Decizia în favoarea nevinovăţiei

1.  Studentul fericit nu poate să se simtă vinovat în privinţa învăţării. Asta e ceva atât de esenţial pentru învăţare, încât nu trebuie uitat niciodată. Studentul lipsit de vinovăţie învaţă uşor pentru că gândurile lui sunt libere. Dar asta presupune recunoaştere că vinovăţia conturbă, nu mântuieşte, şi că nu are absolut nicio funcţie utilă.

2.  Poate că eşti obişnuit să foloseşti nevinovăţia doar ca să compensezi durerea vinovăţiei, şi nu o consideri ceva cu valoare în sine. Tu crezi că vinovăţia şi nevinovăţia sunt valoroase amândouă, fiecare în parte reprezentând un mod de a scăpa de ceea ce nu îţi oferă cealaltă. Nu o vrei pe nicicare fără cealaltă, căci - fără să le ai pe amândouă - nu te consideri întreg şi, de aceea, nu te consideri fericit. Dar eşti întreg numai în starea de nevinovăţie, şi numai în starea de nevinovăţie poţi fi fericit. Nu există niciun conflict aici. Dorinţa de vinovăţie - în orice fel, sub orice formă - te va face să pierzi aprecierea valorii nevinovăţiei tale şi o va face să piară din ochii tăi.

3.  Nu există compromis pe care să îl poţi face cu vinovăţia, şi să scapi de durerea pe care o potoleşte numai nevinovăţia. A învăţa e totuna cu a trăi aici, după cum a crea este totuna cu a fi în Cer. De câte ori pare să te atragă durerea vinovăţiei, ţine minte că, dacă îi cedezi, decizi în defavoarea fericirii tale şi nu vei învăţa cum să fii fericit. Spune-ţi, de aceea, cu blândeţe, dar şi cu convingerea născută din Iubirea lui Dumnezeu şi a Fiului Său:
Ce resimt voi şi face manifest.
Dacă sunt nevinovat, nu am de ce să mă tem.
Aleg să îmi declar acceptarea Ispăşirii, nu respingerea ei.
Vreau să îmi accept nevinovăţia făcând-o manifestă şi împărtăşind-o.
Să aduc Fiului lui Dumnezeu pacea care vine de la Tatăl său.

4.  În fiecare zi, ceas şi minut, chiar şi în fiece secundă, decizi între răstignire şi înviere, între eu şi Spiritul Sfânt. Eul e decizia de-a alege vinovăţia; Spiritul Sfânt e decizia de-a alege nevinovăţia. Puterea de decizie e tot ce ai. Opţiunile între care poţi să te decizi sunt fixe, pentru că nu există alte opţiuni în afară de iluzie şi adevăr. Iar ele nu se suprapun, pentru că sunt opuşi ireconciliabili, care nu pot fi adevăraţi amândoi. Eşti vinovat sau nevinovat, încătuşat sau liber, nefericit sau fericit.

5.  Miracolul te învaţă că ai ales nevinovăţia, libertatea şi bucuria. Nu e o cauză, ci un efect. E rezultatul firesc al alegerii corecte, demonstrând fericirea ta care decurge în urma opţiunii de-a fi liber de vinovăţie. Toţi cei cărora le oferi vindecare ţi-o oferă la rândul lor. Toţi cei pe care îi ataci ţin la ei atacul şi îl cultivă făcându-ţi din el o vină. Dacă o face sau nu o face nu va conta; vei crede că o face. E imposibil să oferi ce nu vrei fără această penalizare. Costul datului e primitul. Fie e o penalizare de pe urma căreia suferi, fie procurarea fericită a unei comori la care ţii.

6.  Penalizări nu i se impută niciodată Fiului lui Dumnezeu decât de el însuşi şi lui însuşi. Fiecare şansă care i se dă să vindece e încă un prilej de-a înlocui întunericul cu lumina şi frica cu iubirea. Dacă o refuză, se leagă de întuneric, pentru că nu a ales să îşi elibereze fratele şi să intre în lumină cu el. Înzestrând nimicul cu putere, el iroseşte veselul prilej de-a învăţa că nimicul nu are putere. Şi, nerisipind întunericul, a ajuns să se teamă de întuneric şi de lumină. Bucuria de-a învăţa că întunericul nu are nicio putere asupra Fiului lui Dumnezeu e lecţia fericită pe care o predă Spiritul Sfânt şi pe care ar vrea să o predai cu El. E bucuria Lui să o predea, după cum va fi şi a ta.

