a) Trupul nestricăcios
3. Din eu au venit păcatul şi vinovăţia şi moartea, în opoziţie cu viaţa, cu inocenţa şi cu Voia lui Dumnezeu Însuşi. Unde se poate găsi o asemenea opoziţie, dacă nu în minţile bolnave ale celor demenţi, consacraţi nebuniei şi îndreptaţi împotriva păcii Cerului? Un lucru e sigur: Dumnezeu, Care nu a creat nici păcatul, nici moartea, nu te vrea legat de ele. El nu ştie nici de păcat, nici de rezultatele lui. Figurile înfăşurate în linţoliu din cortegiul funerar nu defilează în cinstea Creatorului lor, a Cărui Voie e ca ele să trăiască. Ele nu Îi urmează Voia, ci i se opun.
4. Şi ce e trupul înveşmântat în negru pe care vor să îl îngroape? Un trup pe care l-au consacrat morţii, un simbol al stricăciunii, un sacrificiu adus păcatului, oferit păcatului să se înfrupte din el ca să rămână viu; un lucru condamnat, osândit de propriul lui zămislitor şi jelit de fiecare bocitor ce se consideră una cu el. Tu, care crezi că l-ai condamnat pe Fiul lui Dumnezeu la aşa ceva, eşti arogant. Dar tu, care îl eliberezi, nu faci decât să cinsteşti Voia Creatorului său. Aroganţa păcatului, mândria vinovăţiei, mormântul separării, toate fac parte din nerecunoscuta ta consacrare morţii. Sclipiciul de vinovăţie cu care ai acoperit trupul îl va ucide. Căci eul ucide ce iubeşte, din cauză că i s-a supus. Dar, ce nu i se supune, eul nu poate să ucidă.
5. Ai o altă consacrare care ţine trupul perfect şi nestricăcios cât e util scopului tău sfânt. Trupul nu moare, după cum nu poate nici să simtă. El nu face nimic. Trupul în sine nu e nici stricăcios, nici nestricăcios. E chiar nimic. E rezultatul unei mici idei smintite ce poate fi corectată: ideea de stricăciune. Căci Dumnezeu a răspuns acestei idei demente cu a Lui: un Răspuns care nu L-a părăsit şi care aduce, de aceea, Creatorul în conştienţa fiecărei minţi ce I-a auzit Răspunsul şi L-a acceptat.
6. Ţie, care te-ai consacrat nestricăciunii, ţi s-a dat - prin acceptarea ta - puterea de-a elibera de stricăciune. Cum ţi s-ar putea preda mai bine primul şi cel mai important principiu dintr-un curs de miracole decât arătându-ţi că cel care pare cel mai greu poate fi realizat primul? Trupul poate doar să servească scopului tău. Aşa cum îl priveşti, aşa va părea să fie. Moartea, dacă ar fi adevărată, ar fi sistarea finală şi completă a comunicării, un lucru care e obiectivul eului.
7. Cei ce se tem de moarte nu văd cât de des şi cât de tare o cheamă, cerându-i să vină să îi scape de comunicare. Căci moartea e considerată o siguranţă, marea şi întunecata mântuitoare de lumina adevărului, răspunsul la Răspuns, reducătoarea la tăcere a Vocii care vorbeşte pentru Dumnezeu. Retragerea în moarte însă nu pune capăt conflictului. Capăt îi pune numai Răspunsul lui Dumnezeu. Obstacolul pretinsei tale iubiri de moarte, peste care trebuie să se reverse pacea, pare să fie foarte mare. Căci în el se ascund toate secretele eului, toate bizarele lui tertipuri de-a induce în eroare, toate ideile lui nesănătoase şi straniile lui fantezii. Iată capătul final al unirii, triumful facerii eului asupra creaţiei, victoria neînsufleţirii asupra Vieţii Înseşi.
