Lecţiile Spiritului Sfânt

1.  Ca orice bun profesor, Spiritul Sfânt ştie mai mult decât ştii tu acum, dar predă doar ca să te facă egal cu El. Tu te-ai învăţat deja greşit, odată ce ai crezut neadevărul. Nu ai crezut în propria ta perfecţiune. Te-ar învăţa Dumnezeu că ai făcut o minte scindată, când îţi ştie mintea doar ca întreg? Tot ce ştie Dumnezeu e că nu Îi sunt deschise canalele de comunicare, aşa că nu poate să Îşi confere bucuria şi să ştie că bucuria copiilor Lui este deplină. Acordarea bucuriei Lui e un proces continuu, nu în timp, ci în veşnicie. Extinderea lui Dumnezeu în afară, dar nu şi deplinătatea Lui, e blocată când Fiimea nu comunică cu El ca un tot unitar. Aşa că S-a gândit: „Copiii mei dorm şi trebuie treziţi".

2.  Cum poţi să trezeşti mai delicat nişte copii decât cu o Voce blândă care nu îi va speria, ci doar le va aminti că noaptea s-a încheiat şi s-a făcut lumină? Nu îi anunţi că visele de coşmar care i-au speriat atât de rău nu sunt reale, căci copiii cred în magie. Pur şi simplu îi reasiguri că sunt în siguranţă acum. Apoi îi antrenezi să recunoască diferenţa dintre somn şi trezie, ca să înţeleagă că nu trebuie să le fie frică de vise. Şi atunci, când vin visele rele, ei singuri vor apela la lumină pentru a le spulbera.

3.  Un profesor înţelept predă prin abordare, nu prin evitare. El nu scoate în evidenţă ce trebuie să eviţi ca să te fereşti de rău, ci ce trebuie să înveţi ca să ai parte de bucurie. Gândeşte-te la frica şi deruta prin care ar trece un copil dacă i s-ar spune: „Să nu faci asta, că o să îţi facă rău şi o să te pună în primejdie; dar, dacă faci asta în schimb, o să scapi de rău şi o să fii în siguranţă, şi nu o să îţi mai fie frică". Sigur e mai bine să foloseşti doar trei cuvinte: „Fă numai asta!" Această simplă afirmaţie e întru totul clară, uşor de înţeles şi foarte uşor de reţinut.

4.  Spiritul Sfânt nu înşiră greşelile niciodată pentru că nu e sperietoare de copii, iar cei cărora le lipseşte înţelepciunea sunt chiar nişte copii. Dar El răspunde întotdeauna la chemarea lor, iar faptul că se pot bizui pe El le dă mai multă certitudine. Copiii chiar confundă fantezia cu realitatea şi se sperie pentru că nu recunosc diferenţa dintre ele. Spiritul Sfânt nu face nicio distincţie între vise. Ci le spulberă, pur şi simplu, cu lumina Lui. Lumina Lui e întotdeauna Chemarea să te trezeşti, indiferent ce ai visat. Nu e nimic durabil în vise, iar Spiritul Sfânt, strălucind de lumina ce vine de la Dumnezeu, vorbeşte numai pentru ce durează o veşnicie.

A.  Să ai, dă totul tuturor

1.  Când îţi vor dispărea trupul, eul şi visele, vei şti că o să durezi o veşnicie. Poate crezi că asta se realizează prin moarte, dar nimic nu se realizează prin moarte, căci moartea nu e nimic. Totul se realizează prin viaţă, iar viaţa ţine de minte şi este în minte. Trupul nici nu trăieşte, nici nu moare, căci nu te poate conţine pe tine, care eşti viaţă. Dacă împărtăşim aceeaşi minte, poţi birui moartea pentru că eu am biruit-o. Moartea e o încercare de-a rezolva conflictul prin neluarea niciunei decizii. Ca orice altă soluţie imposibilă încercată de eu, aceasta nu va funcţiona.

2.  Dumnezeu nu a făcut trupul, căci acesta poate fi distrus şi, de aceea, nu ţine de Împărăţie. Trupul simbolizează ce crezi că eşti. E clar că e un instrument de separare şi, de aceea, nu există. Ca întotdeauna, Spiritul Sfânt ia ce ai făcut tu şi îl traduce într-un instrument didactic. Şi, tot ca întotdeauna, El ia ce foloseşte eul ca argument în favoarea separării şi îl reinterpretează într-o demonstraţie în defavoarea acesteia. Dacă mintea poate vindeca trupul, dar trupul nu poate vindeca mintea, mintea trebuie să fie atunci mai tare decât trupul. Fiecare miracol demonstrează acest lucru.

3.  Am spus că Spiritul Sfânt e motivaţia pentru miracole. El îţi spune întotdeauna că numai mintea e reală, căci numai mintea poate fi împărtăşită. Trupul e separat şi, de aceea, nu poate fi parte din tine. A fi de o minte are înţeles, dar a fi de un trup nu are niciunul. Potrivit legilor minţii deci, trupul nu are niciun înţeles.