7.  Această simplă lecţie se predă în felul următor: nevinovăţia e invulnerabilitate. Aşadar, fă-ţi invulnerabilitatea manifestă tuturor. Învaţă-l pe fiecare că, orice ar încerca să îţi facă, deplina ta
libertate de credinţa că ţi se poate face vreun rău îi arată că e nevinovat. El nu îţi poate face niciun rău, iar tu, refuzând să îl laşi să creadă că îţi poate, îl înveţi că Ispăşirea, pe care ai acceptat-o pentru tine însuţi, e şi a lui. Nu e nimica de iertat. Nimeni nu îi poate face rău Fiului lui Dumnezeu. Vinovăţia lui e întru totul fără cauză şi, fără cauză fiind, nu poate exista.

8.  Dumnezeu e singura Cauză, şi vinovăţia nu ţine de El. Nu învăţa pe nimeni că ţi-a făcut vreun rău, căci, dacă îl înveţi pe altul, te înveţi pe tine însuţi că un lucru ce nu ţine de Dumnezeu are putere asupra ta. Lucrurile fără cauză nu pot exista. Nu le demonstra şi nu încuraja credinţa în ele în nicio minte. Aminteşte-ţi mereu că mintea e una, iar cauza e una şi ea. Vei învăţa comunicarea cu această unitate numai când vei învăţa să negi ce e lipsit de cauză şi să accepţi Cauza lui Dumnezeu ca fiind a ta. Puterea pe care a dat-o Dumnezeu Fiului este a lui, şi Fiul Lui nu poate să vadă sau să aleagă să vadă altceva fără să îşi impună penalizarea vinovăţiei, în locul întregii învăţături fericite pe care i-ar oferi-o bucuros Spiritul Sfânt.

9.  De câte ori alegi să iei decizii de unul singur, gândeşti distructiv şi decizia va fi greşită. Îţi va dăuna datorită noţiunii de decizie ce a dus la ea. Nu e adevărat că poţi lua decizii de unul singur sau numai pentru tine. Niciun gând al Fiului lui Dumnezeu nu poate avea efecte separate sau izolate. Fiece decizie se ia pentru întreaga Fiime, e îndreptată înăuntru şi în afară, şi influenţează o constelaţie mai mare decât orice ţi-ai imaginat vreodată.

10.  Cei ce acceptă Ispăşirea sunt invulnerabili. Dar cei ce cred că sunt vinovaţi vor reacţiona la vinovăţie, crezând-o mântuire, şi nu vor refuza să o vadă şi să devină părtaşi la ea. Ei cred că a spori vinovăţia înseamnă a se proteja. Şi nu vor izbuti să înţeleagă simplul fapt că ce nu vor trebuie să le dăuneze. Căci nu cred că ce vor este bun. Dar voia li s-a dat pentru că e sfântă şi le va aduce tot ce le trebuie, venind la fel de firesc ca pacea ce nu cunoaşte limite. Nu există lucruri de valoare cu care voia lor să nu îi poată înzestra. Dar, din cauză că nu îşi înţeleg voia, Spiritul Sfânt o înţelege pentru ei şi le dă ce vor - fără efort, fără încordare şi fără imposibila povară de-a decide singuri ce vor şi ce le trebuie.

11.  Nu va trebui niciodată să iei decizii de unul singur. Nu eşti lipsit de ajutor, un Ajutor care cunoaşte răspunsul. Oare vrei să te mulţumeşti cu puţinul - tot ce îţi poţi oferi singur -, când Cel Care îţi dă totul ţi-l va oferi pur şi simplu? El nu te va întreba niciodată ce ai făcut să meriţi darul lui Dumnezeu. Nu îţi pune, aşadar, nici tu această întrebare. Acceptă-I răspunsul, în schimb, căci ştie că meriţi tot ce îţi voieşte Dumnezeu. Nu încerca să scapi de darul dumnezeiesc pe care ţi-l oferă atât de liber şi de bucuros. Nu îţi oferă decât ce I-a dat Dumnezeu pentru tine. Nu trebuie să decizi dacă îl meriţi sau nu. Dumnezeu ştie că îl meriţi.

