1. Trupul e figura principală în visarea lumii. Nu e vis fără de el, şi nici el nu există fără visul în care se comportă de parcă ar fi o persoană vizibilă şi credibilă. El ocupă locul principal în toate visele, care povestesc cum l-au făcut alte trupuri, cum s-a născut în lumea din afara trupului, cum trăieşte puţin şi apoi moare, să se unească în ţărână cu alte trupuri care mor ca el. În scurtul timp în care i-a fost dat să trăiască, îşi caută alte trupuri să îi fie prieteni şi duşmani. Siguranţa proprie e principala lui preocupare. Confortul propriu e regula lui călăuzitoare. Trupul încearcă să caute plăceri şi să evite ce l-ar durea. Dar, mai presus de toate, încearcă să înveţe că durerile şi bucuriile lui sunt diferite şi că poate face distincţie între ele.
2. Visarea lumii ia multe forme, căci trupul caută să îşi dovedească în multe feluri autonomia şi realitatea. Se acoperă cu lucruri cumpărate cu mici discuri de metal sau fâşii de hârtie pe care lumea le declară reale şi valoroase. Munceşte să le obţină, făcând lucruri fără sens, şi le aruncă pe lucruri fără sens, de care nu are nevoie şi pe care nici nu le vrea. Plăteşte alte trupuri să îl ocrotească şi să agonisească şi mai multe lucruri fără sens, pe care să le poată numi ale sale. Îşi caută trupuri speciale cu care să îşi poată împărtăşi visul. Uneori visează că e cuceritor de trupuri mai slabe decât el. Iar, în unele faze ale visului, e robul unor trupuri care îl rănesc şi îl torturează.
3. Aventurile succesive ale trupului, din momentul naşterii până când moare, constituie tema fiecărui vis pe care l-a visat vreodată lumea. „Eroul" acestui vis nu se va schimba niciodată, şi nici scopul lui. Deşi visul însuşi ia multe forme, şi pare să arate o mare varietate de locuri şi întâmplări în care se găseşte „eroul" lui, visul nu are decât un scop, predat în multe feluri. El încearcă să predea încontinuu o singură lecţie: că este cauză, şi nu efect. Iar tu eşti efectul lui, şi nu poţi fi cauza lui.
4. Tu nu eşti, prin urmare, visătorul, ci visul. Aşa că umbli fără rost, intrând şi ieşind din locurile şi întâmplările pe care le născoceşte. E adevărat că asta este tot ce face, căci trupul e doar o figură dintr-un vis. Dar cine reacţionează la figuri dintr-un vis dacă nu le vede ca şi cum ar fi reale? În clipa în care le vede aşa cum sunt, nu mai au efecte asupra lui, căci înţelege că el le-a dat efectele pe care le au, pricinuindu-le şi făcându-le să pară reale.
5. Cât eşti de dispus să scapi de efectele tuturor viselor pe care le-a visat vreodată lumea? Doreşti oare să nu laşi niciun vis să pară cauza faptelor tale? Hai atunci să vedem începutul visului, căci partea pe care o vezi tu nu e decât a doua parte, a cărei cauză se află în cea dintâi. Niciunul dintre cei ce dorm şi visează în lume nu îşi aduce aminte de propriul lui atac asupra sa. Nimeni nu crede că a existat într-adevăr o vreme în care nu a ştiut nimic de niciun trup şi nu ar fi putut concepe niciodată realitatea acestei lumi. Ar fi văzut numaidecât că ideile acestea sunt o singură iluzie, prea ridicolă să nu fie desfiinţată în hohote de râs. Cât de serioase par acum! Şi nimeni nu îşi poate aduce aminte când au fost întâmpinate cu neîncredere şi hohote de râs. Ne putem aduce aminte dacă ne uităm direct la cauza lor. Şi vom vedea un prilej de râs, nu un motiv de frică.
6. Să îi restituim visul înstrăinat visătorului, care percepe visul ca pe ceva separat de el şi ceva ce i se face. În veşnicie, unde toate una sunt, s-a strecurat o mică idee smintită, de care Fiul lui Dumnezeu nu şi-a amintit să râdă. Prin uitarea lui, gândul a devenit o idee serioasă, capabilă de două lucruri: să fie realizată şi să aibă efecte reale. Împreună le vom desfiinţa pe amândouă în hohote de râs, înţelegând că timpul nu se poate strecura în veşnicie. E o glumă să crezi că timpul poate ajunge să ocolească veşnicia, ceea ce înseamnă că timpul nu există.
7. O eternitate în care timpului i se acordă realitate, o parte din Dumnezeu care se poate ataca de una singură, un frate separat pe post de duşman, o minte într-un trup - toate sunt forme de circularitate al căror sfârşit începe la început, sfârşind la cauză. Lumea pe care o vezi înfăţişează exact ce te-ai gândit că ai făcut. Atâta doar că acum crezi că ţi se face ţie ce ai făcut. Vina pentru ce ai gândit e dată în afara ta, pe o lume vinovată ce îţi visează visele şi îţi gândeşte gândurile în locul tău. Ea îşi aduce răzbunarea ei, şi nu a ta. Te ţine strâns îngrădit într-un trup, pe care îl pedepseşte pentru toate lucrurile păcătoase pe care le face trupul în visul ei. Tu nu ai nicio putere să faci trupul să îşi înceteze relele, căci nu l-ai făcut tu şi nu îi poţi dirija nici faptele, nici scopul, nici destinul.
