1. Cât eşti de dispus să îţi ierţi fratele? Cât de mult vrei pace în loc de nesfârşite chinuri, suferinţe şi dureri? Cele două întrebări sunt aceeaşi întrebare, dar sub altă formă. Iertarea este pacea ta, căci în ea îşi află sfârşitul separarea şi visul primejdiei şi al distrugerii, al păcatului şi al morţii, al nebuniei şi al omorului, al necazului şi al pierderii. Acesta este „sacrificiul" pe care îl cere mântuirea şi în locul căruia oferă, cu bucurie, pace.
2. Nu te jura să mori, sfinte Fiu al lui Dumnezeu! Căci faci un târg de care nu poţi să te ţii. Fiul Vieţii nu poate fi ucis. Este nemuritor ca Tatăl lui. Ce este el nu poate fi schimbat. El e singurul lucru din tot universul care trebuie să fie una. Toate câte par veşnice vor avea un sfârşit. Stelele o să dispară, şi noaptea şi ziua nu vor mai fi. Toate lucrurile ce vin şi trec, mareele, anotimpurile şi vieţile oamenilor; toate lucrurile ce se schimbă cu timpul, şi înfloresc şi pălesc - nu vor reveni. Veşnicul nu se află unde a pus timpul capăt. Fiul lui Dumnezeu nu se poate schimba niciodată prin ce au făcut oamenii din el. Va fi aşa cum a fost şi cum este, căci timpul nu i-a hotărât destinul, nici nu i-a fixat ora naşterii şi a morţii. Iertarea nu îl va schimba. Dar timpul stă şi stă după iertare, ca lucrurile timpului să dispară, pentru că nu servesc la nimic.
3. Nimic nu supravieţuieşte propriului său scop. Dacă e conceput să moară, atunci va trebui să moară, dacă nu cumva nu îşi însuşeşte acest scop. Schimbarea e singura care se poate preface într-o binecuvântare aici, unde scopul nu e fix, oricât de imuabil pare să fie. Să nu crezi că poţi fixa un obiectiv diferit de scopul pe care ţi l-a dat Dumnezeu, şi să ţi-l stabileşti veşnic şi imuabil. Îţi poţi da un scop pe care nu îl ai. Dar nu poţi înlătura puterea de-a te răzgândi şi de-a vedea un alt scop acolo.
4. Schimbarea e cel mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu tuturor celor pe care vrei să le faci veşnice, să Se asigure că numai Cerul nu va pieri. Nu te-ai născut să mori. Nu te poţi schimba, pentru că funcţia ta a fost fixată de Dumnezeu. Toate celelalte obiective s-au stabilit în timp şi se schimbă ca să se păstreze timpul - toate, cu o singură excepţie. Iertarea nu urmăreşte să păstreze timpul, ci să îi pună capăt, când nu mai e util. Când nu mai are niciun scop, dispare. Şi, unde a părut a fi stăpân cândva, se redă acum deplina conştientizare a funcţiei stabilite de Dumnezeu pentru Fiul Său. Timpul nu poate pune capăt nici împlinirii ei, nici imuabilităţii ei. Nu există moarte pentru că viii împărtăşesc funcţia pe care le-a dat-o Creatorul lor. Funcţia vieţii nu poate fi aceea de-a muri. Ci trebuie să fie extinderea vieţii, ca să fie un tot unitar în vecii vecilor, fără sfârşit.
5. Lumea aceasta te va lega de mâini şi de picioare, şi îţi va ucide trupul numai dacă crezi că a fost făcută să îl răstignească pe Fiul lui Dumnezeu. Căci, deşi a fost un vis al morţii, nu e nevoie să o laşi să însemne asta pentru tine. Lasă să se schimbe acest lucru, şi toate câte sunt în lume vor trebui să se schimbe şi ele. Căci toate câte sunt aici se definesc doar prin rostul pe care vezi că îl au.
6. Cât de frumoasă e lumea al cărei scop este iertarea Fiului lui Dumnezeu! Cât de lipsită e de frică, cât de plină de fericire şi binecuvântare! Ce bucurie să rămâi un pic într-un loc atât de fericit! Şi nu poţi să uiţi, într-o astfel de lume, că mai este doar un pic până vine, încetişor, eternitatea - să ia locul timpului.
„A COURSE IN MIRACLES”
