1. Există tendinţa de-a crede că lumea poate să ofere consolare şi scăpare de problemele pe care e rostul ei să le păstreze. De ce ar fi aşa? Căci e un loc în care pari să ai de ales numai între iluzii. Şi eşti stăpân pe rezultatele alegerii făcute. Aşa că socoteşti, în intervalul scurt de la naştere la moarte, că ţi s-a dat spre folosinţă, doar pentru tine, un pic de timp, un interval în care fiecare e în conflict cu tine, dar poţi să alegi ce drum te va scoate din conflict şi te va ajuta să ieşi din dificultăţi ce nu te privesc. Dar te privesc. Cum poţi atunci să scapi de ele lăsându-le în urmă? Ce trebuie să vină cu tine vei lua cu tine indiferent ce drum alegi să urmezi.
2. Adevărata opţiune nu e o iluzie. Dar lumea nu are de oferit niciuna. Toate drumurile ei nu duc decât la dezamăgire, la nimic şi la moarte. Nu ai ce alege între alternativele ei. Nu căuta să scapi aici de probleme. Lumea a fost făcută ca problemele să nu poată fi eludate. Nu te lăsa indus în eroare de diferitele nume date drumurilor ei. Toate sfârşesc la fel. Şi fiecare dintre ele nu e decât mijlocul de-a obţine acel sfârşit, căci aici vor duce toate drumurile ei, oricât de diferit par să înceapă, oricât de diferit par să continue. Sfârşitul lor e cert, căci nu ai ce alege între ele. Toate vor duce la moarte. Pe unele dintre ele călătoreşti voios un timp, înainte să apară dezolarea. Iar, pe altele, spinii se simt de îndată. Ai de ales, nu care să fie sfârşitul, ci când să vină.
3. Nu ai ce să alegi acolo unde fiece sfârşit e sigur. Poate ai prefera să le încerci pe toate, înainte de-a învăţa cu adevărat că nu sunt decât unul singur. Drumurile pe care le poate oferi această lume par destul de multe, dar trebuie să vină vremea când începe să vadă fiecare cât de mult se aseamănă între ele. Mulţi au murit la vederea acestui lucru, nevăzând o altă cale în afara celor pe care le oferă lumea. Şi, învăţând că acestea nu au dus nicăieri, şi-au pierdut speranţa. Şi totuşi, acesta era momentul în care ar fi putut să înveţe lecţia cea mai grozavă. Toţi trebuie să ajungă la acest punct, şi să treacă mai departe. E adevărat că nu ai ce să alegi în lume. Dar nu asta e lecţia în sine. Lecţia are un scop şi, prin acesta, ajungi să înţelegi la ce serveşte.
4. De ce ai căuta să încerci un alt drum, o altă persoană sau un alt loc, când ai învăţat cum începe lecţia, dar nu percepi încă la ce serveşte? Scopul ei este răspunsul la căutarea pe care trebuie să o întreprindă toţi cei ce mai cred că este de găsit un alt răspuns. Învaţă acum, fără disperare, că nu există speranţa vreunui răspuns în lume. Dar nu judeca lecţia care doar începe în felul acesta. Nu mai căuta în lume alte repere care par să indice încă un drum. Nu mai căuta speranţă unde nu există. Accelerează-ţi acum învăţarea şi înţelege că nu faci decât să pierzi timpul dacă nu treci de ce ai învăţat la ce mai e de învăţat. Căci, din acest punct - cel mai jos -, învăţarea te va duce pe culmile fericirii, în care vezi scopul lecţiei sclipind cu claritate, perfect accesibil puterii tale de-a învăţa.
5. Cine s-ar lăsa întors din toate drumurile lumii dacă nu ar înţelege reala lor zădărnicie? Nu e imperios oare să înceapă cu asta, să îşi caute în schimb o altă cale? Căci, câtă vreme vede că are de ales unde nu are, ce putere de decizie mai poate folosi? Marea degajare de putere trebuie să înceapă învăţând unde are un folos real. Şi ce decizie are putere dacă se aplică în situaţii lipsite de opţiuni?