8. Lumea nu face decât să demonstreze un adevăr străvechi: vei crede că alţii îţi fac exact ce crezi că le-ai făcut tu lor. Dar, odată ce te-ai amăgit să îi învinuieşti pe ei, nu vei vedea cauza faptelor lor, căci vrei ca vina să cadă asupra lor. Cât de copilărească şi de capricioasă e încercarea de-a-ţi păstra inocenţa, împingând vina în afara ta, dar nedându-i drumul niciodată! Nu e uşor să percepi gluma când, peste tot în jurul tău, vezi cu ochii gravele ei consecinţe, dar fără cauza lor trivială. Fără cauză, efectele chiar par serioase şi triste. Şi totuşi, ele nu sunt decât o consecinţă. Iar cauza lor e cea care nu rezultă din nimic şi nu e decât o glumă.
9. Râzând cu blândeţe, Spiritul Sfânt percepe cauza şi nu Se uită la efecte. Cum altfel ar putea corecta greşeala ta, care ai scăpat cauza din vedere - cu desăvârşire? Te roagă să Îi aduci fiece efect îngrozitor, să îi priviţi cauza prostească împreună şi să râzi un pic cu El. Tu judeci nişte efecte, dar El le-a judecat cauza. Şi, prin judecata Lui, efectele sunt înlăturate. Poate vii plin de lacrimi. Dar auzi cum îţi spune: „Fratele meu, Fiu sfânt al lui Dumnezeu, priveşte-ţi visul deşert, în care s-a putut petrece aşa ceva". Şi vei părăsi clipa sfântă în hohote de râs - ale tale şi ale fratelui tău, laolaltă cu ale Sale.
10. Secretul mântuirii este următorul: tu ţi le faci singur pe toate. Indiferent de forma atacului, acesta este adevărul. Indiferent cine preia rolul duşmanului şi al agresorului, adevărul este tot acesta. Indiferent care pare să fie cauza durerilor şi suferinţelor pe care le simţi, tot acesta este adevărul. Căci nu ai reacţiona la nişte figuri dintr-un vis pe care ştii că îl visezi. Lasă-le să fie cât pot de duşmănoase şi de răutăcioase, pentru că nu pot avea niciun efect asupra ta, decât dacă nu recunoşti că este visul tău.
11. Învăţarea acestei singure lecţii atotcuprinzătoare te va elibera de suferinţă, indiferent ce formă ar lua. Spiritul Sfânt va repeta această lecţie de izbăvire până se învaţă, indiferent de forma suferinţei pe care o simţi. Indiferent ce rană Îi aduci, El îţi va răspunde cu acest adevăr foarte simplu. Căci acesta este singurul răspuns ce înlătură cauza fiecărei forme de tristeţe şi durere. Forma nu Îi afectează răspunsul, căci vrea să te înveţe cauza unică pe care o au toate, indiferent de forma lor. Şi atunci vei înţelege că miracolele reflectă o afirmaţie foarte simplă: „Eu am făcut asta, şi asta vreau să desfac."
12. Adu-I, aşadar, toate formele de suferinţă Celui Care ştie că fiecare dintre ele este ca toate celelalte. El nu vede diferenţe unde niciuna nu există, şi te va învăţa cum e pricinuită fiecare dintre ele. Niciuna nu are o cauză diferită de celelalte, şi toate se desfac uşor, printr-o singură lecţie învăţată cu adevărat. Mântuirea e un secret pe care l-ai ascuns doar de tine. Universul o declară. Dar pe martorii ei nici nu îi bagi în seamă. Căci atestă lucrul pe care nu vrei să îl cunoşti. Şi par să îl ţină secret de tine. Însă nu trebuie decât să înveţi că tu ai ales să nu asculţi şi să nu vezi.
13. Cât de diferit vei percepe lumea când vei recunoaşte acest lucru! Când îi ierţi lumii vinovăţia ta, vei scăpa de ea. Inocenţa ei nu cere vinovăţia ta, şi nici nevinovăţia ta nu are păcatele ei la bază. Iată evidentul: un secret ascuns de nimeni altul decât de tine însuţi. Numai acesta te-a ţinut separat de lume şi pe fratele tău separat de tine. Acum nu trebuie decât să înveţi ca sunteţi amândoi inocenţi sau vinovaţi. Singura imposibilitate este să nu vă asemănaţi; să fie adevărate ambele lucruri. Acesta e singurul secret pe care îl mai ai de învăţat. Şi nu va fi niciun secret că eşti vindecat.
„A COURSE IN MIRACLES”
