1. Complexitatea nu ţine de Dumnezeu. Cum ar putea să ţină când tot ce ştie El e unul, una? El ştie de o singură creaţie, o singură realitate, un singur adevăr şi un singur Fiu. Nimic nu e în conflict cu unitatea. Cum ar putea, atunci, să existe complexitate în El? Ce este de decis? Căci numai conflictul face posibilă alegerea. Adevărul e simplu: e unul singur, fără opus. Şi cum ar putea să intre vrajbă în simpla lui prezenţă, aducând complexitate unde este unitate? Adevărul nu ia decizii, pentru că nu are între ce să se decidă. Şi numai dacă ar avea ar putea alegerea să fie un pas necesar în înaintarea spre unitate. Ce este tot nu lasă loc pentru altceva. Dar magnitudinea aceasta nu intră în sfera acestui curs. Şi nu e necesar să stăruim asupra unor lucruri ce nu pot fi pricepute imediat.
2. Există o zonă de frontieră a gândirii care stă între lumea aceasta şi Cer. Nu e un loc, iar momentul când ajungi la ea e separat de timp. Aici e punctul de întâlnire în care gândurile se reunesc; valorile contradictorii se întâlnesc şi iluziile toate se depun alături de adevăr, unde sunt judecate neadevărate. Această zonă de frontieră se găseşte imediat cum treci de poarta Cerului. Aici devine pur şi întru totul simplu fiecare gând. Aici se neagă păcatul şi se primeşte, în schimb, tot ce este.
3. Acesta e sfârşitul călătoriei. Când ne-am mai referit la el până acum am folosit termenul de lume reală. Şi totuşi, există o contradicţie aici, în sensul că termenul presupune o realitate limitată, un adevăr parţial, un segment din univers ce a fost făcut adevărat. Motivul este acela că percepţia nu e atacată de cunoaştere. Ele sunt reunite şi numai una dintre ele continuă dincolo de poarta unde este Unitatea. Mântuirea e o zonă de frontieră în care şi locul şi timpul şi alegerea au încă înţeles, şi totuşi, e limpede că sunt temporare, că nu sunt la locul lor şi că s-a ales deja tot ce este de ales.
4. Nimic din ce crede Fiul lui Dumnezeu nu poate fi distrus. Dar ce e adevărul pentru el trebuie adus la ultima comparaţie pe care o va face vreodată, la ultima evaluare ce va fi posibilă, judecata finală la adresa acestei lumi. E judecata adevărului la adresa iluziei, a cunoaşterii la adresa percepţiei: „Nu are înţeles şi nu există". Nu e o decizie pe care o iei. Ci simpla enunţare a unui simplu fapt. În lumea aceasta însă, nu există niciun simplu fapt, căci ce e diferit şi ce e acelaşi lucru rămâne o neclaritate. Singurul lucru esenţial pentru a alege vreodată e această distincţie. Şi în ea stă diferenţa dintre lumi. În lumea aceasta, alegerea e făcută imposibilă. În lumea reală, alegerea e simplificată.
5. Mântuirea se opreşte la un pas de Cer, căci numai percepţia are nevoie de mântuire. Cerul nu s-a pierdut niciodată şi, de aceea, nu poate fi mântuit. Dar cine poate să aleagă între râvna pentru Cer şi râvna pentru iad dacă nu recunoaşte că nu sunt acelaşi lucru? Diferenţa dintre ele constituie obiectivul didactic pe care şi l-a propus acest curs. Nu şi-l va depăşi. Singurul lui scop e să te înveţe ce e acelaşi lucru şi ce e diferit, lăsându-ţi loc să faci singura alegere ce se poate face.
6. În această lume complexă şi ultracomplicată, nu există o bază pe care să alegi. Căci nimeni nu înţelege ce e acelaşi lucru, şi pare să aleagă acolo unde, efectiv, nu are de ales. Lumea reală este sfera alegerii făcută reală, nu în ce priveşte rezultatul, ci în perceperea alternativelor între care ai de ales. Faptul că ai de ales e o iluzie. Dar în ea stă desfacerea fiecărei iluzii, inclusiv a acesteia.
7. Nu e oare aidoma funcţiei tale speciale, unde separarea se desface prin schimbarea scopului care a fost cândva specialitatea, iar acum este unirea? Toate iluziile nu sunt decât una singură. Şi în recunoaşterea acestui lucru stă capacitatea de-a renunţa la toate încercările de-a alege între ele şi de-a le face diferite. Cât de simplă este alegerea între două lucruri atât de clar disimilare. Nu e pic de conflict aici. Niciun sacrificiu nu e posibil când e vorba să renunţi la o iluzie recunoscută ca atare. Când unui lucru de-a pururi neadevărat i-ai retractat toată realitatea, se poate oare să îţi fie greu să renunţi la lucrul respectiv şi să alegi ce trebuie să fie adevărat?
„A COURSE IN MIRACLES”
