1. În lumea aceasta, Fiul lui Dumnezeu e cel mai aproape de el însuşi într-o relaţie sfântă. Acolo începe să găsească certitudinea pe care o are, în el, Tatăl său. Şi, tot acolo, îşi găseşte funcţia de-a restitui legile Tatălui său părţii care a fost ţinută în afara lor şi de-a găsi ce s-a pierdut. Numai în timp ceva se poate pierde, şi nu se pierde niciodată pentru totdeauna. Aşa se contopesc în timp, treptat, părţile Fiului lui Dumnezeu şi, cu fiecare contopire, sfârşitul timpului e adus tot mai aproape. Fiece
miracol de contopire e un puternic vestitor al veşniciei. Cel ce are un singur scop, unificat şi sigur, nu se poate teme. Cel care îşi împărtăşeşte scopul cu el nu poate să nu fie una cu el.
2. Fiecare vestitor al veşniciei cântă sfârşitul păcatului şi al fricii. Fiecare vorbeşte în timp despre ce transcende cu mult timpul. Două voci ce se înalţă împreună cheamă inimile tuturor să bată la unison. Şi, în acea singură bătaie, unitatea iubirii se proclamă şi se primeşte cu căldură. Pace relaţiei tale sfinte, ce are puterea să ţină laolaltă unitatea Fiului lui Dumnezeu. Îi dai fratelui tău pentru toţi şi, prin darul pe care îl faci, pe toţi îi bucuri. Nu uita Cine ţi-a dat darurile ce le dai şi, neuitând asta, îţi vei aminti Cine I-a dat darurile ca să ţi le dea.
3. E imposibil să supraestimezi valoarea fratelui tău. Numai eul face asta, dar asta nu înseamnă decât că vrea să şi-l aroge pe celălalt şi, de aceea, îi atribuie o valoare mult prea mică. E clar că inestimabilul nu poate fi evaluat. Oare recunoşti frica pe care o stârneşte încercarea fără sens de-a judeca un lucru care îţi depăşeşte atât de mult judecata, încât nici măcar nu poţi să îl vezi? Nu judeca ce îţi este invizibil căci nu o să îl vezi nicicând, ci aşteaptă-i răbdător venirea. Ţi se va da să vezi valoarea fratelui tău când tot ce vei vrea pentru el va fi pacea. Şi, ce vrei pentru el, vei primi.
4. Cum poţi estima valoarea celui ce îţi oferă pace? Vrei altceva în afara lucrului pe care ţi-l oferă el? Valoarea lui a fost stabilită de Tatăl său şi o vei recunoaşte când vei primi, prin el, darul Tatălui său. Ce e în sinea lui va străluci atât de puternic în ochii tăi recunoscători, încât îl vei iubi pur şi simplu şi te vei bucura. Nu te vei gândi să îl judeci, căci cine vrea să vadă faţa lui Cristos, dar insistă că judecata are totuşi rost? Căci această insistenţă ţine de cei care nu văd. Ai de ales între viziune şi judecată, dar nu le poţi alege pe amândouă.
5. Trupul fratelui tău vă e la fel de nefolositor şi lui, şi ţie. Când e folosit doar aşa cum te învaţă Spiritul Sfânt, nu are nicio funcţie. Căci minţile nu au nevoie de trup pentru a comunica. Vederea ce vede trupul nu are niciun folos care să slujească scopului unei relaţii sfinte. Şi, cât îţi vezi fratele aşa, mijlocul şi scopul nu vor fi aliniate. De ce ar trebui să treacă atâtea clipe sfinte până la împlinirea acestui lucru, când una singură ar fi de ajuns? Nu există decât una. Micul suflu de veşnicie ce străbate timpul ca o lumină aurie e unul şi acelaşi: nimic înainte şi nimic după el.
6. Tu consideri fiecare clipă sfântă un punct diferit în timp. Ea nu se schimbă niciodată. Tot ce a cuprins sau va cuprinde vreodată este chiar acum aici. Trecutul nu îi sustrage absolut nimic, iar viitorul nu îi va adăuga nimic în plus. Prin urmare, aici e totul. Aici e frumuseţea relaţiei tale, cu mijlocul şi scopul aflate deja într-o perfectă armonie. Aici ţi s-a oferit deja credinţa desăvârşită pe care, într-o bună zi, i-o vei oferi fratelui tău; aici s-a dat deja iertarea nelimitată pe care i-o vei da, şi ai văzut deja faţa lui Cristos pe care urmează încă să o vezi.
7. Poţi oare să evaluezi dăruitorul unui dar ca acesta? Ai schimba oare darul acesta cu un altul? Darul acesta îţi readuce aminte de legile lui Dumnezeu. Şi, prin simpla lor reamintire, legile ce te-au ţinut prizonierul durerii şi al morţii trebuie date uitării. Ce îţi oferă trupul fratelui tău nu e un dar. Vălul ce ascunde darul îţi ascunde şi fratele. El este darul, dar nu o ştie. Nici tu nu o ştii. Şi totuşi, ai încredere că Cel Ce vede darul în fratele tău şi în tine îl va oferi şi îl va primi pentru voi doi. Şi, prin viziunea Lui, îl vei vedea şi, prin înţelegerea Lui, îl vei recunoaşte şi îl vei iubi ca pe propriul tău dar.
8. Alină-te şi simte cum veghează Spiritul Sfânt asupra ta, cu iubire şi încredere deplină în ce vede. Îl cunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu şi împărtăşeşte certitudinea Tatălui său că universul stă în mâinile lui blânde în siguranţă şi în pace. Să ne gândim acum ce trebuie să înveţe ca să împărtăşească încrederea pe care o are Tatăl său în el. Ce e el, de i-o acordă Creatorul universului şi de o ştie în siguranţă? El nu se vede aşa cum îl cunoaşte Tatăl său. Şi totuşi, e cu neputinţă ca încrederea lui Dumnezeu să fie greşit acordată.
„A COURSE IN MIRACLES”
