Invitaţia făcută Spiritului Sfânt
1.Vindecarea e un gând prin care două minţi percep că sunt una şi se înveselesc. Această veselie cheamă fiecare parte a Fiimii să se bucure împreună cu ele, şi Îl lasă pe Dumnezeu să pătrundă
în ele şi prin ele. Numai mintea vindecată poate trăi experienţa revelaţiei cu un efect de durată, căci revelaţia e o trăire de pură bucurie. Dacă nu alegi să fii pe deplin bucuros, mintea ta nu poate avea ce nu alege să fie. Aminteşte-ţi că spiritul nu cunoaşte nicio deosebire între a avea şi a fi. Mintea superioară gândeşte conform legilor la care se supune spiritul şi respectă, prin urmare, numai legile lui Dumnezeu. Pentru spirit, a căpăta e ceva lipsit de înţeles şi a da este totul. Având totul, spiritul deţine totul dându-l, creând deci aşa cum a creat Tatăl. Deşi acest gen de gândire nu are nicio legătură cu deţinerea de lucruri, până şi mintea inferioară îl poate înţelege când e vorba de idei. Dacă împarţi cu cineva un bun material, împarţi dreptul de proprietate asupra acestuia. Dacă împărtăşeşti o idee însă, nu o împuţinezi. Ea este încă toată a ta, deşi ai dat-o toată. În plus, dacă cel căruia i-o dai o acceptă ca a sa, o întăreşte în mintea ta şi o sporeşte astfel. Dacă poţi accepta conceptul că lumea e o lume de idei, dispare toată credinţa în asociaţia falsă pe care o face eul între a da şi a pierde.
2.
Să ne începem procesul de redeşteptare cu câteva concepte simple:
Gândurile sporesc dându-le.
Cu cât cred mai mulţi în ele, cu atât devin mai puternice.
Totul e o idee.
Atunci, cum se pot asocia a da şi a pierde?
3.
Aceasta e invitaţia făcută Spiritului Sfânt. Am spus deja că pot să mă întind la Spiritul Sfânt şi să ţi-l aduc jos, dar pot să ţi-l aduc doar la invitaţia ta. Spiritul Sfânt e în mintea ta corectă, după cum a fost şi într-a mea. Biblia spune: „Să aveţi în voi mintea care a fost în Cristos Isus" şi foloseşte asta ca o binecuvântare. E binecuvântarea minţii dispuse la miracole. Ea îţi cere să gândeşti cum am gândit eu, unindu-te cu mine în gândirea lui Cristos.
4.
Spiritul Sfânt e singura parte a Sfintei Treimi care are o funcţie simbolică. La El se referă denumirile de Vindecător, Mângâietor si Călăuză. Tot El e descris ca „separat", independent de Tată şi de Fiu. Eu însumi am spus: „Dacă mă duc, vă voi trimite un alt Mângâietor, iar el va rămâne cu voi". Funcţia simbolică a Spiritului Sfânt Îl face greu de înţeles, căci simbolismul poate da loc la diverse interpretări. Ca om şi ca una din creaţiile lui Dumnezeu, gândirea corectă care mi-a venit de la Spiritul Sfânt - sau Inspiraţia Universală - m-a învăţat, mai întâi de toate, ca această Inspiraţie e pentru toţi. Nu aş fi putut să O am fără să cunosc acest lucru. Cuvântul „cunosc" e potrivit în acest context, căci Spiritul Sfânt e atât de aproape de cunoaştere, încât o cheamă să vină sau, mai bine spus, o lasă să vină. Am pomenit mai înainte percepţia superioară sau „adevărată", care e atât de aproape de adevăr, încât Dumnezeu Însuşi poate curge peste mica fisură dintre ele. Cunoaşterea e întotdeauna gata să curgă peste tot, dar nu poate opune rezistenţă. De aceea, o poţi bloca, deşi nu o poţi pierde niciodată.
5.
Spiritul Sfânt e Mintea lui Cristos, conştientă de cunoaşterea de dincolo de percepţie. El a luat fiinţă, ca protecţie, odată cu separarea, inspirând principiul Ispăşirii totodată. Înainte de asta, nu era nevoie de vindecare, căci nimeni nu era lipsit de mângâiere. Vocea Spiritului Sfânt e Chemarea la Ispăşire, sau la restabilirea integrităţii minţii. Odată Ispăşirea încheiată şi Fiimea întreagă vindecată, nu va mai fi nicio Chemare de-a veni înapoi. Dar ce creează Dumnezeu e veşnic. Spiritul Sfânt va rămâne cu Fiii lui Dumnezeu, să le binecuvânteze creaţiile şi să le ţină în lumina bucuriei.6.
Dumnezeu a onorat până şi creaţiile greşite ale copiilor Săi pentru că ei le-au făcut. Dar Şi-a binecuvântat copiii şi cu un mod de gândire care le poate ridica percepţiile atât de sus, încât să poată ajunge aproape înapoi la El. Spiritul Sfânt e Mintea Ispăşirii. El reprezintă o stare mentală suficient de aproape de starea Unei Minţi să fie posibil, în sfârşit, transferul la aceasta. Percepţia nu e cunoaştere, dar poate fi transferată la cunoaştere, sau poate trece în cunoaştere. Poate e mai util să folosim aici transferat în sensul literal de „trans-portat", de vreme ce ultimul pas e făcut de Dumnezeu.
7.
Spiritul Sfânt, Inspiraţia împărtăşită a întregii Fiimi, induce un gen de percepţie în care multe elemente sunt asemănătoare celor din Împărăţia Cerului:
Mai întâi, universalitatea ei e cât se poate de clară şi niciunul dintre cei ce o ating nu poate crede, nici măcar o clipă, că împărtăşirea ei implică altceva decât câştig.
În al doilea rând, e incapabilă să atace şi este, de aceea, deschisă cu adevărat. Asta înseamnă că, deşi nu generează cunoaştere, nu o blochează în niciun fel.
În fine, ea arată pe unde trebuie să se meargă, dincolo de vindecarea pe care o aduce, şi conduce mintea, dincolo de întregirea ei, înspre făgaşurile creaţiei. Acesta e punctul la care se petrece o schimbare cantitativă suficient de mare să producă un adevărat salt calitativ.
Curs de miracole
