1. E greu de înţeles ce înseamnă de fapt „Împărăţia Cerurilor este în voi". Căci e un lucru de neînţeles pentru eu, care îl interpretează ca şi cum ceva din afară e înăuntru, o interpretare fără niciun înţeles. Cuvântul „în" nu este necesar. Împărăţia Cerurilor sunteţi voi. Ce altceva să fi creat Creatorul, dacă nu v-a creat pe voi; şi ce altceva să fie Împărăţia Lui, decât voi ? Iată întregul mesaj al Ispăşirii, un mesaj care - în totalitatea lui - transcende suma părţilor sale. Şi tu ai o Împărăţie pe care a creat-o spiritul tău. El nu a încetat să creeze, în ciuda iluziilor eului. Creaţiile tale nu sunt mai orfane de tată decât tine. Eul tău şi spiritul tău nu vor fi cocreatori nicicând, dar spiritul tău şi Creatorul tău vor fi întotdeauna. Ai încredere că propriile tale creaţii sunt la fel de ocrotite ca tine.
Împărăţia e cât se poate de unită şi de ocrotită, şi eul nu o va birui. Amin.
2. Asta s-a scris sub forma unei rugăciuni pentru că ajută în momentele de tentaţie. E o declaraţie de independenţă. O vei găsi foarte utilă dacă o înţelegi pe deplin. Motivul pentru care ai nevoie de ajutorul meu e acela că ţi-ai negat propria Călăuză şi, de aceea, ai nevoie de călăuzire. Rolul meu e să separ adevăratul de fals, ca adevărul să poată străpunge barierele ridicate de eu şi să se reverse în mintea ta. În contra forţelor noastre unite eul nu poate birui.
3. Trebuie să fie evident deja de ce eul consideră spiritul un „duşman". Eul a luat naştere din separare şi neîncetarea existenţei lui depinde de neîncetarea credinţei tale în separare. Eul trebuie să îţi ofere un fel de recompensă pentru menţinerea acestei credinţe. Tot ce îţi poate oferi e un sentiment al existenţei temporare, care începe cu propriul lui început şi sfârşeşte cu propriul lui sfârşit. Îţi spune că viaţa aceasta e existenţa ta pentru că e a lui. Prin contrast cu acest sentiment al existenţei temporare, spiritul îţi oferă cunoaşterea permanenţei şi a fiinţei neclintite. Cei ce au trecut prin această revelaţie nu mai pot crede întru totul în eu. Cum poate micul lui prinos să biruie slăvitul dar dumnezeiesc?
4. Tu, care te identifici cu eul tău, nu poţi să crezi că Dumnezeu te iubeşte. Nu iubeşti ce ai făcut şi ce ai făcut nu te iubeşte. Făcut din negarea Tatălui, eul nu are nicio loialitate faţă de cel ce l-a făcut. Nu poţi concepe adevărata relaţie care există între Dumnezeu şi creaţiile Lui, datorită urii tale faţă de sinele pe care l-ai făcut. Tu proiectezi asupra eului decizia de-a te separa, iar asta intră în conflict cu iubirea pe care o simţi faţă de eu, datorită faptului că l-ai făcut. În lumea aceasta nu există iubire fără această ambivalenţă şi, de vreme ce niciun eu nu a cunoscut experienţa iubirii fără ambivalenţă, conceptul îi depăşeşte capacitatea de înţelegere. Iubirea va pătrunde imediat în orice minte care o doreşte sincer, dar trebuie să o dorească sincer. Asta înseamnă că o doreşte fără ambivalenţă şi că acest tip de dorinţă e lipsit total de „goana după căpătat" a eului.
5. Există un gen de experienţă atât de diferit de tot ce îţi poate oferi eul, încât nu vei mai vrea să o acoperi sau să o tăinuieşti. Trebuie să repet că motivul pentru care lumina nu poate să intre e credinţa ta în întuneric şi în tăinuire. Biblia face multe referiri la darurile incomensurabile care sunt pentru tine, dar pe care trebuie să le ceri. Nu e o condiţie de genul celor puse de eu. E condiţia slăvită a ce eşti.
