1. Promptitudinea cu care reacţionează eul la greşelile altor euri nu e genul de vigilenţă pe care vrea Spiritul Sfânt să îl întreţii. Eurile sunt critice prin prisma genului de „sens" pe care îl reprezintă. Ele înţeleg acest gen de sens, pentru că are sens pentru ele. Pentru Spiritul Sfânt, nu are niciun sens.
2. Pentru eu, să atragi atenţia asupra greşelilor şi să le „corectezi" e un lucru blând, drept şi bun. Are noimă pentru eu, care nu îşi dă seama ce sunt greşelile şi ce este corectarea. Greşelile ţin de eu, iar corectarea greşelilor stă în renunţarea la eu. Când îţi corectezi un frate, îi spui că nu are dreptate. Poate că nu are noimă ce spune pe moment şi, dacă vorbeşte din eu, precis nu va avea noimă ce spune. Dar sarcina ta e să îi spui că are dreptate. Nu i-o spui verbal, dacă vorbeşte prosteşte. El are nevoie de corecţie la un alt nivel, căci greşeala lui e la un alt nivel. El are însă dreptate, pentru că e un Fiu de-al lui Dumnezeu. Eul lui nu are dreptate niciodată, indiferent ce spune sau ce face.
3. Dacă atragi atenţia asupra greşelilor ce ţin de eul fratelui tău, precis vezi printr-al tău, pentru că Spiritul Sfânt nu îi percepe greşelile. Lucrul acesta trebuie să fie adevărat, din moment ce nu există comunicare între eu şi Spiritul Sfânt. Eul nu are noimă, iar Spiritul Sfânt nu încearcă să înţeleagă cele ce provin din el. Deoarece nu le înţelege, nu le judecă, ştiind că ce face eul nu are niciun înţeles.
4. Când reacţionezi la greşeli în orice fel, nu dai ascultare Spiritului Sfânt. El pur şi simplu nu le-a luat în seamă şi, dacă eşti atent la ele, nu Îl auzi pe El. Dacă nu Îl auzi pe El, dai ascultare eului tău şi eşti la fel de greu de înţeles ca fratele ale cărui greşeli le percepi. Asta nu poate fi o corecţie. Dar e mai mult decât o simplă lipsă de corecţie pentru el. E o renunţare la corecţie în tine însuţi.
5. Când un frate se poartă dement, îl poţi vindeca doar percepând sănătatea mintală din el. Dacă îi percepi greşelile şi le accepţi, le accepţi pe ale tale. Dacă vrei să le laşi pe ale tale în seama Spiritului Sfânt, trebuie să faci acelaşi lucru cu ale lui. Dacă acesta nu devine singurul tău mod de-a trata toate greşelile, nu vei putea înţelege cum se desfac toate greşelile. Oare nu e acelaşi lucru cu a-ţi spune că ce predai şi înveţi? Fratele tău are tot atâta dreptate ca tine şi, de crezi că nu are, pe tine te condamni.
6. Tu nu te poţi corecta pe tine. Se poate oare să îl corectezi pe altul? Dar poţi să îl vezi cu adevărat, căci e posibil să te vezi cu adevărat. Nu e răspunderea ta să îţi schimbi fratele, ci doar să îl accepţi aşa cum e. Greşelile lui nu vin din adevărul din el, şi numai acest adevăr îţi revine. Greşelile lui nu pot schimba adevărul din el şi nu pot avea niciun efect asupra adevărului din tine. A percepe greşeli în cineva şi a reacţiona la ele ca şi cum ar fi reale e totuna cu a le da realitate pentru tine. Nu vei scăpa fără să plăteşti pentru asta, nu pentru că ai fi pedepsit, ci pentru că urmezi călăuza greşită, aşa că te vei rătăci.
7. Greşelile fratelui tău nu ţin de el, după cum nici ale tale nu ţin de tine. Acordă realitate greşelilor lui, şi te-ai atacat pe tine. Dacă vrei să îţi găseşti drumul şi să nu îl pierzi, vezi doar adevărul alături de tine, căci mergeţi împreună. Spiritul Sfânt din tine iartă toate lucrurile din tine şi din fratele tău. Greşelile lui sunt iertate odată cu ale tale. Ispăşirea nu e mai separată decât iubirea. Ispăşirea nu poate fi separată pentru că vine din iubire. A încerca să îţi corectezi un frate înseamnă a crede în posibilitatea corecţiei efectuate de tine, iar asta nu poate fi decât aroganţa eului. Corecţia ţine de
Dumnezeu, Care nu cunoaşte aroganţă.
8.Spiritul Sfânt iartă totul pentru că Dumnezeu a creat totul. Nu îţi asuma funcţia Lui, căci o vei uita pe-a ta. Acceptă doar funcţia vindecării în timp, căci acesta este rostul timpului. Dumnezeu ţi-a dat funcţia de-a crea în veşnicie. Nu trebuie să o înveţi, dar trebuie să înveţi să o doreşti. Iată la ce serveşte toată învăţătura. Iată utilitatea pe care o atribuie Spiritul Sfânt unei aptitudini de care nu ai nevoie, dar pe care ai făcut-o. Dă-I-o Lui! Tu nu înţelegi cum să o foloseşti. El te va învăţa cum să te vezi fără condamnare învăţând cum să vezi totul fără ea. Şi atunci, condamnarea nu va avea realitate pentru tine şi toate greşelile îţi vor fi iertate.
*** “A Course in Miracles” *** "Sunt binecuvântat ca Fiu al lui Dumnezeu."