12.  Chiar vrei să negi adevărul deciziei lui Dumnezeu şi să înlocuieşti valoarea calmă şi neclintită pe care o acordă Fiului Său cu jalnica ta apreciere de sine? Nimic nu poate zdruncina convingerea lui Dumnezeu de puritatea desăvârşită a creaţiei Sale, căci este de o puritate totală. Nu decide în defavoarea ei, căci, fiind un lucru ce ţine de El, trebuie să fie adevărată. Pacea sălăşluieşte în fiecare minte care acceptă liniştită planul stabilit de Dumnezeu pentru Ispăşirea ei, renunţând la propriu-i plan. Nu cunoşti ce este mântuirea, căci nu o înţelegi. Nu lua nicio decizie privind ce e şi unde e, ci întreabă-L totul pe Spiritul Sfânt şi lasă toate deciziile pe seama blândelor Lui sfaturi.

13.  Cel Ce cunoaşte planul dumnezeiesc pe care vrea Dumnezeu să îl urmezi te poate învăţa care e acesta. Numai înţelepciunea Lui este în stare să te îndrume cum să îl urmezi. Fiece decizie pe care o întreprinzi de unul singur e doar un indiciu că vrei să defineşti ce este mântuirea şi de ce anume vrei să fii mântuit. Spiritul Sfânt ştie că toată mântuirea e debarasare de vinovăţie. Nu ai alt „duşman" şi, împotriva acestei distorsiuni ciudate a purităţii Fiului lui Dumnezeu, Spiritul Sfânt e singurul tău Prieten. El e puternicul protector al inocenţei ce te face liber. Şi e decizia Lui să desfacă tot ce îţi ascunde inocenţa de mintea ta înseninată.

14.  Lasă-L, aşadar, să fie singura Călăuză pe care o vei urma spre mântuire. El ştie drumul şi te conduce bucuros de-a lungul lui. Cu El, nu vei putea să nu înveţi că tot ce îţi voieşte Dumnezeu e voia ta. Fără călăuzirea Lui, vei crede că îl ştii singur şi vei decide în defavoarea păcii tale cu aceeaşi certitudine cu care ai decis că mântuirea se găseşte doar în tine. Mântuirea ţine de Cel Căruia Dumnezeu I-a dat-o pentru tine. El nu a uitat-o. Nu Îl uita, şi El va lua fiecare decizie pentru tine, pentru mântuirea ta şi pentru pacea lui Dumnezeu din tine.

15.  Nu căuta să estimezi valoarea Fiului lui Dumnezeu, pe care El l-a creat sfânt, căci a încerca aşa ceva înseamnă a-i evalua Tatăl şi a judeca în defavoarea Lui. Şi chiar că o să te simţi vinovat pentru această nelegiuire închipuită, pe care nimeni din lumea aceasta sau din Cer nu ar putea să o comită. Spiritul Sfânt te învaţă, pur şi simplu, că „păcatul" substituirii de sine pe tronul lui Dumnezeu nu e o sursă de vinovăţie. Ce nu se poate întâmpla nu poate avea efecte de care să te temi. Fii liniştit în credinţa pusă în Cel Ce te iubeşte şi vrea să te scoată din nebunie. Demenţa poate să fie opţiunea ta, dar nu este realitatea ta. Nu uita niciodată Iubirea lui Dumnezeu, Care te-a ţinut minte. Căci e de-a dreptul imposibil să Îşi poată lăsa vreodată Fiul să cadă din Mintea iubitoare în care a fost creat şi în care i s-a stabilit locaşul de-a pururi în pace deplină.

16.  Spune-I Spiritului Sfânt: „Decide Tu în locul meu", şi s-a făcut. Căci deciziile Lui reflectă ce cunoaşte despre tine Dumnezeu; şi, în această lumină, greşeala de orice fel devine cu neputinţă. De ce te-ai zbate atât de frenetic să anticipezi tot ce nu cunoşti, când toată cunoaşterea se află în spatele fiecărei decizii pe care o ia Spiritul Sfânt pentru tine? Învaţă ce sunt înţelepciunea şi Iubirea Lui, şi predă răspunsul Lui tuturor celor ce se zbat în întuneric. Căci decizi pentru ei şi pentru tine.

17.  Cât de cuviincios e să decizi totul prin Cel a Cărui Iubire egală li se dă egal tuturor! El nu îţi lasă pe nimeni pe dinafara ta. Şi îţi dă astfel ce e al tău, pentru că Tatăl tău vrea să împărtăşeşti ce e al tău cu El. În toate să fii condus de El şi să nu reconsideri. Ai încredere că va răspunde repede, sigur şi cu Iubire pentru toţi cei ce vor fi atinşi de decizie în orice fel. Şi vor fi atinşi cu toţii. Chiar vrei să îţi asumi singur răspunderea pentru încercarea de-a decide ce anume poate să le aducă numai bine tuturor? Ştii tu aşa ceva?

