1. Nimic nu îţi poate dăuna dacă nu îi dai tu puterea să o facă. Dar tu dai putere în modul în care legile acestei lumi interpretează actul de a da: dând, pierzi. Nu e la discreţia ta să dai putere. Puterea ţine de Dumnezeu, fiind dată de El şi redeşteptată de Spiritul Sfânt, Care ştie că, dând, câştigi. El nu dă putere nici păcatului - şi, de aceea, acesta nu o are -, nici rezultatelor lui, după cum le vede lumea aceasta: boala şi moartea şi suferinţa şi durerea. Aceste lucruri nu s-au petrecut pentru că Spiritul Sfânt nu le vede şi nu dă putere sursei lor pretinse. Aşa te ţine El liber de ele. Fiind fără iluzii referitor la ce eşti tu, Spiritul Sfânt Îi dă simplu totul lui Dumnezeu, Care a dat deja şi a primit tot ce e adevărat. Ce e neadevărat, El nici nu a primit, nici nu a dat.
2. Păcatul nu are loc în Cer, unde rezultatele lui sunt străine şi nu pot intra, după cum nici sursa lor nu poate. Iată de ce e nevoie să îţi vezi fratele fără păcat. În el este Cerul. Dacă vezi păcat în el în schimb, Cerul e pierdut pentru tine. Dar, dacă îl vezi aşa cum e, ce e al tău se răsfrânge de la el la tine. Mântuitorul tău îţi dă numai iubire, dar de tine depinde ce vrei să primeşti de la el. Lui i-e dat să îţi treacă toate greşelile cu vederea, şi în asta stă propria lui mântuire. Dar şi a ta. În felul în care o interpretează Spiritul Sfânt, mântuirea e o lecţie despre cum dai. E redeşteptarea legilor lui Dumnezeu în minţi ce au stabilit alte legi şi le-au dat puterea de-a pune în aplicare ceea ce Dumnezeu nu a creat.
3. Legile tale demente au fost făcute să garanteze că vei face greşeli, şi le vei da putere asupra ta acceptându-le rezultatele drept ceea ce meriţi. Ce ar putea să fie asta, dacă nu curată nebunie? Aşa ceva vrei să vezi în cel ce te mântuieşte de demenţă? El e la fel de liber de ea cum eşti şi tu, şi, în libertatea pe care o vezi în el, o vezi pe a ta. Căci o împărtăşiţi. Ce a dat Dumnezeu respectă numai şi numai legile Lui. Iar cei ce le respectă e imposibil să sufere rezultatele oricărei alte surse.
4. Cei ce aleg libertatea vor resimţi numai rezultatele ei. Puterea lor ţine de Dumnezeu şi o vor da doar celor date de Dumnezeu, pentru a o împărtăşi cu ei. În afara ei, nimic nu îi poate atinge, căci nu văd altceva, împărtăşindu-şi puterea după Voia lui Dumnezeu. Aşa se stabileşte şi se păstrează libertatea lor. E susţinută prin toată ispita de-a întemniţa şi de-a fi întemniţată. Pe cei ce au învăţat ce este libertatea ar trebui să îi întrebi ce este. Nu întreba vrabia cum se avântă vulturul, căci cei cu aripi mici nu au acceptat pentru ei înşişi puterea de-a împărtăşi cu tine.
5. Nepăcătoşii dau cum au primit. Vezi, aşadar, puterea nepăcătoşeniei în fratele tău şi împărtăşeşte cu el puterea eliberării de păcat pe care i-ai oferit-o lui. Fiecărui pribeag care cutreieră pământul într-o solitudine aparentă i se dă un mântuitor, care are aici o funcţie specială: să îl elibereze, şi să se elibereze deci. În lumea separării fiecare e desemnat separat, deşi sunt cu toţii acelaşi. Dar cei ce ştiu că sunt cu toţii acelaşi nu au nevoie de mântuire. Şi fiecare îşi găseşte mântuitorul când e gata să privească faţa lui Cristos şi să Îl vadă nepăcătos.
6. Planul nu e elaborat de tine şi nu trebuie să te preocupe decât partea care ţi s-a dat de învăţat. Căci Cel Care cunoaşte restul Se va ocupa de rest fără ajutorul tău. Dar să nu crezi că nu are nevoie de partea ta să Îl ajute în ce priveşte restul. Căci în partea ta stă întregul, fără de care nu e deplină nicio parte, şi nici întregul nu e deplin fără partea ta. În arca păcii se intră doi câte doi, dar, odată cu ei, intră şi începutul unei alte lumi. Aici trebuie să intre fiece relaţie sfântă, să înveţe funcţia specială pe care o deţine în planul Spiritului Sfânt, din moment ce Îi împărtăşeşte acum scopul. Iar, când se va atinge acest scop, va apărea o lume nouă, în care păcatul nu poate intra; o lume nouă, în care Fiul lui Dumnezeu poate intra fără frică şi în care se odihneşte puţin, să uite închisoarea şi să îşi amintească libertatea. Cum poate să intre, să se odihnească şi să îşi amintească, fără tine? Dacă nu eşti acolo şi tu, el nu este deplin. Şi tocmai acolo îşi aduce aminte de deplinătatea lui.
7. Acesta e scopul care ţi s-a dat. Să nu crezi că iertarea pe care i-o oferi fratelui tău vă serveşte numai vouă. Căci toată lumea nouă stă în mâinile fiecăror doi ce intră aici să se odihnească. Şi, în timp ce se odihnesc, faţa lui Cristos străluceşte asupra lor şi îşi amintesc legile lui Dumnezeu, uitând de restul şi tânjind doar la împlinirea deplină a legilor Lui în ei şi în toţi fraţii lor. Crezi oare că, atunci când se va înfăptui asta, te vei odihni fără de ei? Nu îi vei putea lăsa pe dinafară pe niciunul, după cum nici eu nu te-aş putea lăsa fără să uit o parte din mine însumi.
8. Te întrebi poate cum poţi să ai pace când, atât cât eşti în timp, sunt atâtea de făcut înainte ca să se deschidă drumul către pace. Poate ţi se pare un lucru imposibil. Întreabă-te însă dacă e posibil ca Dumnezeu să aibă un plan de mântuire a ta care să nu funcţioneze. Odată ce Îi accepţi planul ca singura funcţie pe care vrei să o îndeplineşti, nu vor fi lucruri pe care Spiritul Sfânt să nu le aranjeze pentru tine, fără niciun efort din partea ta. El va merge înaintea ta, netezindu-ţi cărarea şi nelăsându-ţi în cale nici pietre de care să te împiedici, nici obstacole care să te oprească în drum. Nu ţi se vor refuza cele trebuincioase. Toate dificultăţile aparente vor dispărea complet înainte de-a ajunge tu la ele. Nu trebuie să îţi faci griji pentru nimic; nu trebuie să te preocupe decât singurul scop pe care vrei să îl îndeplineşti. Cum ţi s-a dat, aşa se va şi îndeplini. Garanţia lui Dumnezeu va ţine în faţa tuturor obstacolelor, căci se bazează pe certitudine, nu pe întâmplare. Se bazează pe tine. Căci ce poate fi mai cert decât un Fiu de-al lui Dumnezeu?
„A COURSE IN MIRACLES”