4.  Pentru Spiritul Sfânt, miracolele nu au o ordine a dificultăţii. Lucrul acesta ţi-e destul de familiar deja, dar nu a devenit credibil încă. De aceea, nu îl înţelegi şi nu îl poţi folosi. Avem prea multe de realizat în numele Împărăţiei ca să lăsăm să ne scape acest concept crucial. E o adevărată piatră de temelie a sistemului de gândire pe care îl predau şi pe care vreau să îl predai şi tu. Nu poţi săvârşi miracole fără să îl crezi, căci e o credinţă în desăvârşită egalitate. Doar un singur dar egal poate fi oferit Fiilor egali ai lui Dumnezeu: apreciere deplină. Nici mai mult, nici mai puţin. Fără un ambitus, ordinea dificultăţilor e lipsită de înţeles, iar ce îi oferi fratelui tău trebuie să nu aibă ambitus.

5.  Spiritul Sfânt, Care duce la Dumnezeu, traduce comunicarea în fiinţă, tot aşa cum traduce, în final, percepţia în cunoaştere. Nu pierzi ce comunici. Eul foloseşte trupul pentru atac, plăcere şi mândrie. Demenţa acestei percepţii o face de-a dreptul înfricoşătoare. Spiritul Sfânt vede trupul doar ca un mijloc de comunicare; şi, deoarece comunicarea e împărtăşire, ea devine comuniune. Poate crezi că atât iubirea, cât şi frica pot fi comunicate, şi deci împărtăşite. Dar asta nu e atât de real pe cât poate să pară. Cei ce comunică frică stârnesc atac, iar atacul sistează comunicarea întotdeauna, făcând-o imposibilă. Eurile se unesc într-adevăr într-o loialitate temporară, dar numai pentru ce poate să capete fiecare separat. Spiritul Sfânt comunică doar ce poate să dea fiecare tuturor. El nu ia nimic înapoi niciodată, pentru că vrea să ţii totul. De aceea, învăţătura Lui începe cu lecţia:
Să ai, dă totul tuturor.

6.  Acesta e un pas foarte preliminar şi singurul pe care trebuie să îl faci tu însuţi. Nu e necesar nici măcar să îl duci la bun sfârşit tu însuţi, dar este necesar să te întorci în direcţia aceasta. Odată ce ai ales să apuci această cale, te pui la cârma călătoriei, unde tu şi numai tu trebuie să rămâi. S-ar putea să ţi se pară un pas ce accentuează conflictul în loc să îl rezolve, căci este primul pas în inversarea percepţiei tale şi în întoarcerea ei cu partea care trebuie în sus. Aceasta este în conflict cu percepţia răsturnată pe care nu ai abandonat-o încă, ori schimbarea de direcţie nu ar fi fost necesară. Unii rămân mult timp la acest pas, trecând prin conflicte foarte acute. În acest moment, pot încerca să accepte conflictul, în loc să facă pasul următor spre rezolvarea acestuia. Din moment ce au făcut primul pas însă, vor fi ajutaţi. Odată ce au ales ce nu pot duce la bun sfârşit de unii singuri, nu mai sunt singuri.

B.  Să ai pace, predă pace ca să o înveţi

1.  Toţi cei ce cred în separare au o frică fundamentală de ripostă şi abandon. Crezând în atac şi respingere, asta percep, predau şi învaţă. Aceste idei demente sunt rezultatul clar al disocierii şi proiecţiei. Eşti ce predai, dar este evident că poţi preda greşit şi deci că îţi poţi preda ce e greşit. Mulţi au crezut că îi atac, deşi era limpede că nu îi atacam. Un student dement învaţă lecţii ciudate. Ce trebuie să recunoşti e că, atunci când nu împărtăşeşti un sistem de gândire, îl slăbeşti. De aceea, cei ce cred în el percep asta ca un atac la adresa lor. Căci fiecare se identifică cu propriul sistem de gândire şi fiecare sistem de gândire se axează pe ce crezi că eşti. Dacă centrul sistemului de gândire e adevărat, din el se extinde numai adevăr. Dar, dacă la centrul lui e o minciună, din el emană numai amăgire.

2.  Toţi profesorii buni îşi dau seama că numai o schimbare fundamentală va dura, dar nu încep la acest nivel. Întărirea motivaţiei pentru schimbare e întâiul şi primul lor obiectiv. Şi, tot acesta, obiectivul lor ultim şi final. Tot ce trebuie să facă un profesor ca să garanteze o schimbare e să sporească motivaţia studentului pentru schimbare. O schimbare de motivaţie e o schimbare a minţii, iar asta va produce inevitabil o schimbare fundamentală pentru că mintea e fundamentală.

