1. Nu e greu de înţeles de ce nu Îi ceri Spiritului Sfânt să îţi rezolve toate problemele. Lui nu I-ar fi mai greu să ţi le rezolve pe unele decât pe altele. Pentru El, toate problemele sunt una şi aceeaşi, pentru că fiecare se rezolvă în exact aceeaşi privinţă şi prin acelaşi procedeu. Aspectele care trebuie rezolvate nu se schimbă, indiferent de forma pe care pare să o ia problema. O problemă poate să apară sub multe forme, şi o va face cât timp va dura. Nu are niciun rost să încerci să o rezolvi într-o formă specială. Ea va reveni şi va continua să revină tot mereu, până se va rezolva o dată pentru totdeauna şi nu va mai apărea sub nicio formă. Numai atunci vei scăpa de ea.
2. Spiritul Sfânt îţi oferă scăpare de toate problemele pe care crezi că le ai. Pentru El, toate sunt una şi aceeaşi, pentru că fiecare dintre ele, indiferent de forma pe care pare să o ia, cere cu insistenţă ca cineva să piardă şi să se sacrifice ca să câştigi tu. Problema dispare când situaţia se rezolvă în aşa fel încât să nu piardă nimeni, căci a fost o greşeală de percepţie care acum s-a corectat. Pentru El, o greşeală nu e mai greu de adus la adevăr decât alta. Căci nu există decât o singură greşeală: ideea că pierderea este posibilă şi că cineva poate ieşi în câştig de pe urma ei. Dacă asta ar fi adevărat, atunci Dumnezeu ar fi nedrept, păcatul ar fi posibil, atacul îndreptăţit şi răzbunarea dreaptă.
3. Indiferent de formă, această singură greşeală are o singură corecţie. Nu există pierdere; să crezi că există este o greşeală. Nu ai probleme, deşi crezi că ai. Şi totuşi, nu ai crede că le ai dacă le-ai vedea dispărând una câte una, indiferent de mărime, complexitate, loc şi timp, sau de orice însuşire care percepi că o face pe una să pară diferită de celelalte. Să nu crezi că limitele pe care le impui la ce vezi Îl pot limita cumva pe Dumnezeu.
4. Miracolul dreptăţii poate corecta toate greşelile. Fiece problemă este o greşeală. Îi face o nedreptate Fiului lui Dumnezeu şi, de aceea, nu e adevărată. Spiritul Sfânt nu califică nedreptăţile ca mari sau mici, majore sau minore. Pentru El, ele nu au proprietăţi. Sunt erori de pe urma cărora Fiul lui Dumnezeu suferă, dar fără niciun rost. Aşa că El înlătură spinii şi cuiele. Nu Se opreşte să judece dacă rana e mică sau mare. Şi nu emite decât o judecată: aceea că a-l răni pe Fiul lui Dumnezeu trebuie să fie ceva nedrept şi imposibil, prin urmare.
5. Tu, care crezi că e mai sigur să dai să îţi fie corectate doar unele greşeli în timp ce le păstrezi pe celelalte, ţine minte un lucru: dreptatea e totală. Dreptate parţială nu există. Dacă Fiul lui Dumnezeu e vinovat, atunci e condamnat şi nu merită îndurare din partea Dumnezeului dreptăţii. Dar să nu Îi ceri lui Dumnezeu să îl pedepsească pentru că tu îl consideri vinovat şi vrei să moară. Dumnezeu îţi oferă mijloacele de a-i vedea inocenţa. Să fie oare drept să îl pedepseşti din cauză că nu vrei să vezi ce e de văzut? De fiecare dată când vrei să rezolvi o problemă pe cont propriu sau judeci că nu are rezolvare, o faci mare şi imposibil de vindecat. Negi că miracolul dreptăţii poate fi drept.
6. Dacă Dumnezeu e drept, nu pot exista probleme pe care dreptatea să nu le poată rezolva. Tu crezi însă că unele nedreptăţi sunt juste, bune şi necesare pentru a te conserva. Aceste probleme sunt cele pe care le crezi mari şi imposibil de rezolvat. Căci sunt unii care vrei să piardă şi nu e niciunul pe care să îl doreşti scutit complet de sacrificiu. Gândeşte-te încă o dată la funcţia ta specială. Ţi s-a dat una singură: să vezi în el deplina lui nepăcătoşenie. Şi nu îi vei cere niciun sacrificiu pentru că nu poţi să voieşti să aibă de pierdut ceva. Miracolul dreptăţii pe care îl invoci se va opri asupra ta la fel de sigur ca asupra lui. Iar Spiritul Sfânt nu va fi mulţumit până nu îl va primi fiecare. Căci ce Îi dai Lui este al tuturor şi, prin faptul că îl dai, El Se poate asigura că îl primeşte, în mod egal, fiecare.
7. Gândeşte-te, atunci, ce mare îţi va fi uşurarea când vei fi dispus să ţi se corecteze toate problemele. Nu vei păstra niciuna, pentru că nu vei vrea nicio formă de durere. Şi vei vedea rezolvată fiecare mică rană înaintea Spiritului Sfânt şi a blândei Sale viziuni. Căci toate sunt mici în viziunea Lui şi nu merită decât un mic suspin înainte de-a dispărea cu toate, să rămână pe vecie desfăcute şi neamintite. Ce a părut cândva să fie o problemă specială, o eroare fără remediu sau o suferinţă incurabilă s-a transformat într-o binecuvântare universală. Sacrificiul a dispărut. Şi, în locul lui se poate aminti Iubirea lui Dumnezeu, care va risipi toată amintirea sacrificiului şi a pierderii.
8. Dumnezeu nu va putea fi amintit până dreptatea nu va fi un lucru îndrăgit, în loc să fie un lucru de temut. El nu poate fi nedrept cu nimeni şi nimic, căci ştie că toate câte sunt Îi aparţin şi vor fi mereu, aşa cum le-a creat. Nimic din ce iubeşte El nu poate să nu fie nepăcătos şi inatacabil. Funcţia ta specială deschide larg uşa peste al cărei prag se păstrează intactă şi nepângărită amintirea Iubirii Sale. Şi nu trebuie decât să vrei să ţi se dea Cerul în locul iadului, şi toţi drugii şi zăvoarele ce par să ţină uşa blocată şi încuiată bine vor cădea, pur şi simplu, şi vor dispărea. Căci nu e Voia Tatălui tău să oferi sau să primeşti mai puţin decât ţi-a dat când te-a creat în iubirea cea deplină.
„A COURSE IN MIRACLES”
