I. Principiile miracolelor
1.
Miracolele nu au o ordine a dificultăţii. Unul nu e „mai greu" sau „mai mare" decât altul. Sunt toate la fel. Toate expresiile iubirii sunt maxime.
2.
Miracolele ca atare nu contează. Singurul lucru ce contează e Sursa lor, care întrece cu mult orice evaluare.
3.
Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii. Adevăratul miracol e iubirea care le inspiră. În acest sens, tot ce vine din iubire este un miracol.
4.
Toate miracolele înseamnă viaţă, iar Dumnezeu e Dătătorul de viaţă. Vocea Lui te va îndruma foarte concret. Ţi se va spune tot ce e nevoie să ştii.
5.
Miracolele sunt deprinderi şi trebuie să fie involuntare. Nu trebuie să fie sub control conştient. Miracolele selectate conştient pot fi dirijate greşit.
6.
Miracolele sunt fireşti. Când nu se produc, ceva nu e în regulă.
7.
Miracolele sunt dreptul fiecăruia, dar mai întâi e necesară o purificare.
8.
Miracolele vindecă pentru că suplinesc o lipsă; sunt săvârşite de cei ce au temporar mai mult decât cei ce au temporar mai puţin.
9.
Miracolele sunt un fel de schimb. Ca toate expresiile iubirii, mereu miraculoase în adevăratul sens, schimbul inversează legile fizice. Ele aduc mai multă iubire celui ce dă şi celui ce primeşte.
10.
Utilizarea miracolelor ca spectacole pentru inducerea credinţei e o neînţelegere a rostului lor.
11.
Rugăciunea este mijlocul de propagare al miracolelor. E un mijloc de comunicare al creatului cu Creatorul. Prin rugăciune iubirea se primeşte; prin miracole iubirea se exprimă.
12.
Miracolele sunt gânduri. Gândurile pot reprezenta nivelul inferior sau trupesc al experienţei, sau nivelul superior sau spiritual al acesteia. Unul face fizicul; celălalt creează spiritualul.
13.
Miracolele sunt totodată începuturi şi sfârşituri, modificând astfel ordinea temporală. Sunt întotdeauna afirmaţii ale renaşterii, care par să meargă înapoi, dar merg de fapt înainte. Ele desfac trecutul în prezent şi eliberează astfel viitorul.
14.
Miracolele stau mărturie pentru adevăr. Ele sunt convingătoare pentru că se nasc din convingere. Fără convingere, degenerează în magie, care nu are minte şi este, de aceea, distructivă; sau, mai bine spus, utilizarea necreatoare a minţii.
15.
Fiecare zi ar trebui închinată miracolelor. Rostul timpului e să îţi permită să înveţi cum să foloseşti timpul în mod constructiv. El este, aşadar, un instrument didactic şi un mijloc de-a atinge un scop. Timpul va înceta când nu va mai fi util la facilitarea învăţării.
16.
Miracolele sunt mijloace didactice de-a demonstra că e la fel de fericit să dai, cât şi să primeşti. Ele sporesc simultan puterea celui care dă şi dau putere celui ce primeşte.
17.
Miracolele transcend trupul. Sunt treceri subite în invizibil, departe de nivelul trupesc. Iată de ce vindecă.
18.
Un miracol este un serviciu. E serviciul maxim pe care îl poţi face altuia. E un mod de-a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi. Recunoşti simultan valoarea ta şi cea a aproapelui tău.
19.
Miracolele fac minţile una în Dumnezeu. Ele depind de cooperare pentru că Fiimea e suma a tot ce a creat Dumnezeu. Prin urmare, miracolele reflectă legile veşniciei, nu ale timpului.
20.
Miracolele retrezesc conştienţa că spiritul, nu trupul, e altarul adevărului. Tocmai recunoaşterea acestui lucru duce la puterea de vindecare a miracolului.
21.
Miracolele sunt semne fireşti de iertare. Prin miracole, accepţi iertarea lui Dumnezeu acordând-o altora.
22.
Miracolele sunt asociate cu frica numai din cauza convingerii că întunericul poate ascunde. Tu crezi că ce nu pot să vadă ochii tăi fizici nu există. Aşa ajungi la negarea vederii spirituale.
23.
Miracolele rearanjează percepţia şi aşează toate nivelurile în adevărata perspectivă. Lucrul acesta vindecă pentru că boala e rezultatul confuziei de niveluri.
24.
Miracolele îţi dau posibilitatea să îi vindeci pe bolnavi şi să îi învii pe morţi pentru că tu însuţi ai făcut boala şi moartea, şi poţi de aceea să le desfiinţezi pe amândouă. Tu eşti un miracol, capabil să creezi după asemănarea Creatorului tău. Restul e propriul tău coşmar şi nu există. Numai creaţiile de lumină sunt reale.
25.
Miracolele fac parte dintr-un lanţ de iertări interconectate care, odată încheiat, e Ispăşirea. Ispăşirea funcţionează tot timpul şi în toate dimensiunile timpului.
26.
Miracolele reprezintă descătuşarea de toată frica. „A ispăşi" înseamnă „a desface". Desfacerea fricii este o parte esenţială a valorii de Ispăşire a miracolelor.
27.
Un miracol e o binecuvântare universală de la Dumnezeu prin mine la toţi fraţii mei. E privilegiul celor iertaţi să ierte.
28.
Miracolele sunt un mod de-a te elibera de sub robia fricii. Revelaţia induce o stare în care frica a fost deja desfiinţată. Aşadar, miracolele sunt un mijloc, iar revelaţia este un scop.