18.  Te-ai învăţat cel mai nefiresc lucru - să nu comunici cu Creatorul tău. Dar rămâi în strânsă comunicare cu El şi cu tot ce e în El, după cum e şi în tine. Dezvaţă-te de izolare cu ajutorul iubitoarei Lui călăuziri şi învaţă ce e comunicarea fericită pe care ai aruncat-o, dar pe care nu ai putut-o pierde.

19.  De câte ori nu eşti sigur ce să faci, gândeşte-te la Prezenţa Lui în tine şi spune-ţi doar aşa:
El mă conduce şi cunoaşte drumul, pe care eu nu îl cunosc.
El niciodată nu mă va opri de la ce vrea să învăţ.
Am încredere, de aceea, că îmi va comunica tot ce cunoaşte pentru mine.
Lasă-L apoi să te înveţe liniştit cum să îţi percepi nevinovăţia, care e deja acolo.

“A Course in Miracles”

Studentul fericit

1.  Spiritul Sfânt are nevoie de un student fericit, în care misiunea Lui să se poată realiza în mod fericit. Tu, care te-ai dedicat cu fermitate nefericirii, trebuie să recunoşti mai întâi că eşti nefericit, nu fericit. Spiritul Sfânt nu te poate învăţa fără acest contrast, căci eşti convins că nefericirea este fericire. Convingerea aceasta te-a derutat atât de mult, încât ai încercat să înveţi să faci ce nu poţi face niciodată, crezând că, dacă nu înveţi asta, nu vei fi fericit. Nu îţi dai seama că temelia care stă la baza acestui preabizar obiectiv al învăţării tale nu înseamnă absolut nimic. Şi totuşi, pentru tine, poate, încă are sens. Ai credinţă în nimic, şi vei găsi „comoara" pe care o cauţi. Dar vei adăuga încă o povară la mintea ta deja împovărată. Vei crede că nimicul e ceva de preţ şi îl vei preţui. Un ciob de sticlă, un fir de praf, un trup sau un război - e totuna pentru tine. Căci, dacă preţuieşti un singur lucru făcut din nimic, vei crede că nimicul poate fi preţios şi că poţi să înveţi cum să faci adevărat neadevărul.

2.  Spiritul Sfânt, văzând unde eşti, dar cunoscând că eşti altundeva, îşi începe lecţia de simplitate cu învăţătura fundamentală că adevărul e adevărat. E cea mai grea lecţie pe care o vei învăţa vreodată, fiind, la urma urmei, singura. Simplitatea e foarte dificilă pentru nişte minţi sucite. Gândeşte-te la toate distorsiunile pe care le-ai făcut din nimic; la toate formele şi sentimentele, acţiunile şi reacţiunile ciudate pe care le-ai ţesut din el. Nimic nu ţi-e atât de străin ca simplul adevăr şi nimic nu eşti mai puţin dispus să asculţi. Contrastul dintre ce e adevărat şi ce nu este e cât se poate de evident, dar nu îl vezi. Simplul şi evidentul nu le sunt clare celor care vor să îşi facă palate şi straie împărăteşti din nimic, crezându-se împăraţi cu coroane de aur din cauza acestora.

3.  Spiritul Sfânt vede toate aceste lucruri şi te învaţă, pur şi simplu, că nu sunt adevărate. Studenţilor nefericiţi care vor să îşi predea nimicul şi să se amăgească apoi că nu este nimic, Spiritul Sfânt le spune, liniştit şi ferm:
Adevărul e adevărat. Nimic altceva nu contează, nimic altceva nu e real, nimic altceva nu există. Lasă-Mă să fac Eu singura distincţie pe care nu o poţi face, dar pe care ai nevoie să o înveţi. Credinţa ta în nimic le amăgeşte. Oferă-Mi Mie credinţa ta şi o voi pune blând în sfântul loc al ei. Acolo nu vei găsi amăgire, ci numai simplul adevăr. Şi pe acesta îl vei iubi, pentru că îl vei înţelege.

