1. Dar, dacă Spiritul Sfânt poate să comute într-o binecuvântare fiece sentinţă pe care ai pronunţat-o asupra ta, atunci nu poate fi vorba de un păcat. Păcatul e singurul lucru din întreaga lume care nu poate să se schimbe. E imuabil. Şi lumea depinde de imuabilitatea lui. Vraja lumii poate părea să ascundă durerea păcatului de păcătoşi, şi să amăgească cu sclipiri şi şiretenii. Dar ştie fiecare că preţul păcatului e moartea. Şi aşa şi e. Căci păcatul e solicitarea morţii, dorinţa de a face temelia acestei lumi la fel de sigură cum e iubirea, la fel de demnă de încredere cum este Cerul şi la fel de tare cum este Însuşi Dumnezeu. Lumea e la adăpost de iubire pentru toţi cei ce cred că păcatul e posibil. Şi nu se va schimba. Dar e posibil oare ca lucrurile pe care Dumnezeu nu le-a creat să împărtăşească atributele creaţiei Sale, când i se opun în toate privinţele?
2. Nu se poate ca dorinţa de moarte a „păcătosului" să fie la fel de tare ca Voinţa de viaţă a lui Dumnezeu. Şi nici baza unei lumi pe care nu a făcut-o El nu poate fi la fel de fermă şi de sigură cum este Cerul. Cum e posibil ca iadul şi Cerul să fie acelaşi lucru? Şi e posibil oare ca lucrurile ce nu le-a voit El să nu poată fi schimbate? Ce altceva e imuabil în afară de Voia Sa? Şi, în afară de ea, ce poate avea aceleaşi însuşiri ca ea? Ce dorinţă ar putea să se ridice împotriva Voii Sale, şi să fie imuabilă? Dacă ţi-ai putea da seama că, în afară de Voia lui Dumnezeu, nimic nu e neschimbător, cursul acesta nu ar prezenta dificultăţi pentru tine. Căci asta este tocmai ce nu crezi. Dar nu ai putea crede altceva, dacă te-ai uita ce e de fapt.
3. Să revenim la ce am spus mai înainte şi să examinăm totul mai atent. Cu siguranţă, fie Dumnezeu este nebun, fie lumea aceasta e un tărâm al nebuniei. Niciunul dintre Gândurile Lui nu are sens în cadrul acestei lumi. Şi nimic din ce crede lumea că e adevărat nu are înţeles în Mintea Lui. Ce nu are nici sens, nici înţeles este demenţă. Şi ce e nebunie nu are cum să fie adevăr. Dacă ar fi adevărată chiar şi o singură convingere preapreţuită aici, atunci fiecare Gând pe care l-a avut vreodată Dumnezeu e o iluzie. Şi, dacă e adevărat chiar şi un singur Gând de-al Său, atunci toate convingerile cărora lumea le dă vreun înţeles sunt false şi nu au niciun sens. Aceasta e alegerea pe care o faci. Să nu încerci să o vezi altfel, şi nici să nu o suceşti în ce nu este. Căci numai decizia aceasta poţi să o iei tu. Restul depinde de Dumnezeu, şi nu de tine.
4. Să justifici o singură valoare pe care o susţine lumea înseamnă să negi sănătatea mintală a Tatălui tău şi a ta. Căci Dumnezeu şi Fiul Lui preaiubit nu gândesc diferit. Şi tocmai concordanţa modurilor Lor de a gândi face Fiul cocreator cu Mintea al Cărui Gând l-a creat. Aşa că, dacă alege să creadă un singur gând opus adevărului, a decis că nu e Fiul Tatălui său, pentru că Fiul e nebun, iar sănătatea mintală trebuie să fie departe atât de Tată, cât şi de Fiu. Tu eşti convins de acest lucru. Să nu crezi că această convingere depinde de forma pe care o ia. Cine consideră că lumea e sănătoasă în vreun fel la minte, că se justifică vreun gând de-al ei sau că o susţine vreo formă de raţiune, crede că acest lucru e adevărat. Păcatul nu este real din cauză că Tatăl şi Fiul nu sunt demenţi. Lumea aceasta e lipsită de înţeles din cauză că se bazează pe păcat. Cine ar putea crea ceva neschimbător dacă nu e ceva ce se bazează pe adevăr?
