1. Studentul fericit nu poate să se simtă vinovat în privinţa învăţării. Asta e ceva atât de esenţial pentru învăţare, încât nu trebuie uitat niciodată. Studentul lipsit de vinovăţie învaţă uşor pentru că gândurile lui sunt libere. Dar asta presupune recunoaştere că vinovăţia conturbă, nu mântuieşte, şi că nu are absolut nicio funcţie utilă.
2. Poate că eşti obişnuit să foloseşti nevinovăţia doar ca să compensezi durerea vinovăţiei, şi nu o consideri ceva cu valoare în sine. Tu crezi că vinovăţia şi nevinovăţia sunt valoroase amândouă, fiecare în parte reprezentând un mod de a scăpa de ceea ce nu îţi oferă cealaltă. Nu o vrei pe nicicare fără cealaltă, căci - fără să le ai pe amândouă - nu te consideri întreg şi, de aceea, nu te consideri fericit. Dar eşti întreg numai în starea de nevinovăţie, şi numai în starea de nevinovăţie poţi fi fericit. Nu există niciun conflict aici. Dorinţa de vinovăţie - în orice fel, sub orice formă - te va face să pierzi aprecierea valorii nevinovăţiei tale şi o va face să piară din ochii tăi.
3. Nu există compromis pe care să îl poţi face cu vinovăţia, şi să scapi de durerea pe care o potoleşte numai nevinovăţia. A învăţa e totuna cu a trăi aici, după cum a crea este totuna cu a fi în Cer. De câte ori pare să te atragă durerea vinovăţiei, ţine minte că, dacă îi cedezi, decizi în defavoarea fericirii tale şi nu vei învăţa cum să fii fericit. Spune-ţi, de aceea, cu blândeţe, dar şi cu convingerea născută din Iubirea lui Dumnezeu şi a Fiului Său:
Ce resimt voi şi face manifest.
Dacă sunt nevinovat, nu am de ce să mă tem.
Aleg să îmi declar acceptarea Ispăşirii, nu respingerea ei.
Vreau să îmi accept nevinovăţia făcând-o manifestă şi împărtăşind-o.
Să aduc Fiului lui Dumnezeu pacea care vine de la Tatăl său.
4. În fiecare zi, ceas şi minut, chiar şi în fiece secundă, decizi între răstignire şi înviere, între eu şi Spiritul Sfânt. Eul e decizia de-a alege vinovăţia; Spiritul Sfânt e decizia de-a alege nevinovăţia. Puterea de decizie e tot ce ai. Opţiunile între care poţi să te decizi sunt fixe, pentru că nu există alte opţiuni în afară de iluzie şi adevăr. Iar ele nu se suprapun, pentru că sunt opuşi ireconciliabili, care nu pot fi adevăraţi amândoi. Eşti vinovat sau nevinovat, încătuşat sau liber, nefericit sau fericit.
5. Miracolul te învaţă că ai ales nevinovăţia, libertatea şi bucuria. Nu e o cauză, ci un efect. E rezultatul firesc al alegerii corecte, demonstrând fericirea ta care decurge în urma opţiunii de-a fi liber de vinovăţie. Toţi cei cărora le oferi vindecare ţi-o oferă la rândul lor. Toţi cei pe care îi ataci ţin la ei atacul şi îl cultivă făcându-ţi din el o vină. Dacă o face sau nu o face nu va conta; vei crede că o face. E imposibil să oferi ce nu vrei fără această penalizare. Costul datului e primitul. Fie e o penalizare de pe urma căreia suferi, fie procurarea fericită a unei comori la care ţii.
6. Penalizări nu i se impută niciodată Fiului lui Dumnezeu decât de el însuşi şi lui însuşi. Fiecare şansă care i se dă să vindece e încă un prilej de-a înlocui întunericul cu lumina şi frica cu iubirea. Dacă o refuză, se leagă de întuneric, pentru că nu a ales să îşi elibereze fratele şi să intre în lumină cu el. Înzestrând nimicul cu putere, el iroseşte veselul prilej de-a învăţa că nimicul nu are putere. Şi, nerisipind întunericul, a ajuns să se teamă de întuneric şi de lumină. Bucuria de-a învăţa că întunericul nu are nicio putere asupra Fiului lui Dumnezeu e lecţia fericită pe care o predă Spiritul Sfânt şi pe care ar vrea să o predai cu El. E bucuria Lui să o predea, după cum va fi şi a ta.