4.  Ca tine, Spiritul Sfânt nu a făcut adevărul. Ca Dumnezeu, El ştie că adevărul e adevărat. El aduce lumina adevărului în întuneric şi o lasă să se răsfrângă asupra ta. Iar fraţii tăi o văd cum se răsfrânge şi, dându-si seama că nu tu ai făcut această lumină, văd în tine mai mult decât vezi tu. Ei vor fi studenţi fericiţi ai lecţiei pe care le-o aduce această lumină, pentru că îi învaţă eliberarea de nimic şi de toate lucrările nimicului. Până nu le aduci lumina, nu vor considera ca nimic lanţurile grele ce par să îi lege de deznădejde. Şi atunci vor vedea că lanţurile au dispărut şi că nu au putut fi decât nimic. Iar tu vei vedea asta odată cu ei. Deoarece i-ai învăţat bucuria şi eliberarea, vor deveni profesorii tăi de eliberare şi de bucurie.

5.  Când înveţi pe cineva că adevărul e adevărat, o înveţi şi tu odată cu el. Şi înveţi aşa că tocmai ce a părut cel mai greu a fost cel mai uşor. Învaţă să fii un student fericit. Nu vei învăţa niciodată cum să faci totul din nimic. Realizează însă că acesta a fost obiectivul tău şi recunoaşte cât de stupid a fost. Bucură-te că a fost desfăcut, căci - atunci când îl priveşti cu simplă onestitate - este desfăcut. Am spus mai înainte „Să nu te mulţumeşti cu nimic", căci ai crezut că nimicul te poate mulţumi. Nu e aşa.

6.  Dacă vrei să fii un student fericit, trebuie să îi dai Spiritului Sfânt toate câte ai învăţat, să le dezveţe pentru tine. Şi apoi poţi să începi să înveţi lecţiile voioase care vor veni rapid pe temelia fermă că adevărul e adevărat. Căci ce se clădeşte pe ea e adevărat, clădit pe adevăr. Universul învăţării se va deschide înaintea ta în toată simplitatea lui plină de graţie. Cu adevărul înainte, nu te vei uita înapoi.

7.  Studentul fericit întruneşte condiţiile învăţării în lumea aceasta, după cum întruneşte condiţiile cunoaşterii în Împărăţie. Toate acestea sunt în planul Spiritului Sfânt de-a te elibera de trecut şi de-a-ţi deschide drumul libertăţii. Căci adevărul e adevărat. Poate fi - sau poate să fi fost vreodată - altceva? Această simplă lecţie deţine cheia întunecatei uşi pe care o crezi zăvorâtă pentru totdeauna. Tu ai făcut uşa aceasta din nimic şi, dincolo de ea, nu e nimic. Cheia nu e decât lumina, care spulberă figurile şi formele şi fricile de nimic. Acceptă această cheie a libertăţii din mâinile lui Cristos, Care ţi-o dă să I te poţi alătura la împlinirea sfintei sarcini de-a aduce lumină. Căci, asemenea fraţilor tăi, nu îţi dai seama că lumina a sosit şi te-a eliberat de somnul întunericului.

8.  Priveşte-ţi fraţii în libertatea lor şi învaţă de la ei cum să scapi de întuneric. Lumina din tine îi va trezi, şi nu te vor lăsa nici ei cuprins de somn. Viziunea lui Cristos se dă în chiar clipa în care o percepi pe aceasta. Unde totul e clar, totul e sfânt. Liniştea simplităţii sale e atât de irezistibilă, încât îţi vei da seama că e imposibil să negi simplul adevăr. Căci altceva nu există. Dumnezeu e pretutindeni şi Fiul Lui e cu toate în El. Poate el să cânte bocetul de jale când lucrul acesta e adevărat?

“A Course in Miracles”

A PREDA PENTRU ADEVĂR

1.  Da, eşti binecuvântat. În lumea aceasta însă lucrul acesta nu îl cunoşti. Dar ai mijloacele să îl înveţi şi să îl vezi cu claritate. Spiritul Sfânt foloseşte logica la fel de uşor şi de bine ca eul, atâta doar că Propriile Lui concluzii nu sunt demente. Ele o apucă tocmai în direcţia opusă, indicând Cerul cu aceeaşi claritate cu care eul indică întunericul şi moartea. Am urmărit o mare parte din logica eului şi i-am văzut concluziile logice. Văzându-le, ne-am dat seama că nu pot fi văzute decât în iluzii, căci numai acolo pare să se vadă clar aparenta lor claritate. Să le lăsăm acum şi să urmărim logica simplă cu care predă Spiritul Sfânt simplele concluzii ce vorbesc pentru adevăr, şi numai pentru adevăr.