8. Sub chenarul prăfuit al lumii lui distorsionate, eul vrea să îl întindă pe Fiul lui Dumnezeu, ucis din ordinele eului, dovadă - prin ruina lui - că Dumnezeu Însuşi e neputincios în faţa străşniciei eului, incapabil să ferească viaţa pe care a creat-o de cruda dorinţă a eului de a ucide. Fratele meu, copilul Tatălui nostru, ăsta e doar un vis al morţii. Nu există nici înmormântare, nici altare întunecate, nici porunci cumplite, nici scrântite ritualuri de condamnare la care să te ducă trupul. Nu cere să scapi de el. Eliberează-l însă de ordinele nemiloase şi neînduplecate pe care i le-ai dat şi iartă-i ce i-ai ordonat să facă. În exaltarea lui, i-ai poruncit să moară, căci numai moartea ar putea să învingă viaţa. Şi ce altceva decât demenţa ar putea să vadă înfrângerea lui Dumnezeu şi să o considere reală?
9. Frica de moarte va trece pe măsură ce ademenirea ei va ceda în faţa adevăratei atracţii a iubirii. Sfârşitul păcatului, care se cuibăreşte liniştit în siguranţa relaţiei tale, protejat de unirea ta cu fratele tău, şi gata să crească şi să devină o forţă colosală pentru Dumnezeu, e foarte aproape. Faza incipientă a mântuirii e păzită cu atenţie de iubire, ferită de fiece gând ce vrea să o atace şi pregătită în linişte să împlinească sarcina colosală pentru care ţi s-a dat. Scopul tău nou-născut e hrănit de îngeri, îngrijit de Spiritul Sfânt şi ocrotit de Dumnezeu Însuşi. Nu are nevoie de ocrotirea ta: e al tău. Căci nu are moarte şi sfârşitul morţii stă în el.
10. Ce pericol îi poate asalta pe inocenţi? Ce poate să îi atace pe nevinovaţi? Ce frică se poate strecura să tulbure pacea nepăcătoşeniei? Ce ţi s-a dat, chiar de e încă în faşă, comunică pe deplin cu Dumnezeu şi cu tine. În mâinile lui micuţe, ţine în deplină siguranţă - şi îţi întinde - fiece miracol pe care îl vei înfăptui. Miracolul vieţii nu are vârstă, fiind născut în timp, dar hrănit în veşnicie. Priveşte acest prunc, căruia i-ai dat un loc de odihnă prin faptul că ţi-ai iertat fratele, şi vezi în el Voia lui Dumnezeu. Aici renaşte pruncul din Betleem. Şi cine îl adăposteşte îl va urma, nu pe cruce, ci întru înviere şi viaţă.
11. Când ţi se pare ceva o sursă de frică, când eşti îngrozit de situaţii ce îţi fac trupul să tremure şi să fie cuprins de sudoarea rece a fricii, ţine minte că motivul e întotdeauna unul singur: eul l-a perceput ca simbol al fricii, un semn al păcatului şi al morţii. Ţine minte, atunci, că nici semnul, nici simbolul nu trebuie confundate cu sursa, căci ele trebuie să reprezinte altceva, diferit de ele. Înţelesul lor nu se poate găsi în ele, dar trebuie căutat în ce reprezintă ele. Şi pot să însemne, de aceea, totul sau nimic, potrivit adevărului sau falsităţii ideii pe care o reflectă. Confruntat cu o asemenea incertitudine aparentă în privinţa înţelesului, nu îl judeca. Adu-ţi aminte de Prezenţa sfântă a Celui Care ţi s-a dat să fie Sursa judecăţii. Dă-I Lui să îl judece pentru tine şi spune:
Ia-l de la mine şi priveşte-l, judecându-l pentru mine.
Să nu îl văd ca semn al păcatului şi al morţii, şi nici să nu îl folosesc pentru distrugere.
Învaţă-mă cum să nu fac din el un obstacol în calea păcii, ci să Te las să îl foloseşti pentru mine, pentru a înlesni venirea ei.
_următoarea temă:
D. Al patrulea obstacol: Frica de Dumnezeu
„A COURSE IN MIRACLES”
