1. Să accepţi Ispăşirea pentru tine însuţi înseamnă să nu susţii visul de boală şi de moarte al cuiva. Înseamnă că nu îi împărtăşeşti dorinţa de-a se separa şi nu îl laşi să îşi îndrepte iluziile împotrivă-i. Nici nu doreşti să fie îndreptate, în schimb, împotriva ta. În felul acesta, ele nu au efecte. Şi scapi de vise de durere pentru că l-ai lăsat să scape de ele şi el. Dacă nu îl ajuţi, vei simţi durerea odată cu el pentru că asta şi doreşti. Şi devii o figură din visul lui de durere, după cum şi el e într-al tău. Aşa deveniţi amândoi nişte iluzii, fără identitate. Puteţi fi oricine sau orice, în funcţie de al cui vis de rău îl împărtăşiţi. Puteţi fi siguri de un singur lucru: că sunteţi răi, căci împărtăşiţi vise de frică.
2. Există o modalitate de-a găsi certitudine chiar acum şi aici. Refuză să fii părtaş la vise înfricoşătoare, indiferent ce formă ar lua, căci îţi vei pierde identitatea în ele. Te găseşti pe tine neacceptând că te cauzează şi că îţi dau efecte. Exişti separat de ele, dar nu şi separat de cel care le visează. Aşa separi visătorul de vis şi te uneşti cu unul, dar dai drumul celuilalt. Visul nu e decât iluzie în minte. Şi cu mintea vrei să te uneşti, niciodată cu visul. De vis te temi, nu de minte. Tu le consideri unul şi acelaşi lucru, căci te consideri doar un vis. Şi nu ştii, nici nu poţi să distingi ce e real şi ce nu e decât iluzie în tine însuţi.
3. Ca tine, fratele tău crede că e un vis. Să nu îi împărtăşeşti iluzia de sine, căci Identitatea ta depinde de realitatea lui. Gândeşte-te la el, mai degrabă, ca la o minte în care persistă iluziile, dar ca la o minte care îţi este frate. Nu ţi-l face frate ceea ce visează, şi nu ţi-e frate nici trupul lui, „eroul" visului. Frate ţi-e realitatea lui, după cum şi a ta îi este lui. Mintea ta şi a lui sunt unite în frăţie. Trupul lui şi visele lui doar par să facă un gol infim, unde ale tale s-au unit cu ale lui.
4. Şi totuşi, între minţile voastre nu există discontinuitate. Să iei parte la visele lui înseamnă, aşadar, să nu îl întâlneşti, pentru că visele lui s-ar separa de tine. Eliberează-l, aşadar, prin simpla revendicare a frăţiei, şi nu a viselor de frică. Lasă-l să recunoască cine e, nesusţinându-i iluziile cu credinţa ta, căci - dacă i le susţii - vei avea credinţă într-ale tale. Cu credinţă într-ale tale, el nu va fi eliberat, iar tu eşti ţinut în robia viselor lui. Iar visele de frică vor bântui golul infim, ocupat doar de iluziile pe care le-ai susţinut în mintea fratelui tău.
5. Fii sigur că, dacă îţi îndeplineşti rolul, el şi-l va îndeplini pe al lui, căci se va uni cu tine unde stai. Nu îl chema să te întâlnească în golul dintre voi, căci vei crede că e atât realitatea ta, cât şi a lui. Nu îi poţi îndeplini rolul, dar tocmai asta faci când devii o figură pasivă în visele lui, în loc să fii visătorul propriilor tale vise. Identitatea în vise e lipsită de înţeles, căci visul şi visătorul una sunt. Cine e părtaş la un vis trebuie să fie visul la care e părtaş, căci, prin împărtăşire, se produce o cauză.
6. Împărtăşeşti confuzie şi eşti confuz, căci în spaţiul gol nu există niciun sine stabil. Ce e totuna pare diferit, pentru că ce e totuna pare să fie altfel. Visele lui sunt ale tale pentru că le laşi să fie. Dar, dacă ţi le-ai retrage pe ale tale, el ar scăpa atât de ele, cât şi de ale lui. Visele tale sunt martorele alor lui, iar ale lui atestă adevărul alor tale. Dar, dacă vezi că nu există adevăr într-ale tale, visele lui vor dispărea, iar el va înţelege prin ce s-a făurit visul.
7. Spiritul Sfânt e în ambele voastre minţi, şi e Una pentru că nu există gol care să îi separe Unitatea de Ea însăşi. Golul dintre trupurile voastre nu contează, căci ce e unit în El e una pentru totdeauna. Nimeni nu e bolnav dacă altcineva îşi acceptă unirea cu el. Dorinţa lui de-a fi o minte bolnavă şi separată nu poate rămâne fără o mărturie sau o cauză. Şi ambele dispar dacă cineva voieşte să fie unit cu el. El visează că a fost separat de fratele lui, care, neîmpărtăşindu-i visul, a lăsat neocupat spaţiul dintre ei. Iar Tatăl vine să Se unească cu Fiul Său, cu care S-a unit Spiritul Sfânt.
8. Funcţia Spiritului Sfânt este aceea de-a lua portretul sfărâmat al Fiului lui Dumnezeu şi de-a repune fiecare ciob la locul lui. Acest sfânt tablou, vindecat în întregime, El îl arată fiecărui ciob separat care se crede un tablou în sine. El îi oferă fiecăruia Identitatea lui, reprezentată de întregul tablou, şi nu de micul ciob cu care a insistat el că se identifică. Iar, când va vedea acest tablou, se va recunoaşte pe el însuşi. Dacă nu împărtăşeşti visul de rău al fratelui tău, acesta e tabloul pe care îl va pune miracolul în golul infim, lăsat curat de toate seminţele păcatului şi ale bolii. Iar aici Tatăl Îşi va primi Fiul, pentru că Fiul Lui a fost binevoitor cu el însuşi.
9. Îţi mulţumesc, Tată, pentru că ştiu că vei veni să umpli fiecare gol infim ce stă între cioburile preasfântului Tău Fiu. Sfinţenia Ta, deplină şi perfectă, stă în fiecare dintre ele. Şi se unesc pentru că ce e într-unul e în toate. Cât de sfânt e cel mai mic fir de nisip, când recunoşti că face parte din portretul întregit al Fiului lui Dumnezeu! Formele pe care par să le ia aceste cioburi nu înseamnă nimic. Căci întregul e în fiecare dintre ele. Şi fiecare aspect al Fiului lui Dumnezeu este acelaşi cu fiecare altă parte.
10. Să nu te alături viselor fratelui tău, ci uneşte-te cu el, iar, unde te uneşti cu Fiul Lui, acolo e şi Tatăl. Cine caută substitute când percepe că nu a pierdut nimic? Cine ar vrea să aibă parte de „binefacerile" bolii când a primit simpla fericire a sănătăţii? Ce a dat Dumnezeu nu poate fi o pierdere, iar ce nu vine de la El nu are efecte. Ce ai putea să percepi atunci în spaţiul gol? Seminţele bolii provin din convingerea că bucuria e în separare şi că renunţarea la ea ar fi un sacrificiu. Dar, când nu insişti să vezi în spaţiul gol ce nu există, miracolele nu pot să nu rezulte. Tot ce îţi cere Vindecătorul Fiului lui Dumnezeu este disponibilitatea de-a te desprinde de iluzii. El va pune miracolul vindecării unde au fost seminţele bolii. Şi nu va fi nicio pierdere, ci numai câştig.
„A COURSE IN MIRACLES”
