1. Pregăteşte-te acum pentru desfacerea inexistentului. Dacă ai înţelege deja diferenţa dintre adevăr şi iluzie, Ispăşirea nu ar avea înţeles. Clipa sfântă, relaţia sfântă, învăţătura Spiritului Sfânt şi toate mijloacele prin care se înfăptuieşte mântuirea nu ar avea niciun scop. Căci nu sunt decât aspecte ale planului de-a-ţi preschimba visele fricii în vise fericite, din care să te trezeşti uşor la cunoaştere. Nu pune acest lucru în sarcina ta, căci nu poţi distinge progresul de regres. Ti-ai considerat eşecuri câteva dintre cele mai mari progrese şi ţi-ai apreciat ca succese câteva dintre cele mai adânci regrese.
2. Să nu abordezi niciodată clipa sfântă după ce ai încercat să înlături toată frica şi ura din mintea ta. Asta e funcţia ei. Să nu încerci niciodată să îţi nesocoteşti vinovăţia înainte de-a cere ajutorul Spiritului Sfânt. Asta e funcţia Lui. Rolul tău e doar acela de a-I oferi puţină disponibilitate pentru a-L lăsa să înlăture toată frica şi ura, şi de a fi iertat. Pe mica ta credinţă, unită cu înţelegerea Lui, El va construi rolul tău în Ispăşire şi Se va încredinţa că îl împlineşti uşor. Şi, cu El, vei clădi o scară înfiptă în piatra solidă a credinţei, ridicându-se până la Cer. Şi nu o vei folosi să te urci la Cer de unul singur.
3. Prin relaţia ta sfântă, renăscută şi binecuvântată în fiecare clipă sfântă pe care nu o aranjezi tu, se vor ridica la Cer mii alături de tine. Poţi plănui aşa ceva? Sau ai putea să te pregăteşti pentru o astfel de funcţie? Şi totuşi, e posibil, pentru că vrea Dumnezeu. Şi nu Se va răzgândi în această privinţă. Lui Îi aparţin atât scopul, cât şi mijloacele. Ai acceptat una; cealaltă ţi se va furniza. Un scop ca acesta, fără mijloace, e de neconceput. El le va furniza tuturor celor ce Îi împărtăşesc scopul.
4. Visele fericite se împlinesc, nu pentru că sunt vise, ci numai pentru că sunt fericite. De aceea, ele trebuie să fie iubitoare. Mesajul lor este: „Facă-se Voia Ta", şi nu: „Vreau să fie altfel". Alinierea mijloacelor cu scopul este, pentru tine, o întreprindere de neînţeles. Nici nu îţi dai seama că ai acceptat ca scop al tău scopul Spiritului Sfânt, şi nu ai face decât să uzezi de mijloace nesfinte pentru împlinirea lui. Dramul de credinţă de care a avut nevoie ca să schimbe scopul e tot ce ţi se cere pentru a primi mijloacele şi a le folosi.
5. A-ţi iubi fratele ca tine însuţi nu e niciun vis. Şi nici relaţia ta sfântă nu e un vis. Tot ce rămâne din visele din ea e faptul că e tot o relaţie specială. Dar e foarte utilă Spiritului Sfânt, Care are aici o funcţie specială. Ea va deveni visul fericit prin care El le va putea răspândi bucurie miilor şi miilor ce cred că iubirea e frică, şi nu fericire. Lasă-L să împlinească funcţia pe care a dat-o relaţiei tale acceptând-o pentru tine, şi nu va lipsi nimic din ce ar face din ea ce ar vrea El să fie.
6. Când simţi că sfinţenia relaţiei tale e ameninţată, opreşte-te numaidecât şi oferă-I Spiritului Sfânt disponibilitatea de-a-L lăsa, în ciuda fricii, să înlocuiască această clipă cu clipa sfântă pe care vrei să o ai în schimb. El nu va da greş nicicând. Dar nu uita că relaţia ta e unitate; şi, de aceea, ce ameninţă pacea unuia trebuie să constituie o ameninţare egală pentru celălalt. Puterea participării la binecuvântarea ei stă în faptul că acum ţi-e imposibil - atât ţie, cât şi fratelui tău - să simţi frica de unul singur sau să încerci să te confrunţi cu ea de unul singur. Să nu crezi niciodată că e un lucru necesar sau chiar posibil. Dar, pe cât e el de imposibil, pe atât e de imposibilă venirea clipei sfinte doar la unul dintre voi, fără să îi parvină şi celuilalt. Şi va veni la amândoi la cererea unuia dintre voi, oricare.
7. Oricare dintre voi e mai sănătos la minte în momentul în care se percepe ameninţarea ar trebui să ţină minte cât de îndatorat îi este celuilalt şi câtă recunoştinţă i se cuvine acestuia, şi să se bucure că îşi poate plăti datoria aducându-vă fericire la amândoi. Să ţină minte acest lucru şi să spună:
Doresc să am această clipă sfântă, ca să o pot împărtăşi cu fratele meu, pe care îl iubesc.
Nu e posibil să o am fără el, şi nici el să o aibă fără mine.
Dar e cât se poate de posibil să o împărtăşim acuma amândoi.
Aleg, aşadar, această clipă să fie cea pe care I-o ofer Spiritului Sfânt, ca binecuvântarea Lui să poată coborî asupra noastră şi să ne ţină în pace pe amândoi.
„A COURSE IN MIRACLES”
