Sentimentul separării de Dumnezeu

1.  Tu, care vrei pace, nu o poţi găsi decât prin iertare deplină. Nimeni nu poate învăţa un lucru dacă nu vrea să îl înveţe şi nu crede, într-un fel, că are nevoie de el. Deşi inexistentă în creaţia lui Dumnezeu, lipsa e foarte evidentă în ce ai făcut tu. De fapt, ea e diferenţa esenţială dintre ele. Lipsa dă de înţeles că ţi-ar fi mai bine într-o stare oarecum diferită de cea în care eşti. Până la „separare" - care e semnificaţia „căderii" - nu a lipsit nimic. Nu au existat deloc nevoi. Nevoile apar numai când te lipseşti tu. Acţionezi potrivit ordinii nevoilor pe care o stabileşti. La rândul ei, aceasta depinde de felul în care percepi ce eşti.

2.  Sentimentul separării de Dumnezeu e singura lipsă pe care trebuie de fapt să o corectezi. Acest sentiment al separării nu ar fi apărut niciodată dacă nu ţi-ai fi distorsionat percepţia adevărului şi nu te-ai fi perceput, prin urmare, cu lipsuri. Ideea ordonării nevoilor a apărut deoarece, făcând această greşeală fundamentală, te fragmentaseşi deja în niveluri cu diferite nevoi. Pe măsură ce te întregeşti, devii unul, iar nevoile tale devin şi ele una, în consecinţă. Nevoile unificate duc la acţiune unificată, căci se produce astfel o lipsă de conflict.

3.  Ideea de ordini ale nevoii - care decurge din greşeala originară că e posibil să fii separat de Dumnezeu - cere corecţie la propriul ei nivel înainte de-a putea corecta greşeala perceperii de niveluri. Nu te poţi purta cu eficacitate cât funcţionezi la diferite niveluri. Cât o faci însă, corecţia trebuie introdusă vertical, de jos în sus. Căci crezi că trăieşti în spaţiu, unde conceptele de „sus" şi „jos" au înţeles. În fond, spaţiul e tot atât de lipsit de înţeles ca timpul. Ambele sunt doar nişte credinţe.

4.  Adevăratul rost al acestei lumi e să o foloseşti pentru a-ţi corecta necredinţa. Nu vei putea controla niciodată efectele fricii tu însuţi, căci tu ai făcut frica şi crezi în ce ai făcut. În atitudine deci - deşi nu în conţinut - te asemeni Creatorului tău, Care crede pe deplin în creaţiile Lui pentru că le-a creat El. Credinţa produce acceptarea existenţei. Iată de ce poţi să crezi ce nimeni altul nu consideră adevărat. E adevărat pentru tine pentru că tu eşti cel ce l-a făcut.

5.  Toate aspectele fricii sunt neadevărate pentru că nu există la nivel creator şi, de aceea, nu există deloc. În măsura în care eşti dispus să îţi supui credinţele la acest test, în aceeaşi măsură îţi sunt corectate percepţiile. La trierea falsului de adevărat, miracolul urmează acest raţionament:
Iubirea desăvârşita alunga frica.

Dacă frica există,
Atunci iubirea desăvârşită nu există.
Dar:
Numai iubirea desăvârşită există.
Dacă există frică,
Ea produce o stare care nu există.
Crede asta şi vei fi liber. Numai Dumnezeu poate stabili soluţia aceasta, iar credinţa aceasta este darul Lui.


Iluzia nevoilor