1. Nu L-ai atacat pe Dumnezeu şi Îl iubeşti cu adevărat. Îţi poţi schimba oare realitatea? Nimeni nu poate voi să se distrugă. Când crezi că te ataci, e un indiciu sigur că urăşti ce crezi că eşti. Şi asta, şi numai asta, poţi să ataci. Ce crezi că eşti poate fi foarte odios; şi ce te pune să faci acest chip ciudat poate fi foarte distructiv. Distrugerea însă nu e mai reală decât chipul, deşi cei ce fac idoli îi adoră cu adevărat. Idolii nu sunt nimic, dar cei ce îi adoră sunt Fiii lui Dumnezeu cuprinşi de boală. Dumnezeu îi vrea eliberaţi de boală şi restituiţi Minţii Lui. El nu îţi va limita puterea de a-i ajuta, din moment ce tocmai El ţi-a dat-o. Nu te teme de ea, pentru că e mântuirea ta.
2. Ce alt Mângâietor poate să existe pentru copiii lui Dumnezeu cuprinşi de boală decât puterea Lui prin tine? Aminteşte-ţi că nu contează unde anume în Fiime e acceptat. El e acceptat întotdeauna pentru toţi şi, când Îl primeşte mintea ta, amintirea Lui se trezeşte în toată Fiimea. Vindecă-ţi fraţii pur şi simplu acceptându-L pe Dumnezeu pentru ei. Minţile voastre nu sunt separate, şi Dumnezeu are un singur canal de vindecare pentru că are doar un Fiu. Singura Legătură care a mai rămas să asigure comunicarea dintre Dumnezeu şi copiii Lui îi uneşte pe toţi - şi pe toţi, cu El. Să fii conştient de asta e să îi vindeci, pentru că înseamnă să conştientizezi că nimeni nu e separat, aşa că nimeni nu este bolnav.
3. Să crezi că un Fiu de-al lui Dumnezeu poate fi bolnav înseamnă să crezi că parte din Dumnezeu poate să sufere. Iubirea nu poate suferi, pentru că nu poate ataca. De aceea, reamintirea iubirii aduce cu ea invulnerabilitate. Nu sta de partea bolii în prezenţa unui Fiu de-al lui Dumnezeu chiar dacă el însuşi crede în ea, căci faptul că Îl accepţi pe Dumnezeu în el adevereşte Iubirea lui Dumnezeu de care a uitat. Faptul că îl recunoşti ca parte din Dumnezeu îi aminteşte adevărul lui de sine, pe care îl neagă. Vrei să îi întăreşti negarea lui Dumnezeu, şi să te pierzi astfel din vedere chiar pe tine? Sau vrei să îi aduci aminte de întregimea lui, şi să îţi aduci aminte de Creatorul tău cu el?
4. Să crezi că un Fiu de-al lui Dumnezeu e bolnav înseamnă să te închini la acelaşi idol la care se închină el. Dumnezeu a creat iubire, nu idolatrie. Toate formele de idolatrie sunt caricaturi ale creaţiei, predate de minţi bolnave, prea divizate să ştie că creaţia împărtăşeşte puterea, şi nu o uzurpă niciodată. Boala e idolatrie, fiind credinţa că puterea ţi se poate lua. Dar asta e cu neputinţă, căci faci parte din Dumnezeu, Care e toată puterea. Un dumnezeu bolnav precis este un idol, făcut după chipul în care făcătorul lui crede că a fost făcut el însuşi. Iată ce percepe eul într-un Fiu de-al lui Dumnezeu: un dumnezeu bolnav, care s-a creat singur, de sine stătător, foarte crud şi foarte vulnerabil. La acest idol vrei să te închini? La mântuirea acestui chip vrei să veghezi? Chiar ţi-e frică să nu îl pierzi?
5. Priveşte calm concluzia logică a sistemului de gândire al eului şi judecă dacă ce îţi oferă e într-adevăr ce vrei, căci asta îţi oferă. Pentru a obţine asta, eşti dispus să ataci Divinitatea fraţilor tăi şi să o pierzi astfel din vedere pe a ta. Şi eşti dispus să o ţii ascunsă, să ocroteşti un idol care crezi că te va mântui de pericolele pe care le reprezintă, dar care nu există.
6. Nu există idolatri în Împărăţie, dar există o mare apreciere pentru tot ce a creat Dumnezeu, datorită calmei cunoaşteri că fiecare face parte din El. Fiul lui Dumnezeu nu cunoaşte idoli, dar sigur îşi cunoaşte Tatăl. Sănătatea în lumea aceasta e corespondentul valorii în Cer. Nu meritul meu e contribuţia pe care ţi-o aduc, ci iubirea mea, căci nu te apreciezi la justa ta valoare. Când nu te apreciezi la justa valoare, devii bolnav, dar valoarea pe care ţi-o atribui eu te poate vindeca, pentru că valoarea Fiului lui Dumnezeu e una singură. Când am spus: „Pacea Mea v-o dau", am vorbit serios. Pacea vine de la Dumnezeu prin mine la tine. E pentru tine, deşi se prea poate să nu o ceri.
