1. Fiecare sistem de gândire trebuie să aibă un punct de pornire, începe fie cu o facere, fie cu o creare, o distincţie pe care am discutat-o deja. Asemănarea dintre ele stă în puterea lor ca temelii. Diferenţa dintre ele stă în ce se sprijină pe ele. Amândouă sunt pietre unghiulare pentru sistemele de convingeri pe baza cărora trăim. E o greşeală să crezi că un sistem de gândire bazat pe minciuni ar fi slab. Niciun lucru făcut de un copil de-al lui Dumnezeu nu e lipsit de putere. E foarte esenţial să îţi dai seama de asta, căci altfel nu vei fi în stare să scapi din închisoarea pe care ai făcut-o.
2. Nu poţi rezolva problema autorităţii depreciind puterea minţii tale. Să faci aşa ceva ar însemna să te amăgeşti, iar asta îţi va dăuna pentru că înţelegi de fapt puterea minţii. De asemenea, îţi dai seama că nu o poţi slăbi, aşa cum nu îl poţi slăbi nici pe Dumnezeu. „Diavolul" e un concept înfricoşător pentru că pare extrem de puternic şi extrem de activ. E perceput ca o forţă în luptă cu Dumnezeu, confruntându-L pentru posesia creaţiilor Sale. Diavolul amăgeşte cu minciuni şi clădeşte Împărăţii în care totul e în directă opoziţie cu Dumnezeu. Şi totuşi, el atrage oamenii în loc să le repugne, ei fiind dispuşi să îi „vândă" sufletele lor în schimbul unor daruri lipsite de orice valoare reală. Asta nu are absolut niciun sens.
3. Am mai discutat despre cădere sau separare, dar trebuie înţeles bine ce înseamnă. Separarea e un sistem de gândire suficient de real în timp, dar nu în veşnicie. Toate convingerile sunt reale pentru cel ce crede în ele. Rodul unui singur pom a fost „interzis" în simbolica grădină. Dar nu se poate să îl fi interzis Dumnezeu, căci altfel nu s-ar fi muşcat din el. Dacă Dumnezeu Îşi cunoaşte copiii, şi te asigur că îi cunoaşte, i-ar fi pus El oare într-o postură în care a fost posibilă propria lor distrugere?
„Pomul interzis" a fost numit „pomul cunoaşterii". Dar Dumnezeu a creat cunoaşterea şi a dat-o de bunăvoie creaţiilor Sale. Acest simbolism a primit multe interpretări, dar poţi fi sigur că orice interpretare ce Îi vede în stare, fie pe Dumnezeu, fie creaţiile Sale, să Îşi distrugă scopul va fi eronată.
„Pomul interzis" a fost numit „pomul cunoaşterii". Dar Dumnezeu a creat cunoaşterea şi a dat-o de bunăvoie creaţiilor Sale. Acest simbolism a primit multe interpretări, dar poţi fi sigur că orice interpretare ce Îi vede în stare, fie pe Dumnezeu, fie creaţiile Sale, să Îşi distrugă scopul va fi eronată.
4. Muşcarea din rodul pomului cunoaşterii e o expresie simbolică pentru uzurparea capacităţii de autocreare. E singurul sens în care Dumnezeu şi creaţiile Sale nu sunt cocreatori. Convingerea că sunt e implicită în „conceptul de sine", sau în tendinţa sinelui de a-şi face un chip, sau o imagine, de sine. Imaginile se percep, nu se cunosc. Cunoaşterea nu poate amăgi, dar percepţia poate. Te poţi percepe autocreator, dar nu poţi face mai mult decât să o crezi. Nu poţi face să fie şi adevărat. Şi, după cum am mai spus, când vei percepe corect, în cele din urmă, te vei bucura că nu poţi. Până atunci însă, convingerea că poţi e piatra de temelie a sistemului tău de gândire, şi toate mecanismele tale de apărare sunt folosite să atace ideile care ar putea să o scoată la lumină. Te mai crezi încă un chip făcut de tine. Mintea ta nu concordă cu Spiritul Sfânt în această privinţă, şi nu există soluţie cât crezi unicul lucru literalmente de neconceput. Iată de ce nu poţi crea şi eşti plin de frică referitor la ce ai făurit.
5. Mintea poate face credinţa în separare foarte reală şi foarte înfricoşătoare, iar „diavolul" e tocmai această credinţă. E puternic, activ, distructiv şi în opoziţie clară cu Dumnezeu, căci Îi neagă literalmente Paternitatea. Priveşte-ţi viaţa şi vezi ce a făurit diavolul. Dă-ţi seama însă că făurirea aceasta se va dizolva precis în lumina adevărului, căci temelia ci e o minciună. Crearea ta de către Dumnezeu e singura Temelie de nezdruncinat, căci în ea stă lumina. Punctul tău de plecare e adevărul şi trebuie să revii la începutul tău. S-au văzut multe de atunci, dar nimic nu s-a întâmplat de fapt. Sinele tău mai e în pace, deşi mintea ta e în conflict. Nu te-ai întors încă suficient de mult şi de aceea ţi-e acum atât de frică. Pe măsură ce te apropii de început, simţi asupra ta frica distrugerii sistemului tău de gândire de parcă ar fi frica de moarte. Nu există moarte, dar există o credinţă în moarte.
6. Mlădiţa care nu aduce rod va fi tăiată şi se va usca. Bucură-te! Lumina se va răsfrânge din adevărata Temelie a vieţii şi sistemul tău de gândire va fi corectat. Căci nu va putea să stea în picioare altfel. Tu, care te temi de mântuire, alegi moartea. Viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, cunoaşterea şi percepţia sunt ireconciliabile. Să crezi că pot fi reconciliate înseamnă să crezi că Dumnezeu şi Fiul Său nu pot. Numai unitatea cunoaşterii e lipsită de conflict. Împărăţia ta nu e din lumea aceasta pentru că ţi s-a dat de dincolo de această lume. Numai în lumea aceasta are înţeles ideea unui complex al autorităţii. Lumea nu se părăseşte prin moarte, ci prin adevăr, iar adevărul poate fi cunoscut de toţi cei pentru care a fost creată Împărăţia şi pe care îi aşteaptă.
Curs de miracole
Curs de miracole