I. Condiţiile învăţării

1.  Dacă eşti binecuvântat şi nu o cunoşti, ai nevoie să înveţi că precis trebuie să fii. Cunoaşterea nu se predă, dar condiţiile ei trebuie dobândite, căci tocmai ele au fost abandonate. Poţi învăţa să binecuvântezi şi nu poţi da ce nu ai. Atunci, dacă oferi binecuvântare, precis ţi s-a oferit ţie mai întâi. Şi precis ai acceptat-o ca a ta, căci cum ai putea să o dai altfel? Iată de ce miracolele îţi oferă ţie dovada că eşti binecuvântat. Dacă tot ce oferi e iertare deplină înseamnă că te-ai desprins de vinovăţie, acceptând Ispăşirea pentru tine şi învăţând că eşti nevinovat. Cum ai putea să înveţi ce s-a făcut pentru tine, fără ştirea ta, altfel decât făcând ce ar trebui să faci în cazul în care chiar că s-a făcut pentru tine?

2.  Într-o lume făcută din negare şi fără direcţie, e nevoie de o dovadă indirectă a adevărului. Vei percepe nevoia acestui lucru dacă îţi dai seama că negarea este decizia de-a nu cunoaşte. Logica lumii trebuie, de aceea, să ducă la nimic, căci obiectivul ei este nimicul. Dacă te hotărăşti să ai şi să dai şi să nu fii decât un vis, precis îţi îndrepţi gândurile spre uitare. Iar, dacă ai şi dai şi eşti totul, şi toate acestea au fost negate, sistemul tău de gândire e închis şi separat total de adevăr. Lumea aceasta e dementă; nu subaprecia proporţiile demenţei ei. Nu e sferă a percepţiei tale care să nu fi fost atinsă de ea, iar visul tău îţi este sacru. Iată de ce Dumnezeu a pus Spiritul Sfânt în tine, unde tu ai pus visul.

3.  Vederea e îndreptată întotdeauna în afară. Dacă gândurile tale ar fi întru totul de la tine, sistemul de gândire pe care l-ai făcut ar fi de-a pururea întunecat. Gândurile pe care le proiectează sau le extinde mintea Fiului lui Dumnezeu au toată puterea pe care le-o dă el. Gândurile pe care le împărtăşeşte cu Dumnezeu depăşesc convingerile lui, dar cele pe care le-a făcut el sunt convingerile lui. Şi tocmai pe acestea, nu adevărul, a ales să le apere şi să le iubească. Ele nu se vor lua de la el. Dar pot fi abandonate de el, căci Sursa desfacerii lor este în el. În lumea aceasta, nimic nu îl poate învăţa că logica lumii e total dementă şi nu duce la nimic. Dar, în cel ce a făcut această logică dementă, există Unul Ce cunoaşte că ea nu duce la nimic, pentru că El cunoaşte totul.

4.  Orice direcţie ce te-ar conduce unde nu te conduce Spiritul Sfânt nu duce nicăieri. Orice lucru pe care îl cunoaşte El ca adevărat şi tu îl negi, ţi l-ai negat ţie, El trebuind atunci să te înveţe să nu îl negi. Desfacerea e indirectă, exact ca facerea. Ai fost creat doar să creezi, nici să faci, şi nici să vezi. Ele sunt doar expresii indirecte ale voinţei de-a trăi, blocată de capriciosul şi nesfântul moft al morţii şi al omorului, pe care Tatăl tău nu îl împărtăşeşte cu tine. Ţi-ai dat sarcina de-a împărtăşi ce nu poate fi împărtăşit. Şi, cât crezi că e posibil să înveţi să faci aşa ceva, nu crezi tot ce e posibil să înveţi să faci.

5.  De aceea, Spiritul Sfânt trebuie să îşi înceapă predarea arătându-ţi ce niciodată n-ai putea să înveţi. Mesajul Lui nu este indirect, dar El trebuie să introducă simplul adevăr într-un sistem de gândire devenit atât de sucit şi de complex, încât nu poţi să vezi că nu înseamnă nimic. El priveşte pur şi simplu temelia lui şi o respinge. Dar tu, care nu poţi să desfaci lucrul pe care l-ai făcut, nici să scapi de povara grea a opacităţii sale ce apasă asupra minţii tale, nu poţi să vezi prin el. Te amăgeşte, pentru că ai ales să te amăgeşti. Cei ce aleg să fie amăgiţi vor ataca abordările directe, pentru că ele par să ameninţe amăgirea şi să îi dea o lovitură.

