1. Singura parte a minţii tale care are realitate e partea care continuă să te lege de Dumnezeu. Vrei să se transforme toată într-un radios mesaj al Iubirii lui Dumnezeu, pe care să îl împărtăşeşti cu toţi singuraticii care L-au negat? Dumnezeu face posibil acest lucru. Vrei să Îi negi dorul de-a fi cunoscut? Ti-e dor de El, după cum I-e dor şi Lui de tine. Dorul acesta e de-a pururi neschimbător. Acceptă atunci imuabilul. Lasă în urmă lumea morţii şi întoarce-te liniştit în Cer. Nu e nimic de valoare aici şi totul e de valoare acolo. Ascultă Spiritul Sfânt şi, prin El, pe Dumnezeu. El îţi vorbeşte despre tine ţie. Nu există nicio vină în tine, căci Dumnezeu e binecuvântat în Fiul Său, după cum Fiul e binecuvântat în El.
2. Fiecare are un rol special în Ispăşire, dar mesajul transmis fiecăruia e întotdeauna acelaşi: Fiul lui Dumnezeu e nevinovat. Fiecare predă mesajul diferit şi îl învaţă diferit. Dar, până nu îl predă şi nu îl învaţă, va suferi durerea vagii conştienţe că adevărata lui funcţie rămâne neîndeplinită în el. Povara vinovăţiei este grea, dar Dumnezeu nu te vrea legat de ea. Planul dumnezeiesc pentru trezirea ta e tot atât de perfect pe cât e al tău de failibil. Nu ştii ce faci, dar Cel Ce ştie e cu tine. Blândeţea Lui este a ta, şi toată iubirea pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu El ţi-o ţine în păstrare. Nu vrea să te înveţe decât cum să fii fericit.
3. Fiu binecuvântat al unui Tată pe deplin binecuvântător, bucuria a fost creată pentru tine. Cine îl poate condamna pe cel binecuvântat de Dumnezeu? În Mintea lui Dumnezeu nu există nimic care să nu Îi împărtăşească inocenţa sclipitoare. Creaţia este extensia firească a desăvârşitei purităţi. Singura chemare pe care o ai aici e să te dedici, cu disponibilitate activă, negării vinovăţiei în toate formele ei. A acuza înseamnă a nu înţelege. Studenţii fericiţi ai Ispăşirii devin profesorii inocenţei, care e dreptul
tuturor celor creaţi de Dumnezeu. Nu le refuza cele cuvenite, căci nu îi vei opri de la ele numai pe ei.
4. Moştenirea Împărăţiei e dreptul Fiului lui Dumnezeu, care i s-a dat în momentul creaţiei sale. Nu încerca să i-o furi, căci vei cere vinovăţie şi o vei resimţi. Fereşte-i puritatea de fiecare gând ce vrea să i-o fure şi să o ţină departe de privirea lui. Adu inocenţa la lumină, ca răspuns la chemarea Ispăşirii. Nu lăsa puritatea să rămână ascunsă niciodată, ci las-o să împrăştie vălurile grele de vinovăţie în care Fiul lui Dumnezeu s-a ascuns de propria-i privire.
5. Aici suntem uniţi cu toţii în Ispăşire; nimic altceva nu ne poate uni în lumea aceasta. Aşa se va stinge lumea separării şi se va reda deplina comunicare dintre Tată şi Fiu. Miracolul recunoaşte nevinovăţia, care precis a fost negată din moment ce a produs nevoia vindecării. Nu te opri de la această recunoaştere bucuroasă, căci în ea stă speranţa fericirii şi a eliberării de orice fel de suferinţă. Există oare cineva care nu doreşte să scape de durere? Poate că nu a învăţat deocamdată cum să schimbe vinovăţia cu inocenţa, nici cum să realizeze că numai prin acest schimb îşi poate însuşi eliberarea de durere. Dar cei ce nu au reuşit să înveţe trebuie învăţaţi, nu atacaţi. A-i ataca pe cei ce au nevoie să fie învăţaţi înseamnă a nu reuşi să înveţi de la ei.
6. Profesorii inocenţei, fiecare în felul lui, s-au reunit, preluându-şi rolul în programa unificată a Ispăşirii. Nu există unitate a obiectivelor predării în afară de aceasta. Nu există conflict în această programă, care are o singură ţintă, indiferent cum e predată. Fiecare efort depus în numele ei e oferit în scopul exclusiv al eliberării de vinovăţie, spre slava eternă a lui Dumnezeu şi a creaţiei Sale. Şi fiecare lecţie ce trimite la asta trimite direct la Cer şi la pacea lui Dumnezeu. Nu există durere, nici încercare, nici frică pe care să nu le poată înfrânge predarea acestei lecţii. Puterea lui Dumnezeu Însuşi sprijină predarea acestei lecţii şi îi garantează rezultatele nelimitate.
