1. Când accepţi nevinovăţia unui frate, vei vedea Ispăşirea în el. Căci, proclamând-o în el, ţi-o însuşeşti şi vei vedea ce ai căutat. Nu vei vedea în fratele tău simbolul strălucitor al nevinovăţiei sale cât timp continui să crezi că nu este în el. Nevinovăţia lui e Ispăşirea ta. Acordă-i-o, şi vei vedea adevărul lucrului pe care l-ai recunoscut. Dar, pentru a fi primit, adevărul trebuie în primul rând să fie oferit, chiar aşa cum Dumnezeu l-a dat în primul rând Fiului Său. Primul nu înseamnă nimic în timp, dar Primul în veşnicie e Dumnezeu Tatăl, Care e Primul şi Unul, totodată. Dincolo de Primul nu mai e niciunul, căci nu există o ordine, nici al doilea sau al treilea, şi nimic în afară de Primul.
2. Tu, care ţii de Prima Cauză, creat de El după asemănarea Lui şi parte a Lui, eşti mai mult decât nevinovat. Starea de nevinovăţie e singura condiţie în care ce nu este a fost înlăturat din mintea dezordonată care a crezut că este. Iată starea - singura - pe care trebuie să o atingi, cu Dumnezeu alături. Căci, până nu o atingi, vei continua să crezi că eşti separat de El. Poate că Îi poţi simţi Prezenţa alături, dar nu poţi să cunoşti că eşti una cu EL. Asta nu e ceva ce poate fi predat. Învăţarea se aplică numai condiţiei în care asta vine de la sine.
3. Când vei lăsa să îţi fie desfăcut tot ce te-a făcut să nu vezi adevărul în preasfânta-ţi minte, şi vei sta astfel în toată graţia înaintea Tatălui tău, El ţi Se va da după cum a făcut întotdeauna. Să Se dea e tot ce cunoaşte, şi toată cunoaşterea deci. Căci ce nu cunoaşte El nu poate fi şi, de aceea, nu poate fi dat. Nu cere să fii iertat, căci asta s-a realizat deja. Cere, mai degrabă, să înveţi cum să ierţi şi să redai ce-a fost dintotdeauna neiertătoarei tale minţi. Ispăşirea devine reală şi vizibilă pentru cei ce o folosesc. Pe pământ, asta e singura funcţie pe care o ai, şi trebuie să înveţi că este tot ce vrei să înveţi. Te vei simţi vinovat până nu o înveţi. Căci, în final, indiferent ce formă ia, vinovăţia ta apare din neîndeplinirea funcţiei pe care o ai în Mintea lui Dumnezeu cu toţi ai tăi. Poţi oare să scapi de vinovăţia aceasta neîndeplinind funcţia pe care o ai aici?
4. Nu e nevoie să înţelegi creaţia ca să faci ce este de făcut înainte ca cunoaşterea aceea să capete înţeles pentru tine. Dumnezeu nu dărâmă bariere, şi nici nu este cel ce le-a făcut. Când te desprinzi de ele, barierele dispar. Dumnezeu nu va rata, şi nici nu a ratat vreodată, în vreo privinţă. Decide că Dumnezeu are, dar tu nu ai dreptate în privinţa ta. El te-a creat din El, dar tot în El. Ştie ce eşti. Tine minte că nu există un al doilea în raport cu El. De aceea, nu poate să existe cineva fără Sfinţenia Lui, nici cineva nedemn de desăvârşita Lui Iubire. Nu rata funcţia pe care o ai să iubeşti într-un loc lipsit de iubire, făcut din întuneric şi amăgire, căci aşa se desfac întunericul şi amăgirea. Nu te rata nici pe tine, ci oferă-Vă în schimb - lui Dumnezeu şi ţie - neprihănitul Lui Fiu. Ca răspuns la acest mic dar de apreciere faţă de Iubirea Lui, Dumnezeu ţi-l va da, în schimbul darului tău, pe al Lui.
5. Înainte de-a lua orice decizii de unul singur, aminteşte-ţi că ai decis în defavoarea funcţiei pe care o ai în Cer şi gândeşte-te apoi atent dacă vrei să iei aici decizii. Funcţia pe care o ai aici e doar aceea de-a decide să nu decizi ce vrei, ca recunoaştere că nu ştii. Şi atunci, cum poţi decide ce să faci? Lasă toate deciziile în seama Celui Ce vorbeşte pentru Dumnezeu şi pentru funcţia ta, cum o cunoaşte El. Aşa te va învăţa să înlături povara îngrozitoare pe care ai luat-o asupra ta neiubindu-l pe Fiul lui Dumnezeu şi încercând să îl înveţi vinovăţie în loc de iubire. Renunţă la această încercare frenetică şi smintită ce te trişează de bucuria de-a trăi cu Dumnezeul şi Tatăl tău, şi de-a te trezi bucuros la Iubirea şi Sfinţenia Sa, care se contopesc să alcătuiască adevărul din tine, făcându-te una cu El.