„A COURSE IN MIRACLES”

Pacea Cerului

1.  Uitarea şi somnul şi chiar moartea devin cele mai bune sfaturi al eului când ai de-a face cu perceputa şi aspra insinuare a vinovăţiei asupra păcii. Dar nimeni nu se vede în conflict şi devastat de un război chinuitor dacă nu crede că ambii adversari în acest război sunt reali. Crezând asta, trebuie să scape, căci un asemenea război precis i-ar nimici liniştea şi pacea, şi l-ar distruge. Dar, dacă şi-ar putea da seama că acest război se dă între o putere reală şi una ireală, ar putea să se privească şi să îşi vadă libertatea. Nimeni nu se pomeneşte devastat şi sfâşiat în lupte nesfârşite dacă el însuşi le percepe a fi fără niciun înţeles.

2.  Dumnezeu nu Îşi vrea Fiul încurcat în bătălii, aşa că închipuitul lui „duşman" e cu totul ireal. Pur şi simplu încerci să scapi dintr-un război înverşunat din care ai scăpat. Războiul a dispărut. Căci ai auzit imnul libertăţii înălţându-se până la Cer. Bucuria şi veselia Îi revin lui Dumnezeu pentru eliberarea ta, căci nu ai făcut-o tu. Dar, cum nu ai făcut libertatea, nu ai făcut niciun război care să îţi poată periclita libertatea. Nimic distructiv nu a existat vreodată, şi nici nu va exista. Războiul, vinovăţia, trecutul au dispărut toate laolaltă în irealitatea din care au venit.

3.  Când vom fi uniţi cu toţii în Cer, nu vei preţui nimic din ce preţuieşti aici. Căci nimic din ce preţuieşti aici nu preţuieşti întru totul, aşa că nu îl preţuieşti deloc. Valoarea este unde a pus-o Dumnezeu, iar valoarea pe care o are ce apreciază Dumnezeu nu poate fi judecată, fiind ceva stabilit. Şi e întru totul de valoare. Nu poate fi decât apreciat sau neapreciat. A-l preţui doar parţial înseamnă a nu-i cunoaşte valoarea. În Cer e tot ce preţuieşte Dumnezeu, şi atât. Cerul e întru totul neambiguu. Totul e luminos şi clar, şi stârneşte o singură reacţie. Nu există întuneric, nici contrast. Nu există variaţii. Nici întreruperi. Există un sentiment de pace atât de profund, încât visele din lumea aceasta nu l-au aproximat nici câtuşi de puţin.

4.  Nimic din lumea aceasta nu poate da această pace, căci nimic din lumea aceasta nu e împărtăşit pe deplin. Percepţia desăvârşită poate doar să îţi arate ce anume poate fi împărtăşit pe deplin. Îţi poate arăta şi rezultatele împărtăşirii, cât îţi mai aminteşti rezultatele neîmpărtăşirii. Spiritul Sfânt indică încetişor contrastul, ştiind că Îl vei lăsa, în cele din urmă, să judece El diferenţa dintre ele, îngăduindu-I să demonstreze care dintre ele trebuie să fie adevărată. El are încredere desăvârşită în judecata ta de pe urmă, pentru că ştie că ţi-o va efectua El. Să te îndoieşti de acest lucru ar însemna să te îndoieşti că misiunea Lui va fi îndeplinită. Cum e posibil, când misiunea Lui e a lui Dumnezeu?

5.  Tu, cel cu mintea întunecată de îndoială şi vinovăţie, ţine minte un lucru: Dumnezeu ţi-a dat Spiritul Sfânt, şi I-a dat misiunea să înlăture toată îndoiala şi toate urmele de vinovăţie pe care şi le-a luat asupra lui dragul Lui Fiu. E imposibil ca misiunea aceasta să nu reuşească. Nimic nu poate opri de la înfăptuire ce vrea Dumnezeu să se înfăptuiască. Indiferent de reacţiile tale la Vocea Spiritului Sfânt, indiferent ce voce alegi să asculţi, indiferent ce gânduri ciudate îţi pot trece prin minte, Voia lui Dumnezeu s-a făcut. Vei găsi pacea în care te-a întemeiat El, căci El nu Se răzgândeşte. E invariabil ca pacea în care stai şi de care îţi aduce aminte Spiritul Sfânt.

6.  Nu îţi vei aduce aminte de schimbare şi de transformare în Cer. Nu ai nevoie de contrast decât aici. Contrastul şi deosebirile sunt necesare mijloace didactice, căci prin ele înveţi ce să eviţi şi ce să cauţi. Când vei învăţa asta, vei găsi răspunsul care face să dispară nevoia oricăror deosebiri. Adevărul vine de bunăvoie la ce e al său. Când vei învăţa că aparţii adevărului, el va curge uşurel peste tine fără niciun fel de deosebire. Căci nu vei avea nevoie de contrast să te ajute să îţi dai seama că asta vrei, şi numai asta. Să nu te temi că Spiritul Sfânt nu va reuşi să facă ce I-a dat Tatăl tău de făcut. Voia lui Dumnezeu nu poate să nu reuşească.