7. Uneşte-ţi propriile eforturi la puterea ce nu poate da greş şi duce neîndoios la pace. Nimeni nu poate rămâne neatins de o lecţie ca asta. Nu te vei vedea mai presus de puterea lui Dumnezeu dacă predai doar asta. Nu vei fi scutit de efectele acestei lecţii preasfinte, care nu urmăreşte decât să redea ce e dreptul creaţiei lui Dumnezeu. De la toţi cărora le acorzi eliberarea de vinovăţie îţi vei învăţa, inevitabil, inocenţa. Cercul Ispăşirii nu are sfârşit. Şi vei primi tot mai multă încredere din includerea ta sigură în cerc, cu toţi cei pe care îi aduci să stea în siguranţa şi în pacea lui desăvârşită.
8. Pace, aşadar, tuturor celor ce devin profesori ai păcii. Căci pacea e recunoaşterea purităţii desăvârşite, din care nimeni nu e exclus. În acest cerc sfânt sunt toţi cei creaţi de Dumnezeu ca Fiu al Său. Bucuria e atributul lui unificator, nimeni nefiind lăsat pe dinafară, să îndure vinovăţia de unul singur. Puterea lui Dumnezeu îi trage pe toţi în îmbrăţişarea sigură a iubirii şi a unirii sale. Stai liniştit în acest cerc şi atrage toate minţile torturate să ţi se alăture în siguranţa păcii şi a sfinţeniei sale. Rămâi cu mine în el, ca profesor de Ispăşire, nu de vinovăţie.
9. Binecuvântat eşti tu, care predai cu mine. Puterea noastră nu vine de la noi, ci de la Tatăl nostru. În nevinovăţie Îl cunoaştem, după cum ne cunoaşte şi El nevinovaţi. Eu stau în acest cerc, chemându-te la pace. Predă pace cu mine şi stai cu mine pe pământ sfânt. Aminteşte-ţi pentru toţi puterea pe care le-a dat-o Tatăl vostru. Nu crede că nu poţi preda desăvârşita Lui pace. Nu sta pe dinafară, ci mi te alătură în cerc. Nu rata singurul scop la care te cheamă ce predau. Redă-I lui Dumnezeu Fiul aşa cum l-a creat, învăţându-l inocenţa lui.
10. Răstignirea nu a avut niciun rol în Ispăşire. Numai învierea a devenit rolul meu în ea. Acesta e simbolul eliberării de vinovăţie prin nevinovăţie. Pe cel pe care îl percepi vinovat îl vei răstigni. Dar celui pe care îl vezi nevinovat îi vei da nevinovăţie. Răstignirea e întotdeauna ţelul eului. El îi vede vinovaţi pe toţi şi, condamnându-i, vrea să ucidă. Spiritul Sfânt vede numai nevinovăţie şi, cu blândeţea Lui, vrea să elibereze de toată frica şi să restabilească domnia iubirii. Puterea iubirii stă în blândeţea Lui, care e dumnezeiască şi, de aceea, nu poate nici să răstignească, nici să fie răstignită. Templul pe care îl refaci devine altarul tău, căci s-a reconstruit prin tine. Şi tot ce Îi dai lui Dumnezeu e al tău. Aşa creează El şi tot aşa trebuie să refaci şi tu.
11. Pe toţi pe care îi vezi fie îi pui în cercul sfânt al Ispăşirii, fie îi laşi pe dinafară, judecându-i buni de răstignit sau de izbăvit. Dacă îi aduci în cercul purităţii, vei rămâne cu ei acolo. Dacă îi laşi pe dinafară, li te vei alătura acolo. Nu judeca decât în liniştea care nu vine de la tine. Refuză să accepţi că cineva este lipsit de binecuvântarea Ispăşirii şi adu-l în ea prin binecuvântarea ta. Sfinţenia trebuie împărtăşită, căci în ea stă tot ce o face sfântă. Vino bucuros în cercul sfânt şi priveşte-i în pace pe toţi cei ce se cred pe dinafară. Nu alunga pe nimeni, căci aici este ce caută cu toţii, laolaltă cu tine. Vino, hai să ne alăturăm lor în locul sfânt al păcii care e pentru noi toţi, uniţi cu toţii în Cauza păcii.
“A Course in Miracles”
