1. O lecţie străveche nu se învinge punând vechiul şi noul în contrast. Nu se înfrânge ca să se cunoască adevărul, nici nu se combate să piardă în faţa atracţiei adevărului. Nu e de pregătit nicio luptă; nici timp nu e de consumat, nici planuri de croit pentru a introduce noul. Se dă o luptă străveche împotriva adevărului, dar adevărul nu răspunde. Cine s-ar putea răni într-un astfel de război, dacă nu cumva se răneşte singur? Nu are duşman de fapt. Şi pot să îl atace oare nişte vise?
2. Să reexaminăm ce pare să stea între tine şi adevărul tău de sine. Căci sunt paşi de făcut în renunţarea la acesta. Primul e o decizie pe care o iei. Dar, după aceea, adevărul ţi-e bun dat. Tu vrei să stabileşti adevărul. Şi, prin dorinţa ta, stabileşti două alternative între care să alegi de fiecare dată
când crezi că trebuie să iei o decizie în privinţa unui lucru. Niciuna dintre ele nu e adevărată. Şi nici diferite nu sunt. Trebuie însă să le vedem pe amândouă înainte de-a putea să vezi, dincolo de ele, unica alternativă care e o opţiune diferită. Dar nu în visele pe care le-ai făcut, ca să îţi poată fi obscură.
3. Opţiunile între care alegi nu prezintă o alternativă şi îţi dau doar iluzia liberei alegeri, căci va avea un singur rezultat ori-ori. Deci nu prezintă o alternativă. Conducătorul şi condusul apar ca roluri separate, fiecare părând să aibă avantaje pe care nu vrei să le pierzi. Aşa că speranţa satisfacţiei şi a păcii pare să stea în fuziunea lor. Te vezi împărţit între aceste două roluri, de-a pururi rupt în două. Şi fiece prieten sau duşman devine un mijloc de-a te ajuta să te salvezi din situaţia aceasta.
4. Poate o numeşti iubire. Poate crezi că, în sfârşit, omorul e justificat. Îl urăşti pe cel căruia i-ai dat rolul de conducător când vrei să îţi revină ţie, şi urăşti că nu şi-l asumă când vrei să trezeşti condusul din tine şi să renunţi la rolul de conducător. Iată pentru ce ţi-ai făcut fratele şi pentru ce ai învăţat să crezi că acesta este rostul lui. Dacă nu serveşte acestui scop, nu şi-a îndeplinit funcţia pe care i-ai acordat-o. Aşa că îşi merită moartea, căci nu are rost şi nici folos pentru tine.
5. Şi el? Ce vrea de la tine? Ce altceva să vrea decât ce vrei tu de la el? La fel de uşor, viaţă sau moarte, căci ce alegi alegi şi pentru el. Îi adresezi două chemări, şi tot aşa el ţie. Între acestea două ai de ales, căci din ele decurge un rezultat diferit. Nu contează de ţi-e conducător sau ţi-e condus, căci ai ales moartea. Dar, dacă cere moarte sau cere viaţă, ură sau iertare şi ajutor, nu rezultă acelaşi lucru. Auzi una, şi eşti separat de el şi bun pierdut. Auzi-o însă pe cealaltă, şi te uneşti cu el şi, în răspunsul tău, se găseşte mântuirea. Vocea pe care o auzi în el nu e decât a ta. Ce îţi cere el? Ascultă bine! Căci cere ce va veni la tine, căci vezi un chip de-al tău şi îţi auzi propria voce cerând ce vrei tu.
6. Înainte de-a răspunde, stai un pic să te gândeşti la următorul lucru:
Răspunsul pe care i-l dau fratelui meu este ce cer eu însumi.
Şi ce învăţ referitor la el e ce învăţ referitor la mine însumi.
Să aşteptăm apoi o clipă şi să stăm liniştiţi, uitând tot ce am crezut că am auzit, amintindu-ne cât de mult nu cunoaştem. Fratele acesta nici nu ne conduce, nici nu e condus de noi, ci merge alăturea de noi pe exact acelaşi drum. Este ca noi, la fel de aproape sau de departe de ce îl vrem pe cât îl vom lăsa să fie. Nu avem nimic de câştigat de nu are şi el cu noi, şi regresăm dacă nu avansează. Să nu îl iei de mână mânios, ci drăgăstos, căci în progresul lui ţi-l treci la socoteală pe al tău. Şi facem drumul separat de nu îl ţii la loc sigur, lângă tine.
