1. Adevărul nu poate fi decât recunoscut şi nu trebuie decât recunoscut. Inspiraţia ţine de Spiritul Sfânt şi certitudinea ţine de Dumnezeu, potrivit legilor Sale. Prin urmare, ambele provin din aceeaşi Sursă, deoarece inspiraţia vine de la Vocea pentru Dumnezeu şi certitudinea vine din legile lui Dumnezeu. Vindecarea nu vine direct de la Dumnezeu, Care Îşi cunoaşte creaţiile ca perfect întregi. Dar vindecarea ţine tot de Dumnezeu, pornind din Vocea Sa şi din legile Sale. Ea e rezultatul lor, într-o stare mentală care nu Îl cunoaşte. Fiind o stare necunoscută Lui, ea nu există, dar cei ce dorm sunt în necunoştinţă de cauză. Deoarece sunt în necunoştinţă de cauză, nu cunosc.
2. Spiritul Sfânt trebuie să lucreze prin tine ca să te înveţe că El e în tine. Acesta e un pas intermediar spre cunoaşterea că eşti în Dumnezeu pentru că faci parte din El. Miracolele pe care le inspiră Spiritul Sfânt nu pot avea o ordine a dificultăţii, căci toate părţile creaţiei sunt de acelaşi ordin. Asta e Voia lui Dumnezeu şi a ta. O stabilesc legile lui Dumnezeu, iar Spiritul Sfânt ţi-o aminteşte. Când vindeci, îţi aminteşti legile lui Dumnezeu şi uiţi legile eului. Am spus mai înainte că uitarea e doar un mod de-a-ţi aminti mai bine. De aceea, când e percepută cum trebuie, nu e opusul reamintirii. Nepercepută cum trebuie, ea stârneşte percepţia unui conflict cu altceva, după cum face toată percepţia incorectă. Percepută cum trebuie, poate fi folosită ca o cale de ieşire din conflict, după cum poate fi toată percepţia corectă.
3. Eul nu vrea să predea la toată lumea tot ce a învăţat, căci ar zădărnici ce urmăreşte. De aceea, el nu învaţă absolut deloc. Spiritul Sfânt te învaţă să foloseşti ce a făurit eul, ca să predai opusul celor „învăţate" de eu. Genul de învăţare e la fel de irelevant ca aptitudinea aplicată învăţării. Trebuie doar să faci efortul de-a învăţa, căci Spiritul Sfânt are un obiectiv unificat pentru acest efort. Dacă aplici diferite aptitudini suficient de îndelung unui singur obiectiv, aptitudinile înseşi devin unificate. Căci sunt canalizate într-o singură direcţie sau într-un singur fel. În cele din urmă, aşadar, toate contribuie la un singur rezultat şi, făcând-o, îşi scot în evidenţă asemănarea, nu diferenţele.
4. Toate aptitudinile trebuie lăsate, aşadar, în seama Spiritului Sfânt, Care înţelege cum să le folosească cum trebuie. El le foloseşte numai pentru vindecare, ştiindu-te doar ca întreg. Vindecând, înveţi ce este întregimea şi, învăţând ce este întregimea, înveţi să îţi aduci aminte de Dumnezeu. L-ai uitat, dar Spiritul Sfânt înţelege că uitarea ta trebuie tradusă într-un mod de-a-ţi aminti.
5. Obiectivul eului e la fel de unificat ca al Spiritului Sfânt şi, tocmai datorită acestui lucru, obiectivele lor nu pot fi reconciliate niciodată, în niciun fel şi în nicio măsură. Eul urmăreşte întotdeauna să dividă şi să separe. Spiritul Sfânt urmăreşte întotdeauna să unifice şi să vindece. Vindecând, eşti vindecat, pentru că Spiritul Sfânt nu vede o ordine a dificultăţii în vindecare. Vindecarea e modul de-a desface credinţa în diferenţe, fiind singurul mod de-a percepe Fiimea ca tot unitar. Această percepţie concordă, aşadar, cu legile lui Dumnezeu, chiar şi într-o stare mentală care nu concordă cu a Lui. Puterea percepţiei corecte e atât de mare, încât pune mintea de acord cu a Lui, căci este în slujba Vocii Lui, care este în voi toţi.
6. Gândul că te poţi opune Voii lui Dumnezeu e o idee de-a dreptul delirantă. Eul crede că poate să o facă şi că îţi poate da propria lui „voie" în dar. Nu o vrei. Nu e un dar. Nu este absolut nimic. Dumnezeu ţi-a dat un dar pe care îl ai şi eşti, deopotrivă. Când nu îl foloseşti, uiţi că îl ai. Neaducându-ţi aminte de el, nu ştii ce eşti. Vindecarea, aşadar, e un mod de-a te apropia de cunoaştere gândind în concordanţă cu legile lui Dumnezeu şi recunoscându-le universalitatea. Fără această recunoaştere, ai făcut legile să fie lipsite de înţeles pentru tine. Dar legile nu sunt lipsite de înţeles, de vreme ce tot înţelesul e cuprins de ele şi în ele.
7. Caută mai întâi Împărăţia Cerului, pentru că acolo operează cu adevărat legile lui
Dumnezeu, şi nu pot opera decât cu adevărat pentru că sunt legile adevărului. Dar caut-o numai pe aceasta, pentru că nu poţi găsi altceva. Nu există altceva. Dumnezeu e Totul întru toate într-un sens foarte literal. Toată fiinţa e în Cel Ce e toată Fiinţa. Tu eşti în El, aşadar, de vreme ce fiinţa ta e a Lui. Vindecarea e un mod de-a uita sentimentul de pericol pe care l-a stârnit în tine eul, nerecunoscându-i existenţa în fratele tău. Asta întăreşte Spiritul Sfânt din amândoi, căci este un refuz de-a adeveri frica. Iubirea are nevoie doar de această invitaţie. Ea vine de bunăvoie la toată Fiimea, fiind tocmai ce este Fiimea. Prin redeşteptarea ta la ea, nu faci decât să uiţi ce nu eşti. Asta îţi permite să îţi aminteşti ce eşti.
“A Course in Miracles”