6. În afară de voia ta, nicio forţă nu e suficient de puternică sau de demnă să te călăuzească. În acest sens, eşti ca Dumnezeu de liber şi trebuie să rămâi aşa pentru totdeauna. Să Îl rugăm pe Tatăl, în numele meu, să te ţină conştient de Iubirea Lui faţă de tine şi de-a ta faţă de El. El nu a pregetat nicicând să răspundă la această rugăminte, căci nu cere decât ce a voit deja. Celor ce cer cu adevărat li se răspunde întotdeauna. Să nu ai alţi dumnezei în afara Lui pentru că alţii nici nu sunt.
7. Nu ţi-a trecut prin minte niciodată să renunţi la fiecare idee pe care ai avut-o vreodată în contradicţie cu cunoaşterea. Păstrezi mii de fărâme de teamă care Îl împiedică pe Cel Sfânt să intre. Lumina nu poate străpunge zidurile pe care le făureşti să o blochezi şi e veşnic nedispusă să distrugă ce ai făurit. Nimeni nu poate să vadă printr-un zid, dar eu îl pot ocoli. Păzeşte-ţi mintea de fărâmele de teamă, căci altfel nu mă vei putea ruga să o fac. Te pot ajuta numai aşa cum ne-a creat Tatăl nostru. Te voi iubi, te voi cinsti şi voi continua să respect întru totul ce ai făurit, dar nu voi susţine nimic dacă nu e adevărat. Nu te voi părăsi niciodată, după cum nici Dumnezeu nu te va părăsi, dar trebuie să aştept câtă vreme alegi să te părăseşti singur. Deoarece aştept cu iubire, şi nu cu nerăbdare, precis mă vei ruga cu adevărat. Voi veni ca răspuns la o singură chemare fără echivoc.
8. Urmăreşte atent şi vezi ce anume ceri. Fii foarte cinstit cu tine când o faci, căci nu trebuie să ne ascundem nimic unul altuia. Dacă vrei cu adevărat să încerci, vei face primul pas în direcţia pregătirii minţii tale pentru intrarea Celui Sfânt. Ne vom pregăti pentru asta împreună căci, odată ce soseşte El, vei fi gata să mă ajuţi să fac şi alte minţi gata pentru El. Cât timp Îi vei refuza Împărăţia?
9. În mintea ta, deşi negată de eu, stă declaraţia eliberării tale. Dumnezeu ţi-a dat totul. Acest singur fapt înseamnă că eul nu există şi asta îl umple de o frică profundă. În limbajul eului, „a avea" şi „a fi" sunt diferite, dar sunt identice pentru Spiritul Sfânt. Spiritul Sfânt ştie că ai totul şi eşti totul, totodată. Orice distincţie în această privinţă are sens doar odată ce s-a acceptat deja ideea de „a căpăta", care presupune o lipsă. Iată de ce nu facem nicio distincţie între a avea Împărăţia lui Dumnezeu şi a fi Împărăţia lui Dumnezeu.
10. Fiinţa calmă care aparţine Împărăţiei lui Dumnezeu şi care, în starea ta de sănătate mintală, e perfect conştientă, e izgonită fără milă din partea minţii dominate de eu. Eul e disperat căci se opune unei forţe literalmente de neînvins, indiferent dacă dormi sau eşti treaz. Gândeşte-te câtă vigilenţă ai fost dispus să exerciţi să îţi ocroteşti eul şi cât de puţină, să îţi ocroteşti mintea corectă. Cine, dacă nu doar demenţii, s-ar angaja să creadă neadevărul şi ar ocroti apoi credinţa aceasta cu preţul adevărului?
Iubire fără conflict - Curs de miracole
Iubire fără conflict - Curs de miracole