6. Când vei învăţa cum să decizi cu Dumnezeu, toate deciziile vor deveni uşoare şi fireşti ca răsuflarea. Nu vei depune niciun efort şi vei fi îndrumat atât de uşor de parcă ai fi purtat pe o cărare liniştită vara. Numai propria ta voinţă pare să facă procesul de decizie dificil. Spiritul Sfânt nu va întârzia să îţi răspundă de fiecare dată când Îl întrebi ce să faci. El ştie. Şi îţi va spune şi ţie, iar apoi o va face pentru tine. Tu, care eşti obosit, vei vedea că în asta e ceva mai odihnitor decât somnul. Căci vinovăţia poţi să o duci cu tine în somn, dar nu şi în asta.
7. Nu Îl poţi cunoaşte pe Dumnezeu, a Cărui Voie e să Îl cunoşti, decât dacă eşti nevinovat. De aceea, precis eşti nevinovat. Dar, dacă nu accepţi condiţiile necesare pentru a-L cunoaşte, L-ai negat şi nu Îl recunoşti, deşi e peste tot în jurul tău. El nu poate fi cunoscut fără Fiul Lui, a cărui nevinovăţie e condiţia pentru a-L cunoaşte. A accepta că Fiul Lui e vinovat e o negare a Tatălui atât de totală, încât cunoaşterea devine imposibil de recunoscut chiar în mintea în care a pus-o Dumnezeu. De-ai asculta numai, şi de-ai învăţa cât de imposibil este acest lucru! Nu Îi conferi atribute pe care le înţelegi. Nu L-ai făcut tu, şi tot ce înţelegi nu ţine nicidecum de El.
8. Sarcina ta nu e să faci realitatea. Ea este fără să o faci tu, dar nu şi fără tine. Tu, care ai încercat să te lepezi de ea şi L-ai preţuit atât de puţin pe Dumnezeu, ascultă-mă vorbind pentru El şi pentru tine. Nu poţi să înţelegi ce mult te iubeşte Tatăl tău, căci nu ai nicio paralelă în experienţa lumii care să te ajute să înţelegi acest lucru. Nu există, pe pământ, nimic cu care să îl poţi compara, şi nu i se aseamănă, nici câtuşi de puţin, nimic din ce ai simţit vreodată separat de El. Tu nu poţi nici măcar să dai o binecuvântare cu perfectă blândeţe. Cum să Îl cunoşti pe Cel Ce dă veşnic şi nu ştie decât să dea?
9. Copiii Cerului trăiesc în lumina binecuvântării Tatălui lor, pentru că se ştiu nepăcătoşi. Ispăşirea s-a stabilit ca mijloc de-a reda nevinovăţia în minţi care au negat-o, negându-şi astfel Cerul. Ispăşirea te învaţă adevărata condiţie a Fiului lui Dumnezeu. Nu te învaţă ce eşti sau ce e Tatăl tău. Spiritul Sfânt, Care ţine minte aceste lucruri pentru tine, te învaţă doar cum să înlături blocajele dintre tine şi ce cunoşti. Memoria Lui este a ta. Dacă îţi aminteşti ce ai făurit, nu îţi aduci aminte de nimic. Amintirea realităţii e în El şi, de aceea, în tine.
10. Nevinovatul şi vinovatul nu sunt în stare să se înţeleagă reciproc. Fiecare îl percepe pe celălalt asemănător sie însuşi, făcându-i pe amândoi incapabili să comunice, pentru că fiecare îl vede pe celălalt diferit de felul în care se vede pe el. Dumnezeu Îi poate comunica numai Spiritului Sfânt din mintea ta, pentru că numai El împărtăşeşte cunoaşterea a ceea ce eşti cu Dumnezeu. Şi numai Spiritul Sfânt Îi poate răspunde lui Dumnezeu pentru tine, căci numai El cunoaşte ce este Dumnezeu. Celelalte lucruri pe care le-ai pus în mintea ta nu pot să existe, căci ce nu e în continuă comunicare cu Mintea lui Dumnezeu nu a existat nicicând. Comunicarea cu Dumnezeu e viaţă. Şi nimic, fără ea, nu există.
Funcţia pe care o ai în cadrul Ispăşirii - “A Course in Miracles”