7. Această simplă lecţie se predă în felul următor: nevinovăţia e invulnerabilitate. Aşadar, fă-ţi invulnerabilitatea manifestă tuturor. Învaţă-l pe fiecare că, orice ar încerca să îţi facă, deplina ta
libertate de credinţa că ţi se poate face vreun rău îi arată că e nevinovat. El nu îţi poate face niciun rău, iar tu, refuzând să îl laşi să creadă că îţi poate, îl înveţi că Ispăşirea, pe care ai acceptat-o pentru tine însuţi, e şi a lui. Nu e nimica de iertat. Nimeni nu îi poate face rău Fiului lui Dumnezeu. Vinovăţia lui e întru totul fără cauză şi, fără cauză fiind, nu poate exista.
8. Dumnezeu e singura Cauză, şi vinovăţia nu ţine de El. Nu învăţa pe nimeni că ţi-a făcut vreun rău, căci, dacă îl înveţi pe altul, te înveţi pe tine însuţi că un lucru ce nu ţine de Dumnezeu are putere asupra ta. Lucrurile fără cauză nu pot exista. Nu le demonstra şi nu încuraja credinţa în ele în nicio minte. Aminteşte-ţi mereu că mintea e una, iar cauza e una şi ea. Vei învăţa comunicarea cu această unitate numai când vei învăţa să negi ce e lipsit de cauză şi să accepţi Cauza lui Dumnezeu ca fiind a ta. Puterea pe care a dat-o Dumnezeu Fiului este a lui, şi Fiul Lui nu poate să vadă sau să aleagă să vadă altceva fără să îşi impună penalizarea vinovăţiei, în locul întregii învăţături fericite pe care i-ar oferi-o bucuros Spiritul Sfânt.
9. De câte ori alegi să iei decizii de unul singur, gândeşti distructiv şi decizia va fi greşită. Îţi va dăuna datorită noţiunii de decizie ce a dus la ea. Nu e adevărat că poţi lua decizii de unul singur sau numai pentru tine. Niciun gând al Fiului lui Dumnezeu nu poate avea efecte separate sau izolate. Fiece decizie se ia pentru întreaga Fiime, e îndreptată înăuntru şi în afară, şi influenţează o constelaţie mai mare decât orice ţi-ai imaginat vreodată.
10. Cei ce acceptă Ispăşirea sunt invulnerabili. Dar cei ce cred că sunt vinovaţi vor reacţiona la vinovăţie, crezând-o mântuire, şi nu vor refuza să o vadă şi să devină părtaşi la ea. Ei cred că a spori vinovăţia înseamnă a se proteja. Şi nu vor izbuti să înţeleagă simplul fapt că ce nu vor trebuie să le dăuneze. Căci nu cred că ce vor este bun. Dar voia li s-a dat pentru că e sfântă şi le va aduce tot ce le trebuie, venind la fel de firesc ca pacea ce nu cunoaşte limite. Nu există lucruri de valoare cu care voia lor să nu îi poată înzestra. Dar, din cauză că nu îşi înţeleg voia, Spiritul Sfânt o înţelege pentru ei şi le dă ce vor - fără efort, fără încordare şi fără imposibila povară de-a decide singuri ce vor şi ce le trebuie.
11. Nu va trebui niciodată să iei decizii de unul singur. Nu eşti lipsit de ajutor, un Ajutor care cunoaşte răspunsul. Oare vrei să te mulţumeşti cu puţinul - tot ce îţi poţi oferi singur -, când Cel Care îţi dă totul ţi-l va oferi pur şi simplu? El nu te va întreba niciodată ce ai făcut să meriţi darul lui Dumnezeu. Nu îţi pune, aşadar, nici tu această întrebare. Acceptă-I răspunsul, în schimb, căci ştie că meriţi tot ce îţi voieşte Dumnezeu. Nu încerca să scapi de darul dumnezeiesc pe care ţi-l oferă atât de liber şi de bucuros. Nu îţi oferă decât ce I-a dat Dumnezeu pentru tine. Nu trebuie să decizi dacă îl meriţi sau nu. Dumnezeu ştie că îl meriţi.
12. Chiar vrei să negi adevărul deciziei lui Dumnezeu şi să înlocuieşti valoarea calmă şi neclintită pe care o acordă Fiului Său cu jalnica ta apreciere de sine? Nimic nu poate zdruncina convingerea lui Dumnezeu de puritatea desăvârşită a creaţiei Sale, căci este de o puritate totală. Nu decide în defavoarea ei, căci, fiind un lucru ce ţine de El, trebuie să fie adevărată. Pacea sălăşluieşte în fiecare minte care acceptă liniştită planul stabilit de Dumnezeu pentru Ispăşirea ei, renunţând la propriu-i plan. Nu cunoşti ce este mântuirea, căci nu o înţelegi. Nu lua nicio decizie privind ce e şi unde e, ci întreabă-L totul pe Spiritul Sfânt şi lasă toate deciziile pe seama blândelor Lui sfaturi.