7.  Ai credinţă într-un singur lucru şi va fi de ajuns: Dumnezeu te voieşte în Cer, aşa că nimic nu te poate ţine pe tine departe de Cer, nici Cerul departe de tine. Cele mai fanteziste percepţii, cele mai bizare închipuiri, cele mai negre coşmaruri pe care le-ai avut vreodată nu înseamnă nimic. Nu vor birui pacea pe care ţi-o voieşte Dumnezeu. Spiritul Sfânt îţi va reda sănătatea mintală pentru că demenţa nu e Voia lui Dumnezeu. Dacă Lui I-e de ajuns, e de ajuns şi pentru tine. Nu vei ţine ce vrea Dumnezeu înlăturat, căci opreşte comunicarea cu tine, cel cu care vrea să comunice El. Vocea Lui va fi auzită.

8.  Legătura pe care Dumnezeu Însuşi a pus-o în tine pentru a comunica, unindu-ţi mintea cu a Sa, nu poate fi oprită. Poţi crede că vrei să fie oprită, o credinţă ce tulbură într-adevăr pacea profundă în care e cunoscută dulcea şi constanta comunicare pe care Dumnezeu vrea să o aibă cu tine. Dar canalele Lui de extindere nu pot fi complet închise şi separate de El. Pacea va fi a ta pentru că pacea Lui continuă să curgă spre tine de la Cel a Cărui Voie este pacea. O ai acum. Spiritul Sfânt te va învăţa cum să o foloseşti şi, extinzând-o, să înveţi că este în tine. Dumnezeu ţi-a voit Cerul şi nu îţi va voi niciodată altceva. Spiritul Sfânt nu ştie decât de Voia Lui. Nu e nicio şansă Cerul să nu fie al tău, căci
Dumnezeu e sigur şi ce voieşte El e la fel de sigur cum e El.

9.  Vei învăţa mântuirea pentru că vei învăţa cum să mântuieşti. Nu va fi posibil să te scuteşti de ce vrea să te înveţe Spiritul Sfânt. Mântuirea e la fel de certă ca Dumnezeu. Certitudinea Lui e de ajuns. Învaţă că, până şi cel mai negru coşmar ce tulbură mintea Fiului Său cufundat în somn nu are nicio putere asupra lui. Va învăţa lecţia trezirii. Dumnezeu veghează asupra lui şi lumina îl învăluie.

10.  Poate oare Fiul lui Dumnezeu să se piardă în vise, când Dumnezeu a pus în el Chemarea voioasă de-a se deştepta şi de-a se bucura? El nu se poate separa de ce e în el. Somnul lui nu va rezista la Chemarea de-a se deştepta. Misiunea izbăvirii va fi îndeplinită cu aceeaşi certitudine cu care creaţia va rămâne neschimbată de-a lungul veşniciei. Nu trebuie să ştii că Cerul e al tău ca să îl faci al tău. E al tău. Dar, ca să ştii asta, Voia lui Dumnezeu trebuie acceptată ca voia ta.

11.  Spiritul Sfânt va desface pentru tine tot ce-ai învăţat cum că neadevărul trebuie reconciliat cu adevărul. Iată cu ce reconciliere vrea eul să înlocuiască reconcilierea ta cu sănătatea mintală şi cu pacea. Spiritul Sfânt are în Minte pentru tine un alt tip de reconciliere, una pe care o va efectua cu aceeaşi certitudine cu care eul nu va efectua ce încearcă să facă. Nereuşita ţine de eu, nu de Dumnezeu. De El nu te poţi îndepărta, şi e cu neputinţă ca planul oferit de Spiritul Sfânt tuturor, pentru mântuirea tuturor, să nu se realizeze în mod desăvârşit. Vei fi eliberat şi nu îţi vei aminti nimic din ce ai făurit ce nu a fost creat pentru tine şi de tine în schimb. Căci cum poţi să îţi aminteşti ce nu a fost adevărat nicicând, sau să nu îţi aminteşti ce a fost aşa întotdeauna? Tocmai în această reconciliere cu adevărul, şi numai cu adevărul, stă pacea Cerului.

„A COURSE IN MIRACLES”