29.
Miracolele Îl laudă pe Dumnezeu prin tine. Ele Îl laudă cinstindu-I creaţiile, afirmându-le perfecţiunea. Ele vindecă pentru că neagă identificarea cu trupul şi afirmă identificarea cu spiritul.
30.
Recunoscând spiritul, miracolele aranjează nivelurile percepţiei şi le arată aliniate cum trebuie. Această aliniere aşează spiritul în centru, unde poate să comunice direct.
31.
Miracolele trebuie să inspire recunoştinţă, nu veneraţie. Trebuie să Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru ce eşti cu adevărat. Copiii lui Dumnezeu sunt sfinţi, iar miracolul le cinsteşte sfinţenia, pe care o pot ascunde, dar niciodată nu o pot pierde.
32.
Eu inspir toate miracolele, care sunt de fapt intervenţii. Ele intervin pentru sfinţenia ta şi îţi fac percepţiile să fie sfinte. Aşezându-te deasupra legilor fizice, te ridică în sfera ordinii celeste. În această ordine eşti perfect.
33.
Miracolele te cinstesc pentru că eşti demn de iubire. Ele îţi spulberă iluziile de sine şi percep lumina care e în tine. Scăpându-te de coşmaruri, ele îţi ispăşesc astfel greşelile. Eliberându-ţi mintea din închisoarea iluziilor tale, ele îţi redau sănătatea minţii.
34.
Miracolele repun mintea în deplinătatea ei. Ispăşind lipsa, ele stabilesc o protecţie perfectă. Puterea spiritului nu lasă loc niciunui lucru din afară.
35.
Miracolele sunt expresii de iubire, dar pot să nu aibă întotdeauna efecte observabile.
36.
Miracolele sunt exemple de gândire corectă, aliniindu-ţi percepţiile cu adevărul aşa cum l-a creat Dumnezeu.
37.
Un miracol e o corecţie introdusă de mine în gândirea falsă. Acţionând ca un catalizator, el descompune percepţia greşită şi o reorganizează cum trebuie. Aşa ajungi sub principiul Ispăşirii, unde percepţia e vindecată. Până atunci, cunoaşterea Ordinii Divine e cu neputinţă.
38.
Spiritul Sfânt e mecanismul miracolelor. El recunoaşte atât creaţiile lui Dumnezeu, cât şi iluziile tale. El separă adevăratul de fals prin capacitatea Lui de-a percepe total, şi nu selectiv.
39.
Miracolul dizolvă greşeala pentru că Spiritul Sfânt identifică greşeala ca falsă sau ireală. Altfel spus, la perceperea luminii, întunericul dispare automat.
40.
Miracolul recunoaşte în fiecare un frate de-al tău şi de-al meu. E un fel de-a percepe marca universală a lui Dumnezeu.
41.
Întregimea e conţinutul perceptual al miracolelor. Ele corectează astfel - sau ispăşesc - greşita percepţie a lipsei.
42.
O contribuţie majoră a miracolelor este puterea lor de-a te elibera de falsa senzaţie a izolării, a privării şi a lipsei.
43.
Miracolele vin dintr-o stare miraculoasă a minţii, sau o stare în care mintea e gata de miracole.
44.
Miracolul e expresia unei conştientizări lăuntrice a lui Cristos şi a acceptării Ispăşirii Sale.
45.
Un miracol nu se pierde niciodată. Poate atinge mulţi oameni pe care nici nu i-ai întâlnit şi poate produce schimbări nebănuite în situaţii de care nici nu eşti conştient.
46.
Spiritul Sfânt e cel mai înalt mijloc de comunicare. Miracolele nu implică acest tip de
comunicare, pentru că ele sunt instrumente de comunicare temporare. Când vei reveni la forma originară de comunicare cu Dumnezeu prin revelaţie directă, nu va mai fi nevoie de miracole.
47.
Miracolul e un instrument de învăţare ce reduce nevoia de timp. El instituie un interval de timp în afara tiparelor temporale, nesupus legilor obişnuite ale timpului. În acest sens, el e atemporal.
48.
Miracolul e singurul instrument de control al timpului la dispoziţia ta imediată. Numai revelaţia îl transcende, neavând absolut nimic de-a face cu timpul.
49.
Miracolul nu face nicio distincţie de grade între percepţiile greşite. E un instrument de corectare a percepţiei, eficace într-un mod total independent atât de gradul, cât şi de direcţia greşelii. Iată în ce constă adevărata lui nediscriminare.
50.
Miracolul compară creaţia cu ce ai făcut tu, acceptând ca adevărat ce concordă cu ea şi respingând ca fals ce nu concordă.
1.
Acesta e un curs de miracole. E un curs impus. Doar timpul când îl faci e la liberă alegere. Liberul arbitru nu înseamnă că îi poţi stabili programa. Înseamnă doar că poţi alege ce vrei să înveţi la un moment dat. Cursul nu îşi propune să predea semnificaţia iubirii, aceasta fiind mai presus de ce poate fi predat. El îşi propune însă să înlăture blocajele care te împiedică să conştientizezi prezenţa iubirii - moştenirea ta firească. Opusul iubirii este frica, dar ce e atotcuprinzător nu poate avea opus.
2.
Prin urmare, cursul acesta poate fi rezumat foarte simplu în felul următor:
Realul nu poate fi ameninţat.
Irealul nu există.
În asta stă pacea lui Dumnezeu.
- Curs de miracole