13. Cel Ce cunoaşte planul dumnezeiesc pe care vrea Dumnezeu să îl urmezi te poate învăţa care e acesta. Numai înţelepciunea Lui este în stare să te îndrume cum să îl urmezi. Fiece decizie pe care o întreprinzi de unul singur e doar un indiciu că vrei să defineşti ce este mântuirea şi de ce anume vrei să fii mântuit. Spiritul Sfânt ştie că toată mântuirea e debarasare de vinovăţie. Nu ai alt „duşman" şi, împotriva acestei distorsiuni ciudate a purităţii Fiului lui Dumnezeu, Spiritul Sfânt e singurul tău Prieten. El e puternicul protector al inocenţei ce te face liber. Şi e decizia Lui să desfacă tot ce îţi ascunde inocenţa de mintea ta înseninată.
14. Lasă-L, aşadar, să fie singura Călăuză pe care o vei urma spre mântuire. El ştie drumul şi te conduce bucuros de-a lungul lui. Cu El, nu vei putea să nu înveţi că tot ce îţi voieşte Dumnezeu e voia ta. Fără călăuzirea Lui, vei crede că îl ştii singur şi vei decide în defavoarea păcii tale cu aceeaşi certitudine cu care ai decis că mântuirea se găseşte doar în tine. Mântuirea ţine de Cel Căruia Dumnezeu I-a dat-o pentru tine. El nu a uitat-o. Nu Îl uita, şi El va lua fiecare decizie pentru tine, pentru mântuirea ta şi pentru pacea lui Dumnezeu din tine.
15. Nu căuta să estimezi valoarea Fiului lui Dumnezeu, pe care El l-a creat sfânt, căci a încerca aşa ceva înseamnă a-i evalua Tatăl şi a judeca în defavoarea Lui. Şi chiar că o să te simţi vinovat pentru această nelegiuire închipuită, pe care nimeni din lumea aceasta sau din Cer nu ar putea să o comită. Spiritul Sfânt te învaţă, pur şi simplu, că „păcatul" substituirii de sine pe tronul lui Dumnezeu nu e o sursă de vinovăţie. Ce nu se poate întâmpla nu poate avea efecte de care să te temi. Fii liniştit în credinţa pusă în Cel Ce te iubeşte şi vrea să te scoată din nebunie. Demenţa poate să fie opţiunea ta, dar nu este realitatea ta. Nu uita niciodată Iubirea lui Dumnezeu, Care te-a ţinut minte. Căci e de-a dreptul imposibil să Îşi poată lăsa vreodată Fiul să cadă din Mintea iubitoare în care a fost creat şi în care i s-a stabilit locaşul de-a pururi în pace deplină.
16. Spune-I Spiritului Sfânt: „Decide Tu în locul meu", şi s-a făcut. Căci deciziile Lui reflectă ce cunoaşte despre tine Dumnezeu; şi, în această lumină, greşeala de orice fel devine cu neputinţă. De ce te-ai zbate atât de frenetic să anticipezi tot ce nu cunoşti, când toată cunoaşterea se află în spatele fiecărei decizii pe care o ia Spiritul Sfânt pentru tine? Învaţă ce sunt înţelepciunea şi Iubirea Lui, şi predă răspunsul Lui tuturor celor ce se zbat în întuneric. Căci decizi pentru ei şi pentru tine.
17. Cât de cuviincios e să decizi totul prin Cel a Cărui Iubire egală li se dă egal tuturor! El nu îţi lasă pe nimeni pe dinafara ta. Şi îţi dă astfel ce e al tău, pentru că Tatăl tău vrea să împărtăşeşti ce e al tău cu El. În toate să fii condus de El şi să nu reconsideri. Ai încredere că va răspunde repede, sigur şi cu Iubire pentru toţi cei ce vor fi atinşi de decizie în orice fel. Şi vor fi atinşi cu toţii. Chiar vrei să îţi asumi singur răspunderea pentru încercarea de-a decide ce anume poate să le aducă numai bine tuturor? Ştii tu aşa ceva?
18. Te-ai învăţat cel mai nefiresc lucru - să nu comunici cu Creatorul tău. Dar rămâi în strânsă comunicare cu El şi cu tot ce e în El, după cum e şi în tine. Dezvaţă-te de izolare cu ajutorul iubitoarei Lui călăuziri şi învaţă ce e comunicarea fericită pe care ai aruncat-o, dar pe care nu ai putut-o pierde.
19. De câte ori nu eşti sigur ce să faci, gândeşte-te la Prezenţa Lui în tine şi spune-ţi doar aşa:
El mă conduce şi cunoaşte drumul, pe care eu nu îl cunosc.
El niciodată nu mă va opri de la ce vrea să învăţ.
Am încredere, de aceea, că îmi va comunica tot ce cunoaşte pentru mine.
Lasă-L apoi să te înveţe liniştit cum să îţi percepi nevinovăţia, care e deja acolo.
“A Course in Miracles”
