a) Ridicarea vălului
8. Nu uita că aţi ajuns până aici împreună, tu şi fratele tău. Cu siguranţă, nu eul v-a condus până aici. Niciun obstacol ridicat în calea păcii nu poate fi escaladat cu ajutorul lui. El nu îşi dezvăluie secretele, nici nu îţi cere să le priveşti şi să treci de ele. Nu vrea să îi vezi slăbiciunea şi să înveţi că nu are puterea să te ferească de adevăr. Călăuza Care te-a adus aici rămâne cu tine şi, când îţi ridici ochii, vei fi gata să priveşti groaza fără nicio frică. Dar ridică-ţi ochii, mai întâi, şi priveşte-ţi fratele cu o inocenţă născută din iertarea totală a iluziilor lui, cu ochii credinţei care nu le vede.
9. Nimeni nu poate privi fără groază frica de Dumnezeu, dacă nu a acceptat Ispăşirea şi nu a învăţat că iluziile nu sunt reale. Nimeni nu poate sta singur înaintea acestui obstacol, căci nu ar fi putut ajunge până aici dacă nu ar fi mers alături de fratele său. Şi nimeni nu ar îndrăzni să o privească fără să îşi poarte în inimă iertarea deplină a fratelui său. Stai aici puţin şi nu tremura. Vei fi gata. Să ne unim într-o clipă sfântă, aici, în acest loc în care te-a condus scopul, dat într-o clipă sfântă. Şi să ne unim în credinţa că Cel Ce ne-a adus aicea împreună îţi va oferi inocenţa de care ai nevoie, şi că o vei accepta pentru iubirea mea şi a Lui.
10. Nu e posibil să priveşti asta prea devreme. Acesta e locul la care trebuie să ajungă fiecare când e gata. Odată ce şi-a găsit fratele, este gata. Dar nu e suficient doar să ajungi la locul acesta. O călătorie fără scop rămâne fără înţeles şi pare să nu aibă sens nici când s-a încheiat. Cum poţi să ştii că s-a încheiat dacă nu îţi dai seama că şi-a atins scopul? Aici, cu sfârşitul călătoriei în faţă, îi vezi scopul. Şi, tot aici, alegi dacă să îl priveşti sau să o iei mai departe, doar ca să revii şi să alegi din nou.
11. Ca să priveşti frica de Dumnezeu, ai nevoie de ceva pregătire. Numai cei sănătoşi la minte pot privi demenţa curată şi nebunia de legat cu milă şi compasiune, însă fără frică. Căci pare înfricoşătoare numai dacă o împărtăşesc, iar tu o împărtăşeşti cât timp nu îţi priveşti fratele cu desăvârşită credinţă, tandreţe şi iubire. Înaintea iertării depline continui să fii neiertător. Te temi de Dumnezeu pentru că te temi de fratele tău. De cei pe care nu îi ierţi, te temi. Şi nimeni nu ajunge la iubire cu frica alături.
12. Aproapele acesta mai pare încă un străin. Nu îl cunoşti, şi interpretarea pe care i-o dai te înspăimântă. Şi, ca să ţii nevătămat ce pari a fi tu, îl tot ataci. În mâinile lui însă e mântuirea ta. Îi vezi nebunia, pe care o urăşti pentru că o împărtăşeşti. Şi toată mila şi iertarea care ar vindeca-o cedează în faţa fricii. Frate, ai nevoie de iertarea acordată fratelui tău, căci veţi împărtăşi împreună nebunia sau
Cerul. Şi vă veţi ridica ochii, cu credinţă, împreună sau deloc.
13. Alături de tine stă cel ce îţi întinde cupa Ispăşirii, căci Spiritul Sfânt este în el. Vrei să îi pui la socoteală păcatele sau să accepţi darul pe care ţi-l face? Acest dătător de mântuire ţi-e prieten sau duşman? Alege ce e, amintindu-ţi că vei primi de la el după cum ai ales. Are în el puterea să îţi ierte păcatul, după cum ai tu pentru el. Niciunul dintre voi nu şi-o poate da numai lui. Şi totuşi, mântuitorul vostru stă alături de fiecare dintre voi. Lasă-l să fie ce e, şi nu căuta să faci din iubire un duşman.
14. Priveşte-ţi Prietenul, Cristosul Care îţi stă alături! Cât e de frumos şi de sfânt! Ai crezut că a păcătuit pentru că ai aruncat asupra Lui vălul păcatului, să îi ascunzi frumuseţea. Dar El tot îţi mai oferă iertare, ca să Îi împărtăşeşti Sfinţenia. Acest „duşman", acest „străin" continuă să îţi ofere mântuire ca Prieten al Lui. „Duşmanii" lui Cristos, adoratorii păcatului, nu ştiu pe Cine atacă.
15. Acesta e fratele tău, răstignit de păcat şi dornic să fie eliberat de durere. Nu vrei să îi oferi iertare, când numai el ţi-o poate oferi? În schimbul izbăvirii lui, el ţi-o va da pe a ta, cu aceeaşi certitudine cu care Dumnezeu a creat fiece făptură şi o iubeşte. Şi ţi-o va da cu adevărat, căci va fi deopotrivă oferită şi primită. Nu există har ceresc pe care să nu i-l poţi oferi fratelui tău şi pe care să nu îl poţi primi de la preasfântul tău Prieten. Nu îl lăsa să nu ţi-l dea, căci - primindu-l - i-l oferi tocmai lui. Iar el va primi de la tine ce ai primit tu de la el. Izbăvirea ţi s-a dat să o dai fratelui tău şi să o primeşti astfel. Cel pe care îl ierţi e liber, şi ce dai, împărtăşeşti. Iartă păcatele pe care fratele tău crede că le-a comis şi toată vinovăţia pe care crezi că o vezi în el.
