Profesorii avansaţi ai lui Dumnezeu au următoarele caracteristici: Încredere, Onestitate, Toleranţă, Blândeţe, Bucurie, Generozitate, Răbdare, Credinţă, Deschidere mentală.
IV. Blândeţe
1. Profesorilor lui Dumnezeu le e cu neputinţă răul. Nici nu pot să facă rău, nici nu li se poate face vreunul. Răul e rezultatul judecăţii. E actul neonest ce vine în urma unui gând neonest. E un verdict de vinovăţie la adresa unui frate, şi deci la adresa propriei persoane. E sfârşitul păcii şi negarea învăţării. Răul demonstrează absenţa programei dumnezeieşti şi înlocuirea ei cu demenţa. Fiecare profesor de-al lui Dumnezeu trebuie să înveţe - chiar de la începutul instruirii lui - că intenţia de-a face rău îi va şterge orice urmă de funcţie din conştienţă. Îl va lăsa confuz, fricos, furios şi suspicios. Şi va face lecţiile Spiritului Sfânt imposibil de învăţat. Iar Profesorul lui Dumnezeu nu va putea fi auzit deloc, decât de cei ce îşi dau seama că răul nu poate realiza nimic. Din el nu poate ieşi niciun câştig.
2. De aceea, profesorii lui Dumnezeu simt întru totul blânzi. Ei au nevoie de forţa blândeţii, căci tocmai prin ea funcţia mântuirii devine uşoară. Celor ce vor să facă rău, le e de-a dreptul imposibilă. Celor pentru care intenţia de-a face rău nu are înţeles, le este doar firească. Ce altă opţiune are înţeles pentru cei sănătoşi la minte? Cine alege iadul când percepe o cale ce duce la Cer? Şi cine ar alege slăbiciunea ce trebuie să rezulte din intenţia de-a face rău, în locul puterii neabătute, atotcuprinzătoare şi neţărmurite a blândeţii? Puterea profesorilor lui Dumnezeu stă în blândeţea lor, căci au înţeles că gândurile lor de rău nu vin nici de la Fiul lui Dumnezeu, nici de la Creatorul lui. Aşa şi-au unit gândurile cu Cel Care e Sursa lor. Şi, de aceea, voia lor, care mereu a fost a Lui, e liberă a fi ea însăşi.
V. Bucurie
1. Bucuria e rezultatul inevitabil al blândeţii. Blândeţea înseamnă că frica e imposibilă acum, şi ce ar putea să vină să perturbe bucuria? Mâinile deschise ale blândeţii sunt pline mereu. Cei blânzi nu au nicio durere. Nu pot să sufere. De ce să nu fie bucuroşi? Sunt siguri că sunt iubiţi şi ocrotiţi, precis. Bucuria însoţeşte blândeţea cu aceeaşi certitudine cu care mâhnirea însoţeşte atacul. Profesorii lui Dumnezeu au încredere în El. Şi sunt siguri că Profesorul Lui le merge înainte, încredinţându-Se că niciun rău nu poate să ajungă la ei. Îi ţin darurile şi Îi urmează calea, căci Vocea lui Dumnezeu îi îndrumă în toate privinţele. Bucuria e cântecul lor de mulţumire. Iar Cristos îi priveşte din înalt, recunoscător şi El. Are tot atâta nevoie de ei ca ei de El. Ce bucurie să împărtăşeşti scopul mântuirii!
VI. Neapărare
l. Profesorii lui Dumnezeu au învăţat cum să fie simpli. Nu au vise ce trebuie apărate de adevăr. Nu încearcă să se facă pe ei înşişi. Bucuria lor vine din faptul că înţeleg Cine i-a creat. Oare are nevoie de apărare ce-a fost creat de Dumnezeu? Nimeni nu poate deveni profesor avansat al lui Dumnezeu până nu înţelege pe deplin că mecanismele de apărare nu sunt decât ridicole păzitoare de iluzii preasmintite. Cu cât e visul mai grotesc, cu atât mai aprige şi mai puternice par mecanismele de apărare. Dar, când profesorul lui Dumnezeu consimte să privească dincolo de ele, în sfârşit, descoperă că, unde le văzuse, nu era nimic. La început, se lasă doar cu greu dez-amăgit. Dar, pe măsură ce îi sporeşte încrederea, învaţă tot mai repede. Iar, când coboară garda mecanismelor de apărare, nu primejdia vine. Ci siguranţa. Pacea. Bucuria. Şi Dumnezeu.
VII. Generozitate
1. Termenul „generozitate" are o semnificaţie specială pentru profesorul lui Dumnezeu. Nu e semnificaţia obişnuită a cuvântului; de fapt, e o semnificaţie ce trebuie învăţată, şi încă foarte atent. Ca toate celelalte atribute ale profesorilor lui Dumnezeu, şi acesta se bazează în definitiv tot pe încredere, căci - fără încredere - nimeni nu poate fi generos în adevăratul sens. Pentru lume, generozitatea înseamnă „a da" în sensul de „a ceda". Pentru profesorii lui Dumnezeu, înseamnă a da pentru a păstra. Lucrul aceasta s-a subliniat pe tot parcursul textului şi al culegerii de exerciţii, dar este poate mai străin de gândirea lumii decât multe alte idei din programa cursului nostru. Ciudăţenia sporită a acesteia nu constă decât în uşurinţa cu care se poate vedea că inversează gândirea lumii. În modul cel mai clar posibil şi la cel mai simplu nivel, cuvântul înseamnă exact opusul pentru profesorii lui Dumnezeu şi pentru lume.
2. Profesorul lui Dumnezeu e generos în interesul Sinelui. Acesta nu se referă însă la sinele de care vorbeşte lumea. Profesorul lui Dumnezeu nu vrea ceva ce nu poate să dea la rândul lui, căci îşi dă seama că, prin definiţie, nu ar avea valoare pentru el. Pentru ce l-ar vrea? Poate numai să piardă din cauza lui. Nu poate câştiga. De aceea, nu caută ce poate păstra numai pentru el, pentru că asta e garanţia pierderii. Nu vrea să sufere. De ce şi-ar asigura propria-i durere? Dar vrea să păstreze - pentru el şi, de aceea, pentru Fiul Lui - toate câte ţin de Dumnezeu. Acestea sunt lucrurile ce îi aparţin. Pe acestea le poate da cu adevărată generozitate protejându-le de-a pururi pentru el însuşi.
~ in continuare: Rabdare, credinta, Deschidere mentala,
*** “A Course in Miracles”
*** "Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele."