5. Spiritul Sfânt are puterea să schimbe întreaga temelie a lumii pe care o vezi în altceva: o bază nedementă, pe care să se întemeieze o percepţie sănătoasă; să se perceapă o altă lume. Una în care nimic nu se contrazice din ce l-ar duce pe Fiul lui Dumnezeu la bucurie şi sănătate mintală. Nimic nu atestă moartea şi cruzimea, separarea şi diferenţele. Căci toate una se percep aici şi nimenea nu pierde, ca să câştige fiecare.
6. Verifică-ţi toate convingerile în raport cu această unică cerinţă şi înţelege că tot ce o satisface e demn de credinţa ta. Dar nimic altceva. Ce nu e iubire e păcat, fiecare dintre ele percepând-o pe cealaltă dementă şi fără înţeles. Iubirea e baza unei lumi total nebune în ochii celor păcătoşi, care cred că drumul lor duce la sănătate mintală. Dar păcatul e la fel de dement în ochii iubirii, a cărei privire blândă trece de nebunie şi se opreşte în pace asupra adevărului. Fiecare vede o lume imuabilă, după cum defineşte fiecare adevărul neschimbător şi veşnic al identităţii tale. Şi fiecare reflectă un mod de a vedea ce trebuie să fie Tatăl şi Fiul, pentru a face punctul de vedere respectiv semnificativ şi sănătos.
7. Funcţia ta specială e forma specială în care îţi apare mai raţional şi mai semnificativ faptul că Dumnezeu nu e dement. Conţinutul e acelaşi. Forma se potriveşte atât nevoilor tale speciale, cât şi timpului şi locului special în care crezi că te găseşti, şi în care poţi să te eliberezi de loc şi timp, şi de tot ce crezi că trebuie să te limiteze. Fiul lui Dumnezeu nu poate fi legat nici de timp, nici de loc, de niciun lucru pe care nu l-a voit Dumnezeu. Dar, dacă Voia Lui este considerată nebunie, atunci forma sănătăţii mintale care o face cel mai acceptabilă pentru cei ce sunt demenţi cere o alegere specială. Iar alegerea aceasta nu o pot face cei demenţi, a căror problemă este tocmai faptul că alegerile lor nu sunt libere şi nu se fac cu raţiune, în lumina bunului simţ.
8. Ar fi o nebunie să li se încredinţeze mântuirea celor demenţi. Deoarece Dumnezeu nu e nebun, El a numit pe Cineva ca El de sănătos la minte, să înalţe o lume mai sănătoasă în ochii tuturor celor ce au ales demenţa ca propria lor mântuire. Şi Acestuia I-e dat să aleagă forma cea mai potrivită pentru fiecare; una ce nu va ataca lumea pe care o vede fiecare, ci va intra în ea, în linişte, să îi arate că e nebun. Acesta nu face decât să îi indice o alternativă, un alt mod de a privi ce a văzut până atunci şi ce recunoaşte a fi lumea în care trăieşte şi pe care a crezut, până atunci, că a înţeles-o.
9. Acum el trebuie să o pună sub semnul îndoielii, căci alternativa are o formă pe care nu o poate nega, nici trece cu vederea, nici omite. Funcţia specială a fiecăruia e concepută de aşa natură încât să o perceapă posibilă şi tot mai dezirabilă, căci îi dovedeşte că e o alternativă pe care o vrea cu adevărat. De pe poziţia aceasta, păcătoşenia lui - şi tot păcatul pe care îl vede în lume - îi oferă tot mai puţin. Până ajunge să înţeleagă că ea l-a costat sănătatea mintală, şi că stă între el şi speranţa lui de-a fi sănătos mintal. Şi nu e lăsat fără putinţa de-a scăpa de nebunie, căci el are un rol special în scăparea tuturor. Nu poate fi lăsat pe dinafară, fără o funcţie specială în speranţa păcii, după cum nici Tatăl nu poate să Îşi nesocotească Fiul şi să îl neglijeze cu o nepăsare indolentă.
