1. Ce mai rămâne, atunci, de desfăcut ca să îţi dai seama de Prezenţa Lor? Un singur lucru: ai un punct de vedere diferenţiat între momentele în care se justifică atacul şi cele în care crezi că e nedrept şi nepermis. Când îl percepi nedrept, crezi că se justifică o reacţie de mânie. Aşa că vezi ce e totuna ca diferit. Confuzia nu este limitată. Dacă se întâmplă să apară, va fi totală. Iar prezenţa ei, în orice formă, va ascunde Prezenta Lor. Ei fie sunt cunoscuţi cu claritate, fie nu sunt cunoscuţi deloc. Percepţia confuză va stopa cunoaşterea. Nu e vorba de dimensiunea confuziei sau de cât de mult conturbă. Simpla ei prezenţă o exclude pe a Lor şi Îi ţine necunoscuţi.
2. Ce înseamnă dacă percepi că anumite forme de atac sunt nedrepte faţă de tine? Înseamnă că trebuie să existe unele forme în care crezi că este drept. Pentru că, altfel, cum le-ai putea considera nedrepte pe unele dintre ele? Unele, prin urmare, capătă înţeles şi sunt percepute raţionale. Şi numai unele sunt considerate lipsite de înţeles. Iar asta neagă faptul că toate sunt lipsite de noimă, că sunt la fel de lipsite de cauză sau consecinţă, şi că nu pot avea niciun fel de efecte. Prezenţa Lor este umbrită de orice văl ce stă între strălucita Lor inocenţă şi conştientizarea faptului că e şi inocenţa ta, şi că îi aparţine deopotrivă fiecărei făpturi. Dumnezeu nu limitează. Iar ce e limitat nu poate să fie Cerul. Aşa că trebuie să fie iadul.
3. Nedreptatea şi atacul sunt o singură greşeală, atât de strâns unite încât, unde se percepe una, trebuie să se vadă şi cealaltă. Nu poţi fi nedreptăţit. Convingerea că eşti e doar o altă formă a ideii că eşti văduvit de cineva ce nu eşti tu. Proiecţia cauzei sacrificiului stă la rădăcina tuturor lucrurilor pe care le percepi nedrepte şi nemeritate. Dar tu eşti cel ce ţi le cere, dintr-o profundă nedreptate faţă de Fiul lui Dumnezeu. Nu ai alt duşman decât pe tine; şi eşti, într-adevăr, duşmanul lui căci nu îl cunoşti ca unul şi acelaşi cu tine. Ce poate fi mai nedrept decât să fie văduvit de ce e el, să i se nege dreptul de-a fi el însuşi şi să i se ceară să sacrifice Iubirea Tatălui său şi a ta ca pe ceva ce nu i se cuvine?
4. Fereşte-te de ispita de-a te percepe nedreptăţit. În acest fel de a vedea, cauţi să găseşti o inocenţă care nu este a Lor, ci numai a ta, cu preţul vinovăţiei altcuiva. Poate oare inocenţa să fie cumpărată dând altcuiva vinovăţia ta? Şi oare tocmai inocenţă vrea să obţină atacul tău asupra acestuia? Oare nu răsplată cauţi pentru propriul tău atac asupra Fiului lui Dumnezeu? Nu e mai sigur oare să crezi că eşti nevinovat de acesta şi victimizat în ciuda inocenţei tale? Oricum s-ar juca jocul vinovăţiei, cineva trebuie să piardă. Cineva trebuie să îşi piardă inocenţa ca altcineva să o poată lua de la el, făcând din ea propria lui inocenţă.
5. Tu crezi că fratele tău este nedrept cu tine pentru că socoteşti că unul dintre voi chiar trebuie să fie pentru a-l face inocent pe celălalt. Şi în acest joc percepi un singur scop pentru întreaga voastră relaţie. Şi pe acesta cauţi să îl adaugi la scopul care i s-a dat. Scopul Spiritului Sfânt este acela de-a lăsa să îţi devină cunoscută Prezenţa sfinţilor tăi Musafiri. Şi nimic nu se poate adăuga la acest scop, pentru că, în afară de acesta, lumea nu are niciun scop. Să adaugi sau să scazi ceva de la acest unic obiectiv înseamnă să vă sustrageti lumii şi ţie însuţi tot scopul pe care îl aveţi. Şi fiece nedreptate pe care pare să ţi-o pună în spinare lumea, tu ai pus-o asupra ei lipsind-o de scop şi de funcţia pe care o vede Spiritul Sfânt. Aşa i s-a negat simpla dreptate fiecărei făpturi de pe pământ.
6. Nu poţi să îţi închipui ce efect are această nedreptate asupra ta, care judeci nedrept şi vezi cum ai şi judecat. Lumea devine tot mai întunecată şi mai ameninţătoare, şi nu poţi percepe - ca să îţi lumineze drumul - nici urmă din toată scânteierea bucuroasă pe care o aduce mântuirea. Aşa că te vezi lipsit de lumină, abandonat în seama întunericului, lăsat pe nedrept fără vreun rost într-o lume zadarnică. Lumea e dreaptă pentru că Spiritul Sfânt a adus nedreptatea la lumina lăuntrică, iar acolo toată nedreptatea a fost rezolvată şi înlocuită cu toată dreptatea şi iubirea. Dacă percepi nedreptate pe undeva, nu trebuie decât să spui:
Prin asta neg Prezenţa Tatălui şi a Fiului.
Şi aş prefera să Îi cunosc pe Ei decât să văd nedreptatea, pe care Prezenţa Lor o spulberă.
„A COURSE IN MIRACLES”
