1. Cum se depăşesc iluziile? Sigur nu prin forţă sau mânie, nici opunându-li-te în vreun fel. Ci, pur şi simplu, lăsând raţiunea să îţi spună că ele merg împotriva realităţii. Contrazic ce trebuie să fie adevărat. Opunerea vine din ele, nu din realitate. Realitatea nu se opune la nimic. Ce este pur şi simplu nu are nevoie de apărare, şi nici nu o oferă. Numai iluziile au nevoie de apărare din cauza slăbiciunii. Şi cum poate fi dificil să urmezi calea adevărului, când singurul impediment e slăbiciunea? Tu eşti cel puternic în acest pretins conflict. Şi nu ai nevoie de apărare. Tot ce are nevoie de apărare nici nu vrei, căci orice are nevoie de apărare te va slăbi.
2. Gândeşte-te pentru ce vrea eul mecanisme de apărare. Pentru a justifica, de fiecare dată, ceva ce contrazice adevărul, sfidează raţiunea şi nu are niciun sens. Aşa ceva poate fi justificat? Ce altceva poate să fie decât o invitaţie adresată demenţei, să te scape de adevăr? Şi de ce ai vrea să scapi, dacă nu de lucrul de care te temi? Credinţa în păcat are nevoie de o apărare colosală, la un preţ enorm. Trebuie să sacrifici şi să te aperi de tot ce oferă Spiritul Sfânt. Căci păcatul e cioplit într-un bloc masiv din pacea ta, şi pus între tine şi revenirea ei.
3. Dar cum poate pacea să fie atât de fragmentată? Ea tot întreagă e şi nimic nu s-a luat din ea. Vezi cum mijlocul şi materialul viselor rele nu sunt nimic. În realitate, tu şi fratele tău staţi împreună, cu nimic între voi. Dumnezeu vă ţine de mână, şi ce poate să îi despartă pe cei ce i-a făcut una cu El? Tocmai de Tatăl tău vrei să te aperi. Dar rămâne imposibil să ţii iubirea pe dinafară. Dumnezeu stă cu tine în linişte, neapărat şi fără să Se apere, căci numai în această stare de linişte stau puterea şi forţa. Aici nu poate intra nicio slăbiciune, căci nu există aici atac şi, de aceea, nici iluzii. Iubirea stă în certitudine. Numai incertitudinea poate fi defensivă. Şi toată incertitudinea e îndoială de tine însuţi.
4. Cât de slabă este frica; cât de mică şi de nesemnificativă! Ce neînsemnată e în faţa puterii liniştite a celor cărora li s-a alăturat iubirea! Iată-ţi „duşmanul": un şoricel înspăimântat ce vrea să atace universul. Care sunt şansele să reuşească? Îţi poate fi greu să ignori imperceptibilele chiţcăituri care îi proclamă omnipotenţa şi vor să înăbuşească imnul de laudă închinat Creatorului său, pe care îl cântă veşnic, la unison, fiecare inimă din tot universul? Cine e mai puternic? Acest şoricel sau tot ce a creat Dumnezeu? Tu şi fratele tău nu sunteţi uniţi de acest şoricel, ci de Voia lui Dumnezeu. Şi poate oare un şoricel să îi trădeze pe cei pe care i-a unit Dumnezeu?
5. De-ai recunoaşte cât de puţin stă între tine şi conştientizarea unităţii tale cu fratele tău! Nu te lăsa amăgit de iluziile mărimii şi grosimii, greutăţii, solidităţii şi trăiniciei temeliei pe care ţi le prezintă. Da, ochilor fizici li se pare un corp solid şi imens, neclintit ca un munte. Dar în tine e o Forţă la care nicio iluzie nu poate rezista. Acest corp doar pare de neclintit; Forţa aceasta e irezistibilă în realitate. Prin urmare, ce trebuie să se întâmple când se întâlnesc? Poate iluzia neclintirii să fie apărată multă vreme de ceva prin care poţi să treci liniştit?
6. Nu uita, când simţi că se stârneşte în tine nevoia de-a fi defensiv în legătură cu ceva, precis te-ai identificat cu o iluzie. Şi te simţi, de aceea, slab, pentru că eşti singur. Acesta e preţul tuturor iluziilor. Nu există una care să nu se bazeze pe convingerea că eşti separat. Nu există una care să nu pară că stă, grea şi solidă şi neclintită, între tine şi fratele tău. Şi nu există una peste care adevărul să nu poată trece fără efort, şi atât de uşor încât trebuie să fii convins, în ciuda a ce ai crezut că este, că nu e chiar nimic. Dacă îţi ierţi fratele, iată ce trebuie să se întâmple. Căci numai lipsa disponibilităţii tale de-a trece cu vederea ce pare să stea între fratele tău şi tine face lucrul respectiv să pară impenetrabil şi apără iluzia că e de neclintit.
„A COURSE IN MIRACLES”
