Veşmintele
unui crin, ale trandafirului sau ale altei flori sunt în frumuseţe, fineţe a
texturii şi delicateţe peste orice ar putea produce arta umană. În timpul
vieţii sunt o frumuseţe vie.
Dantelele şi
mătăsurile noastre cele mai fine au, prin comparaţie, o frumuseţe moartă. Ele
încep să decadă şi să pălească de cum sunt terminate.
Până la maxima lui înflorire, frumuseţea
crinului e în continuă creştere. O haină care ar străluci mâine mai viu şi mai
viu decât azi, şi ar arăta variaţii similare de textură, ar fi cu nerăbdare
căutată fiindcă, oamenii extravaganţi, care iau deciziile şi pun banii în
circulaţie, sunt gata să plătească pentru cele mai bune lucruri, şi le-ar
cumpăra, chiar dacă ar ţine numai două săptămâni.
Dacă crinul,
cu inteligenţa lui limitată, s-ar teme şi ar fi speriat că soarele nu va răsări
mâine sau că nu va mai fi apă, sau bani în casă, sau cartofi în pivniţă, cu
siguranţă că ar ajunge o floare decăzută şi ofilită. Şi-ar cheltui forţa
îngrijorându-se că trebuie să adune şi să asimileze elementele necesare pentru
a deveni un crin.
Dacă orice
minte sau inteligenţa de orice grad se îngrijorează aşa şi se împovărează
dincolo de ceea ce îi e necesar azi, îşi suprimă puterea de a atrage ceea ce îi
e cu adevărat necesar pentru creşterea, sănătatea, puterea şi prosperitatea de
azi.
Vreau să spun
aici exact ceea ce spun, şi asta nu în sens metaforic, alegoric sau figurativ.
Vreau să spun că, aşa cum inteligenţa limitată a crinului, sau forţa minţii,
dacă preferi, fără să fie împovărată sau chinuită de grija zilei de mâine, îşi
atrage elementele de care are nevoie azi, exact aşa şi minţile umane
neîmpovărate de belele sau nelinişti îşi atrag tot ceea ce le e necesar pentru
ceasul acesta.
Nevoile
clipei sunt singurele nevoi reale. Ai nevoie de micul tău dejun în dimineaţa
aceasta, nu de micul dejun de mâine. Deşi nouă din zece dintre noi sunt direct
sau indirect îngrijoraţi în vreun fel în privinţa micului dejun de mâine, şi
aşa ne diminuăm mai mult sau mai puţin puterea necesară bucuriei, digestiei şi
asimilării micului dejun.
-
va
urma –
Prentice Mulford
