1. Să fi lăsat Dumnezeu înţelesul lumii la interpretarea ta? Dacă a făcut-o, ea nu are înţeles. Căci nu e posibil ca înţelesul să se schimbe constant, şi să fie adevărat însă. Spiritul Sfânt consideră că lumea are un singur scop, stabilit imuabil. Şi nicio situaţie nu îi poate afecta obiectivul, ci trebuie să fie în acord cu el. Căci numai dacă i s-ar putea schimba obiectivul cu fiecare situaţie în parte ar putea să fie expusă fiecare la o altă interpretare, de fiecare dată când te gândeşti la ea. Adaugi un element la scenariul pe care îl scrii pentru fiecare minut al zilei, şi tot ce se întâmplă acum înseamnă altceva. Scoţi un alt element, şi fiecare înţeles se modifică în consecinţă.
2. Ce altceva reflectă scenariile tale decât planurile tale pentru ce ar trebui să fie ziua respectivă? Şi aşa judeci dezastrul şi succesul, progresul şi regresul, câştigul şi pierderea. Toate aceste judecăţi se fac potrivit rolurilor atribuite de scenariu. Faptul că nu au înţeles în sine e demonstrat de uşurinţa cu care se schimbă aceste etichete odată cu venirea altor judecăţi, bazate pe alte aspecte ale experienţei respective. Şi atunci, privind înapoi, crezi că vezi un alt înţeles în cele petrecute mai înainte. Ce altceva ai făcut de fapt decât să arăţi că nu au avut niciun înţeles? Dar le-ai atribuit un înţeles în lumina unor obiective ce se schimbă, fiecare înţeles modificându-se odată cu schimbarea obiectivelor.
3. Numai un scop constant poate conferi întâmplărilor un înţeles stabil. Dar trebuie să le acorde un singur înţeles la toate. Dacă li se atribuie înţelesuri diferite, precis vor reflecta doar scopuri diferite. Şi acesta e tot înţelesul pe care îl au. Poate acesta să fie un înţeles? Poate confuzia să fie ce înseamnă înţelesul? Percepţia nu poate să fie într-un flux constant, şi să permită undeva stabilitatea înţelesului. Frica este o judecată de-a pururi nejustificată. Prezenţa ei nu are alt înţeles decât să îţi arate că ai scris un scenariu înfricoşător şi că, în consecinţă, eşti cuprins de frică. Dar nu pentru că lucrul de care ţi-e frică ar avea un înţeles înfricoşător în sine.
4. Un scop comun e singurul mijloc prin care se poate stabiliza percepţia, şi se poate da o singură interpretare lumii şi tuturor experienţelor de aici. În acest scop împărtăşit există o singură judecată împărtăşită de toţi şi toate câte vezi. Nu trebuie să judeci, căci ai învăţat că s-a dat un singur înţeles tuturor lucrurilor şi te bucuri să îl vezi peste tot. El nu se poate schimba pentru că îl percepi peste tot, neschimbat de împrejurări. Aşa că îl oferi tuturor întâmplărilor şi le laşi să îţi ofere stabilitate.
5. Iată în ce constă debarasarea de judecată: toate lucrurile nu au decât un scop, pe care îl împărtăşeşti cu toată lumea. Şi nimic în lume nu îi poate fi opus, căci aparţine tuturor lucrurilor, după cum îţi aparţine şi ţie. Scopul unic pune capăt tuturor ideilor de sacrificiu, care trebuie să presupună un scop diferit pentru cel ce câştigă şi cel ce pierde. În afara acestei idei, conceptul de sacrificiu nu poate să existe. Şi tocmai ideea de obiective diferite face percepţia să fluctueze şi înţelesul să se schimbe. Într-un obiectiv unit, aşa ceva devine imposibil, căci acordul tău face interpretarea stabilă şi durabilă.
6. Cum se poate stabili comunicarea cât timp simbolurile folosite înseamnă lucruri diferite? Obiectivul Spiritului Sfânt dă o singură interpretare, cu acelaşi înţeles pentru tine şi fratele tău. Aşa poţi să comunici cu el, şi el cu tine. Cu simboluri pe care le puteţi înţelege amândoi, se pune capăt sacrificării înţelesului. Toate sacrificiile duc la pierderea capacităţii tale de-a vedea legături între întâmplări. Şi atunci, văzute separat, nu au niciun înţeles. Căci nu există nicio lumină cu ajutorul căreia să poată fi văzute şi înţelese. Ele nu au scop. Şi rostul pe care îl au nu poate fi văzut. În orice gând al pierderii nu există niciun înţeles. Nimeni nu a căzut de acord cu tine în privinţa înţelesului acestuia. E doar o parte a unui scenariu distorsionat, care nu poate fi interpretat cu noimă. Şi trebuie să fie de-a pururi neinteligibil. Asta nu e comunicare. Visele tale întunecate nu sunt decât scenariile izolate şi lipsite de sens pe care le scrii în somn. Nu căuta înţelesul în vise separate. Numai visele de iertare pot fi împărtăşite. Ele înseamnă acelaşi lucru pentru voi amândoi.
7. Nu interpreta din solitudine, căci ce vezi nu înseamnă nimic. Ce reprezintă va fluctua, şi vei crede că lumea e un loc incert, în care eşti în pericol şi incertitudine la tot pasul. Numai interpretărilor tale le lipseşte stabilitatea, căci nu sunt aliniate cu ce eşti de fapt. Starea aceasta pare atât de periculoasă, încât trebuie să îţi stârnească frică. Nu continua în felul acesta, fratele meu. Avem un singur Interpret. Şi prin întrebuinţarea pe care o dă El simbolurilor suntem uniţi, ca să însemne acelaşi lucru pentru noi toţi. Limba noastră comună ne permite să le vorbim tuturor fraţilor noştri şi să înţelegem odată cu ei că ni s-a dat iertare tuturor şi că putem, de aceea, să comunicăm din nou.
„A COURSE IN MIRACLES”
