FLOAREA TALANTULUI

            A primi Floarea Talantului este un mare Dar de la Dumnezeu, dar şi o mare răspundere fiind conştienţi că aceste talente, înzestrări, nu - ne sunt date doar aşa ca niste simple ornamente să ne bucurăm numai noi de ele. Talanţii Împărăţiei(talente) ale Duhului Sfânt, cei înzestraţi cu ele au să negustorească în lume, câştigând cu ele fii ai împărăţiei.

Fragment din învăţăturile Părintelui  Arsenie Boca – Talanţii Împărăţiei

            „Împărăţiile pământului îşi au banii lor şi Împărăţia lui Dumnezeu îşi are talanţii ei.

            „Omul de neam ales” din pilda talanţilor este Iisus.

            După învierea Sa din morţi, Iisus S-a dus într-o ţară îndepărtată, „Suirea la Tatăl” – cum i-a spus Mariei Magdalena ce plângea la mormânt – ca să pogoare oamenilor darurile Duhului Sfânt. Cum le-a spus Iisus şi Apostolilor după Înviere: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ ...” (Matei 28,18). „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi ...” (Ioan 20, 21). „Mergeţi, învăţaţi toate neamurile, botezându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă ...” (Matei 28,19). „Cine va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16).

             Cuvintele acestea erau „întărirea crăiască”, împărţirea talanţilor, câmpul de negustorie şi răspunderile. Acesta era ceasul când Iisus a împărţit avuţia Sa lucrătorilor: cele 10 daruri ale Duhului Sfânt. Cu aceşti talanţi(talente) ai Duhului Sfânt, cei înzestraţi cu ele au să negustorească în lume, câştigând cu ele fii ai împărăţiei.

             De acum încep răspunderile. Ai să ajungi conştient că înzestrarea ta spirituală este de la Dumnezeu şi spre slujirea Lui între oameni ţi s-a dat înzestrarea? Sau te constitui ca un talentat iresponsabil?

             Convertirea talentelor este un mare talent. Înzestrările lui Dumnezeu nu ne sunt date ca nişte simple ornamente, de care să ne bucurăm numai noi; ele sunt înzestrări de energie divină, energie pe care lumea nu o cunoaşte. Acestea dau îndrăzneala mucenicilor, răbdare pustnicilor, darul cunoştinţei, curajul adevărului, nebunia pentru Hristos, interpretarea vieţii în perspectiva luminii divine.

             În fiecare ins ce vine în lume. Dumnezeu ascunde un gând al Său, o intenţie divină, un plan pe care-l urmăreşte între oameni, şi, potrivit cu el, tocmirea celui care vine capătă însuşirile de a-l putea îndeplini. Aceasta e o mare taină. Aceştia, prevăzuţi de Dumnezeu cu slujbă anumită încă mai înainte de a se naşte (Gălăteni 1,15; Ieremia 1,5) şi trimişi să o împlinească, sunt slugile Sale, cărora le-a dat avuţia pe mână.

Talanţii sunt talentele: înzestrări cu daruri, misiuni, slujbe duhovniceşti şi slujiri cetăţeneşti; meşteşugul artelor; meştesugul ştiinţei, a oricărei ştiinţe, darul chivernisirii avuţiei; pe scurt, valorile culturii.

             Şi fără vorbă, s-ar pricepe că toate valorile, talentele, ar trebui să se negustorească între oameni, de bunăvoie şi din liberă voinţă, în favoarea lui Dumnezeu, căci precum este o ierarhie a valorilor, tot aşa este un Ierarh al lor.

             Dar zice pilda că unii din talentaţi n-au vrut să-L recunoască de stăpân: „cetăţenii Săi Îl urau şi au trimis solie în urma Lui zicând: Nu vrem ca Acesta să domnească peste noi”(Luca 19,14). Aceştia sunt cei ce nu se cunosc pe sine ca avându-şi obârşia spirituală şi toată înzestrarea de la Dumnezeu, ci socotesc că sunt ale lor darurile date de Dumnezeu. aceştia nu vor să primească peste ei domnia lui Hristos, ci domnia lui Antihrist. Ei se umflă cu părerea de sine, îşi afumă mintea cu mândria şi scot afară pe Dumnezeu din negustoria lor. A nu lucra cu valorile în sensul în care le-a rostuit Dumnezeu, înseamnă a ieşi din ierarhie şi a face anarhie. Toată zdroaba lor e egală cu îngroparea talantului în pământ.

             Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict.  În valoarea politică trufia stârneşte tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziţia, despotismul, protestantismul; în ştiinţă şi în economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, când li se va cere socoteală.

             Dacă Iisus a suflat sufletul viu, viaţa duhovnicească în Adam în temeiul careia Adam vedea pe Dumnezeu, dacă a suflat Duhul Sfânt peste Apostoli şi toţi urmaşii lor pentru iertarea păcatelor spre reînvierea duhovnicească a oamenilor şi dacă s-a întărit această înviere prin suflarea ca vifor a Duhului Sfânt în ziua Rusaliilor, a mai rămas totuşi o suflare a Duhului Sfânt pe care Iisus n-a împărtăşit-o omului.

              Pilda talanţilor vorbeşte şi despre tăierea acelor vrăjmaşi care n-au vrut ca să domnească Iisus peste ei. De două ori Duhul Sfânt a suflat spre viaţă: 

o dată – primului om, şi a doua oară, la plinirea vremii – tuturor oamenilor spre reînvierea lor duhovnicească; iar a treia oară va sufla Duhul Sfânt spre moarte spirituală asupra unui singur om, omul fărădelegii.

              Nu se poate ca Iisus să nu fie Dumnezeu adevărat când în El erau: începutul şi sfârşitul, Alfa şi Omega(Apocalipsa 1,18), într-o continuă şi divină prezenţă. De altfel, această prezenţă a lui Iisus în toate fragmentele timpului este ceea ce dă talanţilor valoarea lor de energii divine. Cei înzestraţi cu aceşti talanţi sau talente ale Duhului Sfânt se cuvine să negustorească cu ele în lume, câştigând fii ai împărăţiei. Legile negustoriei sunt cele două legi: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de oameni.

Tot celui ce recunoaşte Providenţa de la Dumnezeu a talentelor sale, i se va mai da şi tot celui ce i se pare că nu le are de la Dumnezeu, i se va lua şi ceea ce i se pare că are; talant îngropat, şi de puţini dezgropat şi sporit.”