De atunci au trecut aproape 2000 de ani, dar aceleaşi
cereri nepotrivite se aud şi astăzi:
- Cutare se
roagă lui Dumnezeu să câştige un serviciu;
- Altul – să i se descopere
hoţii,
- Unul – ca
să risipească pe duşmani,
- Altul –
ca să câştige la loterie,
- Una – ca
să despartă cutare de cutare,
- Altcineva
– să nu i se împungă vitele
- Iar
şcolarul – ca să reuşească la examene.
Aceştia, este drept, cer lui Dumnezeu lucruri mai
smerite, dar toate pământeşti, trecătoare, nimicuri.
- Sunt unii
care-I cer lui Dumnezeu socoteală de cum conduce lumea şi lucrurile. Aceştia
cer ca să asculte Dumnezeu de ei. Altă nesocotinţă.
- Alţii
nu-I cer nimic, ba chiar Îi cer să tacă, să nu existe în faţa lor; iarăşi altă
nesocotinţă.
Oamenii, fiecare în felul lui, cer
lui Dumnezeu lucruri potrivite cu icoana(concepţia) ce şi-o fac despre
Dumnezeu. Apostolii, fiindcă Îl doreau împărat, Îi cer posturi înalte în
împărăţie. Săracii Îl văd pe Dumnezeu ca pe un bogat şi Îi cer unele ca acestea
etc.
Dumnezeu este văzut de oameni prin
patimile lor ca prin nişte ochelari coloraţi. Dar El este altul.
Cred că cea mai deformată fiinţă în
capul oamenilor este Dumnezeu.
Şi ce ne cere Dumnezeu nouă?
Să fim ca Iisus în Care S-a îmbrăcat
EL şi ni s-a dat model de urmat.
Dumnezeu pune accentul (apăsul) pe a fi,
iar noi, pe a avea.
De aceea să-L cerem pe Iisus-Omul,
Care ne învaţă să fim, deocamdată, oameni.
Din învăţăturile Părintelui ARSENIE BOCA