10. Pe ce se poate conta, dacă nu pe Iubirea lui Dumnezeu? Şi unde sălăşluieşte sănătatea mintală, dacă nu în El? Cel Ce vorbeşte pentru El ţi-o poate arăta în alternativa pe care a ales-o special pentru tine. E Voia lui Dumnezeu să ţi-o aminteşti şi să ieşi astfel din cea mai profundă jale la deplină bucurie. Acceptă funcţia ce ţi s-a desemnat în planul lui Dumnezeu de-a arăta Fiului Său că iadul şi Cerul nu sunt acelaşi lucru, ci lucruri diferite. Şi că în Cer Ei sunt cu toţii acelaşi lucru, fără diferenţele ce ar fi făcut un iad din Cer şi un cer din iad, dacă ar fi fost posibilă o asemenea demenţă.
11. Întreaga concepţie că cineva poate să piardă nu face decât să reflecte principiul subiacent că Dumnezeu trebuie să fie dement. Căci, în lumea aceasta, pare că unul trebuie să câştige pentru că altul a pierdut. Dacă lucrul acesta ar fi adevărat, Dumnezeu chiar e nebun! Dar ce e convingerea aceasta, dacă nu o formă a principiului şi mai fundamental: „Păcatul e real şi domneşte lumea"? Pentru fiecare mic câştig, cineva trebuie să piardă şi să plătească suma exactă în sânge şi în suferinţă. Căci altfel ar triumfa răul şi distrugerea ar fi preţul total al oricărui câştig. Tu, care crezi că Dumnezeu este nebun, uită-te cu atenţie la asta şi înţelege că fie Dumnezeu este dement, fie asta, dar nu şi una, şi alta.
12. Mântuirea este renaşterea ideii că nimeni nu poate pierde ca să câştige cineva. Şi trebuie să câştige toată lumea, dacă e să câştige cineva. Aici se redă sănătatea mintală. Şi, pe această singură piatră a adevărului, credinţa în veşnica sănătate mintală a lui Dumnezeu se poate sprijini cu încredere deplină şi în pace deplină. Raţiunea e satisfăcută, căci aici pot fi corectate toate convingerile demente. Iar, dacă lucrul acesta e adevărat, păcatul trebuie să fie imposibil. Asta e piatra pe care stă mântuirea, poziţia prielnică din care Spiritul Sfânt dă direcţie şi înţeles planului în care funcţia ta specială are un rol. Căci aici funcţia ta specială se întregeşte, pentru că împărtăşeşte funcţia întregului.
13. Ţine minte că toată ispita nu e decât atât: convingerea smintită că demenţa lui Dumnezeu te-ar face sănătos la minte şi ţi-ar da ce vrei; că fie Dumnezeu, fie tu trebuie să pierdeţi în faţa nebuniei, din cauză că ţelurile voastre nu pot fi reconciliate. Moartea cere viaţă, dar viaţa nu se menţine cu orice preţ.
Nimeni nu poate suferi ca să se împlinească Voia lui Dumnezeu. Mântuirea este Voia Lui din cauză că o împărtăşeşti. Nu doar pentru tine, ci pentru Sinele Care e Fiul lui Dumnezeu. El nu poate să piardă pentru că, dacă ar putea, pierderea ar fi a Tatălui său, dar în El nu e posibilă nicio pierdere. Iar lucrul acesta este sănătos pentru că este adevărul.
„A COURSE IN MIRACLES”
