti. Relaţia specială e hotărârea de-a nu te desprinde de irealitate şi de-a nu te lăsa să te trezeşti. Şi, cât timp vezi mai multă valoare în a dormi decât în a fi treaz, nu îi vei da drumul.
6. Spiritul Sfânt, practic şi înţelept ca întotdeauna, îţi acceptă visele şi le foloseşte ca mijloace de-a te trezi. Tu le-ai fi folosit ca să iţi continui somnul. Am spus mai înainte că prima schimbare, înainte de dispariţia viselor, va fi preschimbarea viselor de frică în vise fericite. Iată ce face Spiritul Sfânt în relaţia specială. Nu o distruge, nici nu Se repede să ţi-o ia. Dar o foloseşte altfel, ca ajutor pentru a-Şi face real scopul în ochii tăi. Relaţia specială va rămâne, nu ca sursă de durere şi vinovăţie, ci ca sursă de bucurie şi libertate. Şi nu va fi doar pentru tine, căci tocmai de aici i-a decurs nefericirea. Aşa cum nesfinţenia ei a ţinut-o un lucru separat, sfinţenia ei va deveni un dar oferit tuturor.
7. Relaţia ta specială va fi un mijloc de desfacere a vinovăţiei în toţi cei binecuvântaţi prin relaţia ta sfântă. Ea va fi un vis fericit, un vis pe care îl vei împărtăşi cu toţi cei ce îţi ajung la vedere. Prin ea, binecuvântarea pe care i-a dat-o Spiritul Sfânt se va extinde. Să nu crezi că El a omis pe cineva de la scopul pe care ţi l-a dat. Şi să nu crezi că te-a omis pe tine, cel căruia i-a dat darul. El îi foloseşte pe toţi care recurg la El ca mijloc de mântuire a tuturor. Şi îi va trezi pe toţi prin tine, cel ce I-ai oferit relaţia ta. De I-ai vedea recunoştinţa! Sau de a-i vedea-o pe a mea, printr-a Lui! Căci suntem uniţi într-un singur scop, fiind de o minte cu El.
8. Nu lăsa visul să pună stăpânire pe tine ca să iţi închidă ochii. Nu e bizar că visele pot face o lume ireală. Dorinţa de-a face aşa ceva e cea de necrezut. Relaţia dintre fratele tău şi tine a devenit acum o relaţie din care s-a înlăturat dorinţa, pentru că scopul ei nu mai sunt visele, ci adevărul. Nu eşti sigur de acest lucru, crezând că e posibil ca tocmai acesta să fie visul. Eşti atât de obişnuit să alegi numai între vise, încât nu vezi că ai de ales, în sfârşit, între adevăr şi toate iluziile.
9. Cerul însă este sigur. Nu e un vis. Venirea lui înseamnă că ai ales adevărul, şi a venit pentru că ai fost dispus să îţi laşi relaţia specială să îi întrunească condiţiile. În relaţia ta, Spiritul Sfânt a pus, cu blândeţe, lumea reală; lumea viselor fericite, din care e atât de uşor şi de firesc să te trezeşti. Căci, aşa cum visele pe care le ai când dormi şi cele pe care le ai când eşti treaz reprezintă aceleaşi dorinţe din mintea ta, tot aşa lumea reală şi adevărul Cerului se unesc în Voia lui Dumnezeu. Visul trezirii se transferă uşor în realitatea ei. Căci visul acesta îţi reflectă voia unită cu Voia lui Dumnezeu. Şi ce anume vrea să înfăptuiască această Voie nu a rămas nicicând nefăcut.
„A COURSE IN MIRACLES”
