1. Voia lui Dumnezeu e mântuirea ta. Să nu îţi fi dat mijloacele de-a o găsi? Dacă voieşte să o ai, precis ţi-a făcut posibilă şi uşoară obţinerea ei. Fraţii tăi sunt pretutindeni. Nu trebuie să îţi cauţi prea departe mântuirea. Fiece minut şi fiece secundă îţi dau o şansă să te mântuieşti. Nu pierde aceste şanse, nu pentru că nu vor reveni, ci pentru că amânarea bucuriei e de prisos. Voia lui Dumnezeu e să ai fericire desăvârşită acum. Se poate oare să nu fie şi voia ta? Şi se poate să nu fie şi voia fraţilor tăi?
2. Gândeşte-te, atunci, că, în această voie îngemănată - şi numai în aceasta -, sunteţi uniţi cu toţii. Pot să existe dezacorduri în orice altă privinţă, dar nu şi în aceasta. Aici, atunci, îşi are sălaşul pacea. Şi tu sălăşluieşti în pace când iei această hotărâre. Dar nu poţi sălăşlui în pace dacă nu accepţi Ispăşirea, pentru că Ispăşirea este calea către pace. Motivul este foarte simplu şi atât de evident, încât este trecut adesea cu vederea. Eul se teme de evident, din moment ce evidentul e trăsătura esenţială a realităţii. Dar tu nu îl poţi trece cu vederea decât dacă nu te uiţi.
3. Dacă Spiritul Sfânt Se uită cu iubire la tot ce percepe, e cât se poate de evident că Se uită cu iubire la tine. Modul în care te evaluează El se bazează pe ce cunoaşte El că eşti, aşa că te evaluează în mod adevărat. Şi această evaluare trebuie să fie în mintea ta, pentru că El este acolo. Eul e şi el în mintea ta, pentru că l-ai acceptat acolo. Modul în care te evaluează el însă e exact opusul evaluării Spiritului Sfânt, pentru că eul nu te iubeşte. Nu îşi dă seama ce eşti şi nu are nicio încredere în ce percepe, pentru că percepţiile lui sunt atât de schimbătoare. De aceea, eul e capabil de suspiciune în cel mai bun caz şi de cruzime, în cel mai rău. Iată întregul lui diapazon, pe care nu îl poate depăşi din cauza incertitudinii lui. Şi nu îl poate întrece niciodată pentru că nu poate fi sigur niciodată.
4. Ai în minte, prin urmare, două evaluări de sine care se bat cap în cap, şi nu pot fi adevărate amândouă. Nu îţi dai încă seama cât de diferite sunt aceste evaluări, pentru că nu înţelegi cât de sublim e felul în care te percepe Spiritul Sfânt. El nu e amăgit de ce faci, pentru că nu uită niciodată ce eşti. Eul e amăgit de tot ce faci, mai ales când reacţionezi la Spiritul Sfânt, pentru că îi sporeşte confuzia în asemenea momente. De aceea, eul e în stare să te atace mai ales când reacţionezi cu iubire, căci te-a evaluat lipsit de iubire şi îi contrazici judecata. Eul iţi va ataca motivele de îndată ce vin clar în dezacord cu felul în care te percepe. Atunci va trece brusc de la suspiciune la cruzime, fiindcă i-a sporit incertitudinea. Fireşte, nu are niciun rost să ataci la rândul tău. Ce altceva ar putea să însemne decât că eşti de acord cu felul în care te evaluează eul?
5. Dacă alegi să te vezi neiubitor, nu vei fi fericit. Te condamni şi, de aceea, precis te consideri inadecvat. Chiar eului vrei să îi ceri să te ajute să scapi de senzaţia inadecvării pe care el însuşi a produs-o şi pe care trebuie să o menţină pentru a supravieţui? Poţi oare să scapi de evaluarea lui folosind propriile lui metode de-a păstra intact acest tablou?
6. Nu poţi să evaluezi din interior un sistem de convingeri dement. Te împiedică propriul lui diapazon. Poţi doar să treci de el, să priveşti înapoi dintr-un punct unde există sănătate mintală şi să vezi contrastul. Doar prin acest contrast poate demenţa să fie judecată dementă. Cu grandoarea lui Dumnezeu în tine, ai optat să fii mic şi să îţi lamentezi micimea. În cadrul sistemului ce a dictat această opţiune, lamentarea e inevitabilă. Acolo, micimea ta e consimţită ca lucru de la sine înţeles şi nu te întrebi: „Cine a consimţit-o?" Întrebarea e lipsită de înţeles în cadrul sistemului de gândire al eului, pentru că ar pune sub semnul întrebării întregul sistem de gândire.
7. Am spus că eul nu cunoaşte ce este o întrebare adevărată. Lipsa cunoaşterii de orice fel este asociată întotdeauna cu lipsa dorinţei de-a cunoaşte, iar asta produce o lipsă totală de cunoaştere deoarece cunoaşterea este totală. Să nu te îndoieşti de micimea ta înseamnă, aşadar, să negi toată cunoaşterea şi să păstrezi intact întregul sistem de gândire al eului. Nu poţi păstra o parte a unui sistem de gândire, pentru că poate fi pus sub semnul întrebării doar la temelia lui. Şi aceasta trebuie pusă sub semnul întrebării din afara lui, pentru că - în cadrul sistemului - temelia lui rămâne în picioare. Spiritul Sfânt judecă în defavoarea realităţii sistemului de gândire al eului deoarece cunoaşte că temelia lui nu e adevărată. De aceea, tot ce ia naştere din eu nu are niciun înţeles. El judecă fiecare credinţă pe care o deţii prin prisma provenienţei sale. Dacă vine de la Dumnezeu, El o cunoaşte ca adevărată. Dacă nu, o cunoaşte ca lipsită de înţeles.
8. De câte ori te îndoieşti de valoarea ta, spune:
Dumnezeu Însuşi e incomplet fără mine.
Aminteşte-ţi acest lucru când îţi vorbeşte eul, şi nu îl vei auzi. Adevărul despre tine e atât de sublim, încât tot ce e nedemn de Dumnezeu nu e demn de tine. Alege, atunci, ce vrei în aceşti termeni şi nu accepta nimic din ce nu I-ai oferi lui Dumnezeu ca dar total cuvenit Lui. Altceva nu vrei. Restituie-I partea ta, şi ţi Se va da şi El întreg în schimb că I-ai restituit ce Îi aparţine şi ce Îl face complet.
*** “A Course in Miracles”
*** "Mai presus de toate, vreau să văd altfel lucrurile." - “A Course in Miracles”