7. Din moment ce e egalul tău în Iubirea lui Dumnezeu, vei fi mântuit de toate aparenţele şi vei răspunde Cristosului Care te cheamă. Stai liniştit şi ascultă. Nu gândi gânduri străvechi. Uită lecţiile triste pe care le-ai învăţat despre acest Fiu al lui Dumnezeu care te cheamă. Cristos îi cheamă pe toţi cu aceeaşi tandreţe, nevăzând conducători şi conduşi, şi neauzind decât un singur răspuns la toţi. Deoarece aude o singură Voce, El nu poate auzi un răspuns diferit de cel pe care l-a dat când L-a desemnat Dumnezeu unicul Lui Fiu.
8. Stai foarte liniştit o clipă. Vino fără să te gândeşti la ce ai învăţat până acum şi lasă deoparte toate imaginile pe care le-ai făcut vreodată. Vechiul va dispărea în faţa noului fără împotrivirea sau intenţia ta. Nu se va produce niciun atac asupra lucrurilor care ai crezut că sunt preţioase şi cer îngrijire. Nu se va produce niciun asalt asupra dorinţei tale de-a auzi o chemare ce nu s-a făcut nicicând. Nimic nu te va răni în acest loc sfânt, unde vii să asculţi în linişte şi să înveţi adevărul despre ce vrei de fapt. Nu ţi se va cere să înveţi mai mult de atât. Dar, auzindu-l, vei înţelege că nu trebuie decât să ieşi de aici fără gândurile pe care nu le-ai vrut şi care nu au fost adevărate niciodată.
9. Iartă-i fratelui tău toate aparenţele, care nu sunt decât lecţii străvechi pe care ţi le-ai predat despre păcătoşenia din tine. Auzi doar cum cere îndurare şi dezlegare de toate imaginile înfricoşătoare pe care le deţine despre ce este el şi ce trebuie să fii tu. Se teme să meargă cu tine şi crede că un loc puţin mai în faţă sau puţin mai în urmă ar fi, probabil, un loc mai sigur pentru el. Poţi oare să progresezi dacă gândeşti la fel, înaintând doar când vrea el să regreseze şi rămânând în urmă când vrea să o ia înainte el? Căci uiţi astfel ţelul călătoriei, care nu e decât să te decizi să mergi cu el, aşa încât niciunul să nu conducă, şi nici să nu fie condus. Aşa, este un drum pe care îl parcurgeţi împreună, nu singuri. Şi, prin decizia aceasta, se schimbă rezultatul învăţării, căci a renăscut Cristos pentru amândoi.
10. O singură clipă petrecută fără vechile tale idei despre cine e marele tău tovarăş de drum şi despre ce ar trebui să ceară va fi de ajuns să se întâmple acest lucru. Şi vei percepe că scopul lui este acelaşi cu al tău. El cere ce vrei tu şi are nevoie de acelaşi lucru ca şi tine. Poate că ia în el o altă formă, dar nu formei îi răspunzi. El cere şi tu primeşti, căci ai venit cu un singur scop: acela de-a învăţa că îţi iubeşti fratele cu o iubire frăţească. Iar, ca frate, are un Tată Care trebuie să fie acelaşi cu al tău, după cum şi el e, în realitate, ca şi tine.
11. Împreună, vă amintiţi moştenirea voastră comună şi o acceptaţi amândoi. De unii singuri, vi se refuză la amândoi. Nu e oare clar că, atâta vreme cât insişti să fii conducător sau condus, crezi că mergi singur, alăturea de nimeni? Acesta e drumul către nicăieri, căci nu ţi se poate da lumina câtă vreme mergi de unul singur, aşa că nu poţi să vezi pe unde mergi. Şi, bâjbâind de unul singur prin întuneric, te cuprinde deruta şi o senzaţie de îndoială neîncetată. Dar acestea sunt doar aparenţe despre ce e călătoria şi cum trebuie făcută. Căci, alăturea de tine, e Cel Ce îţi ţine lumina dinainte, să faci fiecare pas cu certitudinea şi siguranţa drumului. Legătura de la ochi poate, într-adevăr, să îţi întunece vederea, dar nu poate face drumul însuşi să devină întunecat. Iar Cel Ce călătoreşte cu tine are lumina.
„A COURSE IN MIRACLES”
