1. Durerea demonstrează că trupul trebuie să fie real. Este o voce tare, eclipsantă, ale cărei ţipete stridente vor să reducă la tăcere ce spune Spiritul Sfânt şi să nu te lase să Îi conştientizezi cuvintele. Durerea impune atenţie, distrăgând-o de la El şi concentrând-o asupra ei. Scopul ei este acelaşi cu al plăcerii, căci amândouă sunt mijloace de-a conferi realitate trupului. Ce împărtăşeşte un scop comun este acelaşi lucru. Asta e legea scopului, care îi reuneşte în el pe toţi cei ce îl împărtăşesc. Plăcerea şi durerea sunt la fel de ireale, pentru că scopul lor nu poate fi atins. De aceea, ele sunt mijloace pentru nimic, căci au un obiectiv fără înţeles. Şi împărtăşesc lipsa de înţeles a scopului lor.
2. Păcatul trece de la durere la plăcere şi iarăşi la durere. Căci ambii martori sunt acelaşi lucru şi poartă un singur mesaj: „Eşti aici, în acest trup, şi poţi să fii rănit. Poţi avea parte şi de plăcere, dar numai cu preţul durerii". Acestor martori li se alătură mulţi alţii. Fiecare pare diferit pentru că are un nume diferit, aşa că pare să răspundă la un sunet diferit. În afara acestui lucru, martorii păcatului sunt toţi la fel. Numeşte plăcerea durere, şi va durea. Numeşte durerea plăcere, şi durerea din spatele plăcerii nu se va mai simţi. Martorii păcatului nu fac decât să treacă de la un nume la altul, unul păşind înainte, iar altul înapoi. Dar nu contează care din ei e mai în faţă. Martorii păcatului nu aud decât chemarea morţii.
3. Trupul acesta, din fire fără scop, conţine toate amintirile şi speranţele tale. Îi foloseşti ochii să vezi, urechile să auzi, şi îl laşi să îţi spună ce simte. Nu ştie ce simte. Nu face decât să îţi repete numele pe care i le-ai dat spre folosinţă, când chemi martorii realităţii lui. Nu îi poţi alege pe cei reali dintre ei, pentru că, indiferent pe care l-ai alege, va fi la fel ca ceilalţi. Alegi un nume sau un altul, dar nimic mai mult. Nu faci adevărat un martor doar pentru că i-ai dat numele adevărului. Adevărul se găseşte în el, dacă reprezintă adevărul. Altminteri minte, chiar de i-ai da sfânt Numele lui Dumnezeu.
4. Martorul lui Dumnezeu nu vede martori în defavoarea trupului. Şi nici nu pleacă urechea la martori cu alte nume care vorbesc în alte feluri în favoarea realităţii trupului. El ştie că acesta nu are realitate. Căci nimic nu poate să conţină ce crezi că are acesta în el. Şi nici nu îi poate spune unei părţi din Dumnezeu ce trebuie să simtă şi ce funcţie are. Şi totuşi, El nu poate să nu iubească tot ce ţi-e drag. Şi, pentru fiecare martor la moartea trupului, El îţi trimite un martor la viaţa ta în Cel Ce nu ştie de moarte. Fiece miracol pe care îl aduce El e martor la irealitatea trupului. Durerile şi plăcerile lui El le vindecă deopotrivă, căci toţi martorii păcatului sunt înlocuiţi de-ai Lui.
5. Miracolul nu face distincţii între numele date martorilor păcatului. Nu face decât să demonstreze lipsa de efecte a ceea ce reprezintă ei. Şi o poate demonstra pentru că propriile lui efecte au venit să le ia locul. Nu contează ce nume i-ai dat suferinţei tale. Ea nu mai există. Cel Ce aduce miracolul le percepe pe toate ca una singură, numită frică. Aşa cum frica e martora morţii, tot aşa şi miracolul este martorul vieţii. E un martor pe care nimeni nu îl poate nega, pentru că aduce tocmai efectele vieţii. Muribunzii trăiesc, morţii învie şi durerea a dispărut. Dar miracolul nu vorbeşte pentru sine, ci pentru ce reprezintă el.
6. Iubirea are şi ea simboluri într-o lume a păcatului. Miracolul iartă pentru că reprezintă ce e dincolo de iertare şi e adevărat. Ce nesăbuit şi ce smintit este să crezi că miracolul se supune tocmai legilor pe care a venit să le desfacă! Legile păcatului au martori diferiţi, cu puteri diferite. Ei atestă existenţa unor suferinţe diferite. Dar, pentru Cel Ce trimite miracole să binecuvânteze lumea, o străpungere uşoară de durere, o mică plăcere lumească şi chinurile morţii înseşi nu sunt decât un singur sunet: un apel la vindecare şi un strigăt plângător de ajutor într-o lume a suferinţei. Miracolul atestă că sunt acelaşi lucru. El demonstrează că sunt acelaşi lucru. Legile ce le declară diferite se dizolvă şi li se arată neputinţa. Scopul miracolului e să înfăptuiască acest lucru. Şi Dumnezeu Însuşi a garantat puterea miracolelor pentru lucrurile la care stau mărturie.
7. Fii atunci un martor al miracolului, şi nu al legilor păcatului. Nu e nevoie să mai suferi. Dar e nevoie să fii vindecat, căci suferinţa şi nefericirea lumii au făcut-o surdă la mântuirea şi izbăvirea ei.
8. Învierea lumii îţi aşteaptă vindecarea şi fericirea, ca să poţi demonstra vindecarea lumii. Clipa sfântă va înlocui tot păcatul dacă duci cu tine efectele ei. Şi nimeni nu va alege să mai sufere. Oare ce funcţie mai bună ai putea avea? Fii vindecat ca să poţi vindeca şi nu suporta să ţi se aplice legile păcatului. Şi ţi se va dezvălui adevărul - ţie, ce ai ales să laşi simbolurile iubirii să înlocuiască păcatul.
„A COURSE IN MIRACLES”