7. Când un frate e bolnav, e bolnav pentru că nu cere pace şi, de aceea, nu ştie că o are. Acceptarea păcii e negarea iluziei, iar boala este o iluzie. Fiecare Fiu de-al lui Dumnezeu are însă puterea să nege iluziile oriunde în Împărăţie, prin simpla lor negare completă în el însuşi. Te pot vindeca pentru că te cunosc. Îţi cunosc valoarea şi tocmai valoarea aceasta te face întreg. O minte întreagă nu e idolatră şi nu ştie de legi ce se bat cap în cap. Te voi vindeca pur şi simplu pentru că am un singur mesaj, care e adevărat. Credinţa ta în el te va face întreg când ai credinţă în mine.
8. Nu aduc mesajul lui Dumnezeu cu amăgire, şi vei învăţa asta învăţând că primeşti întotdeauna atât cât accepţi. Ai putea accepta acum pacea pentru toţi şi le-ai putea oferi desăvârşita libertate de toate iluziile, pentru că I-ai auzit Vocea. Dar să nu ai alţi dumnezei înaintea Lui, căci nu vei auzi. Nu Dumnezeu e gelos pe dumnezeii făcuţi de tine, ci tu. Vrei să îi mântuieşti şi să îi slujeşti, crezând că ei te-au făcut pe tine. Crezi că ei sunt tatăl tău, pentru că proiectezi asupra lor faptul înfricoşător că i-ai făcut să Îl înlocuieşti pe Dumnezeu. Dar, când par să îţi vorbească, aminteşte-ţi că nimic nu Îl poate înlocui pe Dumnezeu şi că înlocuirile pe care ai încercat să le faci sunt chiar nimica.
9. Aşadar, deşi crezi că te înspăimântă nimicul, de fapt te înspăimântă nimica. Şi, conştientizând acest lucru, eşti vindecat. Vei auzi dumnezeul pe care îl asculţi. Tu ai făcut dumnezeul bolii şi, făcându-l, te-ai făcut capabil să îl auzi. Şi totuşi, nu l-ai creat, el nefiind Voia Tatălui. De aceea, nu e veşnic şi îţi va fi desfăcut în clipa în care declari că eşti dispus să accepţi numai ce e veşnic.
10. Dacă Dumnezeu are un singur Fiu, există doar un singur Dumnezeu. Împărtăşeşti cu El realitatea, căci realitatea e neîmpărţită. Să accepţi alţi dumnezei înaintea Lui înseamnă să pui alte chipuri înaintea ta. Nu îţi dai seama ce mult asculţi de dumnezeii tăi şi ce vigilent eşti în numele lor. Dar ei există numai pentru că îi cinsteşti. Pune cinstea unde se cuvine, şi pacea va fi a ta. E moştenirea ta de la adevăratul tău Tată. Nu îţi poţi face Tatăl, iar tatăl pe care l-ai făcut nu te-a făcut pe tine. Iluziilor nu li se cuvine cinste, căci a le cinsti înseamnă a cinsti nimica. Dar nu li se cuvine nici spaimă, căci „nimica" nu poate înspăimânta. Ai ales spaima de iubire din cauza desăvârşitei ei inofensivităţi şi, din cauza acestei spaime, ai fost dispus să renunţi la desăvârşita ta capacitate de-a ajuta şi la desăvârşitul tău Ajutor.
11. Numai la altarul lui Dumnezeu vei găsi pace. Iar acest altar este în tine pentru că acolo l-a pus Dumnezeu. Vocea Lui te cheamă în continuare să revii, iar El va fi auzit când nu pui înaintea Lui alţi dumnezei. Poţi renunţa la dumnezeul bolii pentru fraţii tăi; de fapt, va trebui să o faci dacă renunţi la el pentru tine. Căci, dacă vezi dumnezeul bolii oriunde, l-ai acceptat. Şi, dacă îl accepţi, te vei pleca şi te vei închina în faţa lui, pentru că a fost făcut să Îl înlocuiască pe Dumnezeu. El e credinţa că poţi alege care dumnezeu este real. Deşi e clar că asta nu are nimic de-a face cu realitatea, e la fel de clar că are totul de-a face cu realitatea după cum o percepi tu.
"Vocea lui Dumnezeu îmi vorbeşte în fiecare clipă a zilei."