16. Aici e locul sfânt al învierii, la care revenim; la care ne vom întoarce până se înfăptuieşte şi se primeşte izbăvirea. Gândeşte-te cine e fratele tău înainte de a-l condamna. Şi acordă-I mulţumiri lui Dumnezeu că fratele tău e sfânt şi că i s-a dat darul sfinţeniei pentru tine. Alătură-i-te bucuros şi înlătură toate urmele de vinovăţie din mintea lui tulburată şi torturată. Ajută-l să ridice povara grea a păcatului pe care i-ai pus-o în spinare şi pe care a acceptat-o ca a lui, şi dă-i-o jos cu uşurinţă, râzând cu voioşie. Nu i-o apăsa pe frunte ca pe nişte spini, nici nu îl ţintui de ea, neizbăvit şi deznădăjduit.
17. Dă-i credinţă fratelui tău, căci credinţa şi nădejdea şi mila sunt ale tale să le dai. Darul se dă în mâinile ce dau. Priveşte-ţi fratele şi vezi în el darul lui Dumnezeu pe care vrei să îl primeşti. Se apropie Paştele, timpul învierii. Să ne acordăm izbăvire unul altuia şi să o împărtăşim, ca să ne ridicăm uniţi în înviere, nu separaţi în moarte. Priveşte darul libertăţii pe care I l-am dat Spiritului Sfânt pentru tine. Şi fiţi liberi împreună, tu şi fratele tău, oferindu-I Spiritului Sfânt acelaşi dar. Şi, dându-l, primiţi-l de la El în schimbul celui pe care l-aţi dat. El ne conduce pe amândoi, pe tine şi pe mine laolaltă, ca să ne întâlnim aici, în acest loc sfânt, şi să luăm aceeaşi decizie.
18. Eliberează-ţi fratele aici, cum te-am eliberat şi eu. Dă-i acelaşi dar şi nu îl privi cu niciun fel de condamnare. Vezi-l la fel de nevinovat cum te văd şi eu, şi trece-i cu vederea păcatele pe care crede că şi le vede. Oferă-i libertate şi eliberare deplină de păcat, aici, în grădina agoniei şi morţii aparente. Aşa vom pregăti împreună calea ce duce la învierea Fiului lui Dumnezeu, şi îl vom lăsa să reînvie la amintirea bucuroasă a Tatălui său, Care nu ştie de păcat, nici de moarte, ci numai de viaţă veşnică.
19. Vom dispărea împreună în Prezenţa din spatele vălului, nu să ne pierdem, ci ca să fim găsiţi; nu ca să fim văzuţi, ci cunoscuţi. Şi, cunoscând, nimic din planul mântuirii stabilit de Dumnezeu nu va rămâne nefăcut. Iată scopul călătoriei, fără de care călătoria e lipsită de înţeles. Iată pacea lui Dumnezeu, pe care El ţi-a dat-o veşnic. Iată odihna şi tihna pe care le cauţi, motivul călătoriei de la bun început. Cerul e darul pe care i-l datorezi fratelui tău, datoria de recunoştinţă pe care i-o oferi Fiului lui Dumnezeu drept mulţumire pentru ce este şi pentru ce l-a creat să fie Tatăl său.
20. Gândeşte-te atent cum vrei să îl vezi pe dătătorul acestui dar, căci, cum îl vezi pe el, aşa o să îţi pară şi darul. După cum e văzut ca dătător fie de vinovăţie, fie de mântuire, tot aşa i se va vedea şi i se va primi şi darul. Răstigniţii dau durere, pentru sunt cuprinşi de durere. Dar izbăviţii dau bucurie, pentru că au fost vindecaţi de durere. Fiecare dă după cum primeşte, dar trebuie să aleagă ce va primi. Şi va recunoaşte ce a ales după cum dă şi după cum i se dă. Şi nu îi este dat niciunui lucru din iad sau din Cer să îi perturbe hotărârea.
21. Ai ajuns până aici pentru că ai ales călătoria. Nimeni nu se apucă de un lucru pe care îl consideră lipsit de înţeles. Lucrul în care ţi-ai pus credinţa continuă să fie credincios şi te păzeşte cu o credinţă atât de blândă, dar atât de tare, încât te va ridica dincolo de văl şi îl va pune pe Fiul lui Dumnezeu la loc sigur, în protecţia neîndoielnică a Tatălui său. Iată singurul scop ce dă acestei lumi - şi lungii călătorii prin această lume - tot înţelesul pe care îl conţin. Dincolo de acesta, ele nu au niciun înţeles. Tu şi fratele tău staţi împreună, tot neconvinşi că au un scop. Dar vă e dat să vedeţi acest scop în sfântul vostru Prieten şi să îl recunoaşteţi ca propriul vostru scop.
„A COURSE IN MIRACLES”