6. Învăţarea că lumea nu poate oferi decât o singură opţiune, indiferent de forma ei, marchează începutul acceptării că există o adevărată alternativă în schimb. Lupta împotriva acestui pas înseamnă zădărnicirea scopului pe care îl ai aici. Nu ai venit să înveţi cum să găseşti un drum pe care lumea nu îl conţine. Să cauţi diferite făgaşuri în lume nu înseamnă decât să cauţi diferite forme de adevăr. Iar asta te-ar împiedica să ajungi la adevăr.
7. Să nu crezi că fericirea se găseşte vreodată urmând un făgaş ce duce în direcţia opusă ei. Aşa ceva nu are sens şi nu poate fi modul în care se găseşte. Ţie, căruia cursul de faţă ţi se pare prea greu de învăţat, dă-mi voie să îţi repet că, pentru a atinge un ţel, trebuie să înaintezi în direcţia acestuia, şi nu în direcţie opusă. Şi fiecare drum ce duce în direcţie opusă nu va înainta spre scopul urmărit. Dacă ţi-e greu să înţelegi acest lucru, atunci îţi va fi cu neputinţă să înveţi acest curs. Dar numai atunci. Căci, altfel, nu e decât simpla predare a evidentului.
8. Există o opţiune pe care ai puterea să o alegi când vei vedea adevăratele alternative. Până nu ajungi la acel punct, nu ai de ales şi poţi să hotărăşti doar cum să te reamăgeşti mai bine. Cursul acesta nu încearcă să îţi predea mai mult de atât: puterea de decizie nu poate să constea în a alege diferite forme ale aceleiaşi iluzii, ale aceleiaşi erori. Toate alegerile din lume depind de acest lucru: alegi între fratele tău şi tine, şi vei câştiga atâta cât va pierde el, iar ce pierzi tu e ce i se dă lui. Cât de opus adevărului e acest lucru, când tot ce urmăreşte lecţia e să te înveţe că pierderea fratelui tău e pierderea ta, iar ce câştigă el e ce ţi se dă ţie.
9. El nu Şi-a părăsit Gândurile! Dar tu I-ai uitat Prezenţa şi nu ţi-ai amintit Iubirea Lui. Niciun făgaş din lume nu poate duce la El, şi niciun ţel lumesc nu poate fi una cu al Lui. Ce drum din lumea întreagă se va îndrepta lăuntric, când fiecare drum a fost făcut să separe călătoria de scopul pe care trebuie să îl aibă dacă nu e decât zadarnică rătăcire? Toate drumurile care te îndepărtează de ce eşti te vor duce la derută şi disperare. Dar El nu Şi-a lăsat Gândurile să moară, fără Sursa lor pe veci în ele.
10. El nu Şi-a părăsit Gândurile! Nu poate pleca din ele, după cum nici ele nu Îl pot ţine pe dinafară. Ele rămân în unitate cu El şi, în Unitatea Lor, sunt ţinuţi compleţi şi El, şi Ele. Nu există drum care să te îndepărteze de El. Călătorie care să te îndepărteze de tine însuţi nu există. Ce prostie şi ce demenţă să crezi că ar putea să existe un drum cu asemenea ţintă! Unde ar putea duce? Şi cum ai putea fi făcut să îl străbaţi, parcurgându-l fără ca propria ta realitate să fie una cu tine?
11. Iartă-ţi nebunia şi uită toate călătoriile fără sens şi toate ţelurile fără ţintă. Nu au niciun înţeles. Nu poţi fugi de ce eşti. Căci Dumnezeu e milostiv şi nu Şi-a lăsat Fiul să Îl abandoneze. Fii recunoscător pentru ce este El, căci în asta e scăparea ta de nebunie şi de moarte. Nu te poţi găsi decât unde este El. Nu există făgaş care să nu ducă la El.
„A COURSE IN MIRACLES”