3.  Primul pas în procesul de inversare sau desfacere e desfacerea noţiunii de a căpăta. Aşadar, prima lecţie a Spiritului Sfânt a fost: „Să ai, dă totul tuturor". Am spus că acesta poate spori conflictul pentru o vreme, iar acum putem lămuri asta şi mai bine. În acest moment, egalitatea dintre a avea şi a fi nu se percepe încă. Până se percepe, a avea pare a fi opusul lui a da. De aceea, prima lecţie pare să conţină o contradicţie, din moment ce o învaţă o minte în conflict. Iar asta înseamnă o motivaţie în conflict, lecţia - prin urmare - neputând fi învăţată încă în mod consecvent. În plus, mintea studentului proiectează propriul ei conflict, aşa că nu percepe nicio consecvenţă în minţile altora, făcându-l să le suspecteze motivaţiile. Iată adevăratul motiv pentru care, în multe privinţe, prima lecţie e cel mai greu de învăţat. În ciuda faptului că eşti încă puternic conştient de eul din tine şi reacţionezi, cu precădere, la eul din alţii, ţi se predă să reacţionezi la amândouă ca şi cum ce crezi nu ar fi adevărat.

4.  Cu capul în jos ca întotdeauna, eul consideră prima lecţie dementă. De fapt, asta e singura lui alternativă, din moment ce cealaltă posibilitate - mult mai inacceptabilă pentru el - ar fi, desigur, aceea că el este dement. Judecata eului, aici ca întotdeauna, e predeterminată de ce este el. Schimbarea fundamentală se va petrece totuşi odată cu schimbarea minţii celui ce gândeşte. Între timp, claritatea sporită a Vocii Spiritului Sfânt face imposibil ca studentul să nu asculte. O vreme, primeşte deci mesaje contradictorii şi le acceptă pe amândouă.

5.  Ca să ieşi din conflictul existent între două sisteme de gândire opuse, e clar că trebuie să alegi unul şi să renunţi la celălalt. Dacă te identifici cu propriul sistem de gândire - un lucru fără ieşire - şi dacă accepţi două sisteme de gândire în complet dezacord, pacea minţii e cu neputinţă. Dacă le predai pe amândouă - un lucru pe care precis îl vei face cât timp le accepţi pe amândouă -, predai şi înveţi conflict. De vrut însă vrei pace, căci nu ai fi chemat într-ajutor Vocea pentru pace. Lecţia Ei nu e dementă; dement este conflictul.

6.  Nu poate exista conflict între sănătatea şi demenţa minţii. Numai una e adevărată, aşa că numai una e reală. Eul încearcă să te convingă că tu hotărăşti care dintre voci e adevărată, dar Spiritul Sfânt te învaţă că adevărul a fost creat de Dumnezeu şi că hotărârea ta nu poate să îl schimbe. Când începi să realizezi puterea tihnită a Vocii Spiritului Sfânt şi consecvenţa Ei desăvârşită, mintea ta va începe să realizeze că încerci să desfaci o hotărâre deja luată irevocabil pentru tine. Iată de ce ţi-am sugerat mai înainte să nu uiţi să Îi îngădui Spiritului Sfânt să Îl aleagă El pe Dumnezeu pentru tine.

7.  Nu ţi se cere să iei hotărâri demente, deşi poţi să crezi că ţi se cere aşa ceva. Dar să crezi că tu hotărăşti ce sunt creaţiile lui Dumnezeu trebuie să fie o dovadă de demenţă. Spiritul Sfânt percepe conflictul exact aşa cum este. De aceea, a doua Lui lecţie este:
Să ai pace, predă pace ca să o înveţi.

8.  E tot un pas preliminar, de vreme ce a avea şi a fi nu sunt puse încă pe picior de egalitate. Dar e un pas mai avansat decât primul, care e de fapt doar începutul inversării gândirii. În al doilea pas, afirmi explicit ce vrei. E, aşadar, un pas în direcţia ieşirii din conflict, de vreme ce înseamnă că ai cântărit alternativele şi ai ales-o pe cea care îţi pare mai dezirabilă. Cu toate acestea, expresia „mai dezirabilă" continuă să dea de înţeles că dezirabilul are grade. De aceea, deşi e un pas esenţial în direcţia deciziei ultime, e clar că nu e pasul final, încă nu s-a acceptat faptul că miracolele nu au o ordine a dificultăţii, căci ce e dorit pe deplin nu este dificil. A dori pe deplin înseamnă a crea, iar crearea nu poate fi dificilă dacă Dumnezeu Însuşi te-a creat creator.

9.  Al doilea pas, atunci, e tot perceptual, deşi e un pas uriaş în direcţia percepţiei unificate ce reflectă modul de-a cunoaşte al lui Dumnezeu. Făcând acest pas şi ţinând-o în direcţia aceasta, vei înainta spre centrul sistemului tău de gândire, unde se va petrece schimbarea fundamentală. În al doilea pas, progresul e intermitent, dar al doilea pas e mai uşor decât primul pentru că urmează. Realizarea că trebuie să urmeze demonstrează conştientizarea crescândă a faptului că Spiritul Sfânt te va conduce.

- VA URMA -

C. Veghează numai pentru Dumnezeu şi Împărăţia Sa

“A Course in Miracles”