1. Crezi oare că adevărul poate să nu fie decât nişte iluzii? Ele sunt vise tocmai pentru că nu sunt adevărate. Lipsa de adevăr ce le caracterizează pe toate devine baza miracolului, care înseamnă că ai înţeles că visele sunt vise şi că eliberarea nu e condiţionată de vis, ci numai de trezire. Poţi oare să păstrezi unele vise şi din altele să te trezeşti? Opţiunile nu sunt dacă vrei să păstrezi un vis sau altul, ci numai dacă vrei să trăieşti în vise sau să te trezeşti din ele. Iată de ce miracolul nu selectează unele vise pe care să le lase neatinse de binefacerile lui. Nu poţi să visezi unele vise şi din altele să te trezeşti, căci fie dormi, fie eşti treaz. Iar visarea însoţeşte numai una dintre aceste stări.
2. Visele care crezi că îţi plac te trag înapoi la fel de mult ca visele în care se vede frica. Căci fiecare vis nu e decât un vis de frică, indiferent ce formă pare să ia. Frica se vede înăuntru, în afară sau şi-şi. Sau poate fi disimulată într-o formă plăcută. Dar nu lipseşte din vis niciodată, căci frica este materialul din care sunt făcute toate visele. Deşi forma lor poate să se schimbe, nu pot fi făcute din altceva. Miracolul ar fi într-adevăr perfid dacă te-ar mai lăsa să îţi fie frică din cauză că nu ai recunoscut frica. Căci nu ai mai fi dispus să te trezeşti, lucrul pentru care miracolul netezeşte drumul.
3. În forma cea mai simplă, se poate spune că atacul e o reacţie la o funcţie neîndeplinită, în felul în care percepi tu funcţia. Poate fi în tine sau în altcineva, dar unde este percepută, acolo va fi şi atacată. Depresia sau atacul trebuie să fie tema fiecărui vis, căci sunt făcute din frică. Poleiala de plăcere şi bucurie în care pot fi învelite nu maschează decât superficial masivul sâmbure de frică în care stă esenţa lor. Iar miracolul pe acesta îl percepe, nu straturile în care este învelit.
4. Când te înfurii, nu e oare din cauză că cineva nu a reuşit să îndeplinească funcţia pe care i-ai alocat-o? Şi nu devine acesta „motivul" pentru care atacul tău este justificat? Visele ce crezi că îţi plac sunt cele în care funcţiile pe care le-ai dat au fost îndeplinite, iar nevoile pe care ţi le atribui sunt satisfăcute. Nu contează dacă sunt gata împlinite sau doar le vrei. Fricile se nasc tocmai din ideea că acestea există. Visele nu sunt vrute mai mult sau mai puţin. Ele sunt dorite sau nedorite. Şi fiecare în parte reprezintă o funcţie pe care ai atribuit-o tu, un obiectiv pe care trebuie să îl reprezinte - şi să îl atingă pentru tine - o întâmplare, un trup, un lucru. Dacă reuşeşte, crezi că îţi place visul respectiv. În caz că nu reuşeşte, crezi că visul este trist. Dar, dacă reuşeşte sau nu reuşeşte nu e sâmburele lui, ci numai stratul subţire care îl acoperă.
5. Cât de fericite ţi-ar deveni visele dacă nu ai fi cel ce dă rolul „potrivit" fiecărei figuri pe care o conţine visul. Numai ideea pe care ţi-o faci despre fiecare poate să nu reuşească, şi altă trădare nu există. Sâmburele viselor pe care le dă Spiritul Sfânt nu îl constituie niciodată frica. Straturile care îl acoperă pot să nu pară că se schimbă, dar semnificaţia lor s-a schimbat pentru că acoperă altceva. Percepţiile sunt determinate de scopul lor, în sensul că par a fi chiar rostul pe care îl au. O nălucă din vis ce te atacă devine un frate care îţi dă o şansă să ajuţi, dacă asta devine funcţia visului. Şi visele de tristeţe sunt astfel preschimbate în bucurie.
6. Ce rost are fratele tău? Nu ştii, căci ţi-e obscură propria ta funcţie. Să nu îi atribui un rol ce îţi închipui că ţi-ar aduce fericire ţie. Şi să nu încerci să îl răneşti când nu reuşeşte să preia rolul pe care i l-ai desemnat, în ce visezi că trebuia să fie viaţa ta. El cere ajutor în fiecare vis pe care îl are, iar tu ai ajutorul pe care să i-l dai, dacă vezi funcţia visului aşa cum o percepe Cel Ce poate să folosească toate visele ca mijloace în slujba funcţiei ce I s-a dat. Întrucât El iubeşte visătorul, şi nu visul, fiecare vis devine un prinos de iubire. Căci în inima fiecărui vis este Iubirea Lui faţă de tine, care luminează cu iubire orice formă ia.
„A COURSE IN MIRACLES”
