2 decembrie 2018

Templul Dumnezeului Cel viu e reconstruit acum, să Îl regăzduiască pe Cel de Care a fost creat




1.  Gândeşte-te cât de sfânt mai trebuie să fii tu, cel din care Vocea pentru Dumnezeu îţi cheamă fratele cu iubire, să poţi trezi în el Vocea ce răspunde la chemarea ta! Şi gândeşte-te cât de sfânt mai trebuie să fie el, din moment ce doarme în el propria ta mântuire, unită cu libertatea lui! Oricât de mult ţi-ai dori să fie condamnat, Dumnezeu este în el. Şi nu vei şti niciodată că este şi în tine, cât timp Îi ataci casa aleasă şi te lupţi cu gazda Sa. Priveşte-l cu blândeţe. Uită-te cu ochi drăgăstoşi la cel ce Îl poartă în el pe Cristos, ca să îi vezi slava şi să te bucuri că Cerul nu e separat de tine.

2.  E oare prea mult să ţi se ceară un pic de încredere în cel ce ţi-L aduce pe Cristos, să ţi se ierte toate păcatele şi să fii lăsat fără să mai nutreşti niciunul? Nu uita că o umbră ţinută între fratele tău şi tine umbreşte chipul lui Cristos şi amintirea lui Dumnezeu. Vrei oare să Îi schimbi pe o ură străveche? Pământul pe care stai e pământ sfânt datorită Celor Care, stând cu tine acolo, l-au binecuvântat cu inocenţa şi cu pacea Lor.

3.  Sângele urii păleşte să lase iarba să crească din nou verde şi florile să sclipească de un alb strălucitor în soarele verii. Ce a fost un tărâm al morţii a devenit acum un templu viu într-o lume de lumină. Datorită Lor. Prezenţa Lor este cea care a ridicat sfinţenia să îşi reia locul străvechi pe un tron străvechi. Datorită Lor, miracolele au ţâşnit ca iarba şi florile pe un pământ sterp, pârjolit şi pustiit de ură. Ce ura a făcut, Ei au desfăcut. Şi acum stai pe un pământ atât de sfânt, încât Cerul se apleacă să se unească cu el şi să îl facă aidoma lui însuşi. Umbra unei uri străvechi a dispărut, şi toată stricăciunea şi uscăciunea s-au şters pentru totdeauna de pe faţa pământului unde au sosit Ei.

4.  Ce e pentru Ei o sută sau o mie sau zeci de mii de ani? Când sosesc Ei, scopul timpului s-a împlinit. Ce nu a fost nicicând trece în nimic când sosesc Ei. Tot ce a reuşit ura să ia se restituie iubirii, iar libertatea luminează fiece făptură şi o ridică la Cer, unde luminile devin tot mai aprinse cu fiece făptură ce se întoarce acasă. Neîntregul se reîntregeşte şi bucuria Cerului sporeşte pentru că i s-a redat ce îi aparţine. Pământul însângerat se curăţă, iar demenţii şi-au lepădat veşmintele demenţei să Li se alăture în locul unde stai.

5.  Cerul este recunoscător că i se dăruieşte ce i s-a refuzat atâta vreme. Căci Ei au sosit să îi adune pe ai Lor. Ce a fost încuiat se deschide; ce a fost ferit de lumină e abandonat, ca lumina să se răsfrângă asupra lui şi să nu lase nici spaţiu, nici distanţă între lumina Cerului şi lume.

6.  Cel mai sfânt dintre toate locurile de pe pământ e locul în care o ură străveche a devenit o iubire prezentă. Şi Ei vin repede la templul viu, unde Li s-a pregătit o casă. Nu există loc mai sfânt în Cer. Şi au venit să locuiască în templul care Li s-a oferit, să fie atât locul Lor de odihnă, cât şi al tău. Ce i-a cedat ura iubirii devine lumina cea mai aprinsă din toată strălucirea Cerului. Şi toate luminile din Cer devin şi mai aprinse, în semn de recunoştinţă pentru ce i s-a restituit.

7.  Îngerii plutesc drăgăstos în jurul tău, să te ferească de toate gândurile întunecate ale păcatului şi să ţină lumina acolo unde a intrat. Urmele paşilor tăi luminează lumea, căci - unde mergi tu - iertarea te însoţeşte bucuroasă. Nu e nimeni pe pământ care să nu îi aducă mulţumiri celui ce i-a refăcut casa şi l-a adăpostit de iarnă aspră şi aprig ger. Da-vor oare mai puţin Domnul Cerului şi Fiul Său, în semn de recunoştinţă pentru mult mai mult?

8.  Templul Dumnezeului Cel viu e reconstruit acum, să Îl regăzduiască pe Cel de Care a fost creat. Unde stă El, Fiul Lui stă cu El, niciodată separat. Iar Ei aduc mulţumiri că sunt, în sfârşit, bine-veniţi. Unde a stat o cruce stă acum Cristos Cel înviat, iar cicatricile străvechi sunt vindecate în viziunea Lui. Un străvechi miracol a sosit să binecuvânteze şi să înlocuiască o străveche duşmănie ce venise să ucidă. Cu recunoştinţă blândă, Dumnezeu Tatăl şi Fiul revin la ce este şi va fi al Lor în vecii vecilor. Scopul Spiritului Sfânt e împlinit acum. Căci Ei au sosit! Căci au sosit în sfârşit!

„A COURSE IN MIRACLES”

Cristosul din tine nu sălăşluieşte într-un trup. Şi totuşi, El e în tine. De aici trebuie să rezulte că nu eşti într-un trup. Ce e în tine nu poate să fie în afară. Şi e clar că nu poţi fi separat de ceea ce e tocmai nucleul vieţii tale. Ce îţi dă viaţă nu poate sălăşlui în moarte. Nici tu nu poţi. Cristos e încadrat într-o ramă de Sfinţenie al cărei singur scop e să Îl facă manifest celor ce nu Îl cunosc, ca să îi cheme să vină la El şi să Îl vadă unde au crezut că sunt trupurile lor. Trupurile lor vor dispărea atunci, ca Sfinţenia Lui să poată fi înrămată în ei.